Căci sunt bine încredinţat că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici înălţimea, nici adâncimea, nicio altă făptură nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Isus Hristos, Domnul nostru. – Romani 8:38, 39

Ascultam fără interes punctele obişnuite din serviciul divin, absorbită în tăcere într-o discuţie cu Dumnezeu despre răscrucea spirituală în care mă aflam. Eram în biserică pentru că încă aveam încredere în Dumnezeu şi pentru că ştiam că aveam nevoie să fiu acolo. Eram acolo în ciuda incertitudinilor mele şi a sentimentelor ciudate de insatisfacţie. Eram acolo datorită dovezilor puternice de dragoste şi bunătate pe care le primisem de la Dumnezeu. Dar aveam îngrijorări legate de călătoria mea cu El şi mă simţeam departe de corpul credincioşilor. Epuizată spiritual de încercarea de a ţine cu putere de legământul pe care îl făcusem, pur şi simplu nu mă puteam elibera de apatia născută din oboseală.

Apoi corul a început să cânte despre un bătrân soldat obosit, care dorea să renunţe. Solistul, un tenor cu o voce minunată, îl îndeamnă pe soldatul obosit „să reziste”, „să nu renunţe niciodată”, „să-şi păstreze credinţa”. M-am trezit din apatie convinsă că acesta era un răspuns direct şi prompt la întrebarea pe care i-o pusesem în taină lui Dumnezeu. Corul repetă iar şi iar îndemnul: „Rezistă, bătrân soldat!” Am simţit că nu mai era nimeni în biserică în afară de mine, iar Dumnezeu îmi vorbea direct. Uneori când ne rugăm, răspunsul vine într-un mod liniştit, discret, astfel, dacă nu suntem foarte atenţi, putem să nu-l auzim. De data aceasta, Dumnezeu nu a fost subtil. A văzut că Satana şi-a intensificat atacurile psihologice asupra mea. Dumnezeu a contracarat imediat, direct şi explicit, pentru a mă apăra. Cuvintele nu au fost ascunse într-o parabolă sau într-o predică meşteşugită. Dumnezeu mi-a spus simplu, prin cântec: „Rezistă! Ştiu prin ce treci şi am situaţia în mână. Nu renunţa acum! Păstrează-ţi încrederea!” Am sărit în picioare, recunoscând cu umilinţă sfaturile lui Dumnezeu.

Bătrânul soldat din mine va rezista, nu va renunţa niciodată. Voi avea încredere şi voi ieşi biruitoare deoarece harul lui Dumnezeu este suficient. Provocările cu care ne confruntăm în fiecare zi ne par uneori insurmontabile, dar Dumnezeu este suficient de puternic să ne treacă prin ele până la capăt.

Aşa că, indiferent de munţii pe care îi ai în faţă, fii sigur că Dumnezeu poate şi doreşte să te susţină. Întăreşte-te, prietene! Păstrează-ţi credinţa!

Beverly P. Gordon

Devoționalul pentru femei a fost preluat de pe devotionale.ro.