Pentru ca având rădăcina şi temelia puse în dragoste, să puteţi pricepe împreună cu toţi sfinţii care sunt lărgimea, lungimea, adâncimea şi înălţimea şi să cunoaşteţi dragostea lui Hristos, care întrece orice cunoştinţă. – Efeseni 3: 17-19

Felul în care cânt la pian lasă mult de dorit. Cu toate acestea, este suficient pentru biserică, atunci când nu sunt prezenţi instrumentişti mai talentaţi. Într-o zi, pe când stăteam la pian pentru a cânta, cineva m-a întrebat cheia în care era scris imnul pe care urma să-l cânt pentru a mă putea acompania cu chitara. Când am răspuns că nu ştiu, persoana respectivă a rămas surprinsă. Îi puteam spune câţi diezi şi câţi bemoli avea imul acela, dar nu ştiam în ce cheie era scris. Acea persoană era nedumerită de faptul că ştiam să cânt la pian, dar nu ştiam cheia în care era scrisă piesa.

Luasem lecţii de muzică ani de zile în timpul copilăriei şi al adolescenţei. Nu era ceva ce alesesem să fac şi nici ceva ce aşteptam cu nerăbdare să fac. De obicei comentam când trebuia s-o fac. Mama însă dorea ca eu să slujesc biserica. Sigur, recitalurile şi alte piese muzicale erau drăguţe, dar imnurile de la biserică erau cele care îi aduceau adevărata bucurie. Pentru ea, muzica însemna să-L slujeşti pe Dumnezeu şi nu să interpretezi pentru a primi aplauze.

Acum, matură şi conştientă fiind de oportunităţile pe care le aveam, mi-am dorit să mă perfecţionez pentru această parte a slujirii în biserică. Am început să iau din nou lecţii de pian. Voila! Până atunci nu înţelesesem teoria muzicală. Înainte de aceste lecţii, nici nu încercam să cânt ceva fără să am notele în faţă, nici măcar piese uşoare. Acum însă pot cânta câteva imnuri, nu după ureche, ci înţelegând şi folosind notele care merg în acea cheie – deşi mai este mult loc pentru îmbunătăţiri.

Mama însă ar fi fericită să ştie că mai bine de şaizeci de ani, iubirea ei pentru Dumnezeu, dorinţa ei de a-I sluji şi credincioşia ei au fost adevărate binecuvântări pentru mine şi pentru alţii. Dumnezeu încă îi binecuvântează credincioşia în mult mai multe feluri decât voi putea eu înţelege pe acest pământ.

Dumnezeu Şi-a dat propriul Fiu, Cuvântul Său şi Duhul Sfânt pentru noi. De multe ori, noi nu reuşim să cuprindem şi să apreciem „lărgimea, lungimea, adâncimea şi înălţimea” sacrificiului făcut pentru noi şi toate lucrurile care ne sunt puse la dispoziţie (Efeseni 3:18).

Tată, dă-ne dorinţa de a sta la picioarele lui Isus, învăţătorul nostru, în fiecare zi, astfel încât să Te putem sluji. Îţi mulţumim, Tată!

Sharon M. Thomas

Devoționalul pentru femei a fost preluat de pe devotionale.ro.