Slujirea Domnului Isus în sanctuarul ceresc

Slujbele care se desfăşurau în cortul construit de Moise la porunca Domnului (Exodul 25:8) şi, mai târziu, la templu i-au învăţat pe israeliţi despre planul de mântuire. Atât cortul, cât şi templul au fost construite după modelul sanctuarului din cer, „adevăratul cort, care a fost ridicat nu de un om, ci de Domnul” (Evrei 8:2; vezi şi Exodul 25:9,40).

Pretutindeni în Biblie se porneşte de la premisa că există un sanctuar în cer, locul unde Se află Dumnezeu. Slujbele din sanctuarul ceresc au fost un fel de profeţii în miniatură ale planului de mântuire şi ale lucrării lui Isus ca preot în cer.

5. Ce ne spun pasajele următoare despre lucrarea Domnului Isus ca preot în cer?

Evrei 8:6
Dar, acum, Hristos a căpătat o slujbă cu atât mai înaltă cu cât legământul al cărui mijlocitor este El, e mai bun, căci este aşezat pe făgăduinţe mai bune.

Evrei 9:11,12
11. Dar Hristos a venit ca Mare Preot al bunurilor viitoare, a trecut prin cortul acela mai mare şi mai desăvârşit, care nu este făcut de mâini, adică nu este din zidirea aceasta,
12. şi a intrat, o dată pentru totdeauna, în Locul Preasfânt, nu cu sânge de ţapi şi de viţei, ci cu însuşi sângele Său, după ce a căpătat o răscumpărare veşnică.

Evrei 9:23-28
23. Dar, deoarece chipurile lucrurilor care sunt în ceruri au trebuit curăţate în felul acesta, trebuia ca înseşi lucrurile cereşti să fie curăţate cu jertfe mai bune decât acestea.
24. Căci Hristos n-a intrat într-un locaş de închinare făcut de mână omenească, după chipul adevăratului locaş de închinare, ci a intrat chiar în cer, ca să Se înfăţişeze acum, pentru noi, înaintea lui Dumnezeu.
25. Şi nu ca să Se aducă de mai multe ori jertfă pe Sine însuşi, ca marele preot care intră în fiecare an în Locul Preasfânt cu un sânge care nu este al lui;
26. fiindcă atunci ar fi trebuit să pătimească de mai multe ori de la întemeierea lumii; pe când acum, la sfârşitul veacurilor, S-a arătat o singură dată, ca să şteargă păcatul prin jertfa Sa.
27. Şi, după cum oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata,
28. tot aşa, Hristos, după ce S-a adus jertfă o singură dată, ca să poarte păcatele multora, Se va arăta a doua oară, nu în vederea păcatului, ca să aducă mântuirea celor ce-L aşteaptă.

1 Ioan 1:9,10
9. Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne cureţe de orice nelegiuire.
10. Dacă zicem că n-am păcătuit, Îl facem mincinos, şi Cuvântul Lui nu este în noi.

1 Ioan 2:1,2
1. Copilaşilor, vă scriu aceste lucruri ca să nu păcătuiţi. Dar, dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Hristos, Cel Neprihănit.
2. El este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre; şi nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale întregii lumi.

După ce S-a înălţat la cer, Hristos Şi-a început slujirea ca preot al nostru în sanctuarul ceresc (vezi Evrei 7:25). De aceea suntem încurajaţi „să ne apropiem… cu deplină încredere de scaunul harului ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie” (Evrei 4:16).

Slujirea preoţească din sanctuarul pământesc avea două etape – prima, slujba zilnică din Locul Sfânt, iar a doua, slujba anuală din Locul Preasfânt. Şi slujirea lui Isus în cer are două etape: în prima etapă, mijloceşte, oferă iertare, realizează împăcarea şi refacerea – prin mijlocirea Sa, păcătoşii care se pocăiesc au intrare directă la Tatăl (1 Ioan 2:1); în a doua etapă, începută în anul 1844, Se ocupă de judecată şi de curăţire, activităţi simbolizate prin slujba făcută de marele-preot în Ziua Ispăşirii (Leviticul 16). Curăţirea sanctuarului se face prin sângele lui Isus. Ispăşirea îndeplinită în acea zi prefigura ispăşirea care avea să fie făcută prin sângele Domnului Isus, îndepărtarea definitivă a păcatului şi readucerea întregului univers la armonie sub guvernarea lui Dumnezeu. Doctrina aceasta arată modul în care înţeleg adventiştii planul de mântuire.

Emisiunea Școala Cuvântului: