[marți, 11 februarie] Teistul sceptic

 

 

Dumnezeu proclamă în Isaia 55:8,9 – „«Căci gândurile Mele nu sunt gândurile voastre şi căile voastre nu sunt căile Mele», zice Domnul. «Ci, cât sunt de sus cerurile faţă de pământ, atât sunt de sus căile Mele faţă de căile voastre şi gândurile Mele faţă de gândurile voastre.»” Gândurile lui Dumnezeu sunt mult mai înalte decât ale noastre. Nu putem nici măcar să ne imaginăm complexitatea planului lui Dumnezeu în istoria lumii. În aceste condiții, de ce ne-am aștepta să fim în măsură a cunoaște exact motivele pentru care Dumnezeu face sau nu face ceva în anumite situații?

 

Un mod de a aborda problema răului, pe baza conștientizării a cât de puține știm, se numește teism sceptic. Teistul sceptic este cel care crede că Dumnezeu are motive întemeiate să acționeze așa cum acționează, dar, ținând cont de cunoașterea noastră limitată, nu ar trebui să ne așteptăm să fim în situația de a ști întocmai acele motive. Teistul sceptic este sceptic – adică neîncrezător – cu privire la capacitatea omului de a percepe sau de a înțelege pe deplin motivele lui Dumnezeu legate de răul din această lume. Doar pentru că nu putem vedea, de exemplu, germenii care plutesc în aer peste tot în jurul nostru nu înseamnă că ei nu există. Faptul că nu cunoaștem care sunt motivele lui Dumnezeu categoric nu înseamnă că Dumnezeu nu are motive întemeiate.

 

5. Citește Psalmul 73. Care este atitudinea psalmistului față de răul și nedreptatea din jur? Ce anume observă și îl ajută să  înțeleagă lucrurile dintr-o altă perspectivă?

 

Psalmul 73

„1 Da, bun este Dumnezeu cu Israel,
cu cei cu inima curată!
2 Totuşi era să mi se îndoaie piciorul
şi era să-mi alunece paşii!
3 Căci mă uitam cu jind la cei nesocotiţi
când vedeam fericirea celor răi.
4 Într-adevăr, nimic nu-i tulbură până la moarte
şi trupul le este încărcat de grăsime.
5 N-au parte de suferinţele omeneşti
şi nu sunt loviţi ca ceilalţi oameni.
6 De aceea, mândria le slujeşte ca salbă
şi asuprirea este haina care-i înveleşte.
7 Li se bulbucă ochii de grăsime
şi au mai mult decât le-ar dori inima.
8 Râd şi vorbesc cu răutate de asuprire:
vorbesc de sus,
9 îşi înalţă gura până la ceruri
şi limba le cutreieră pământul.
10 De aceea, aleargă lumea la ei,
înghite apă din plin,
11 şi zice: „Ce ar putea să ştie Dumnezeu
şi ce ar putea să cunoască Cel Preaînalt?”
12 Aşa sunt cei răi:
totdeauna fericiţi şi îşi măresc bogăţiile.
13 Degeaba dar mi-am curăţit eu inima
şi mi-am spălat mâinile în nevinovăţie,
14 căci în fiecare zi sunt lovit
şi în toate dimineţile sunt pedepsit.
15 Dacă aş zice: „Vreau să vorbesc ca ei”,
iată că n-aş fi credincios neamului copiilor Tăi.
16 M-am gândit la aceste lucruri ca să le pricep,
dar zadarnică mi-a fost truda,
17 până ce am intrat în Sfântul Locaş al lui Dumnezeu
şi am luat seama la soarta de la urmă a celor răi.
18 Da, Tu-i pui în locuri alunecoase
şi-i arunci în prăpăd.
19 Cum sunt nimiciţi într-o clipă!
Sunt pierduţi, prăpădiţi printr-un sfârşit năpraznic.
20 Ca un vis la deşteptare,
aşa le lepezi chipul, Doamne, la deşteptarea Ta!
21 Când mi se amăra inima
şi mă simţeam străpuns în măruntaie,
22 eram prost şi fără judecată,
eram ca un dobitoc înaintea Ta.
23 Însă eu sunt totdeauna cu Tine,
Tu m-ai apucat de mâna dreaptă;
24 mă vei călăuzi cu sfatul Tău,
apoi mă vei primi în slavă.
25 Pe cine altul am eu în cer afară de Tine?
Şi pe pământ nu-mi găsesc plăcerea în nimeni decât în Tine.
26 Carnea şi inima pot să mi se prăpădească,
fiindcă Dumnezeu va fi pururea stânca inimii mele şi partea mea de moştenire.
27 Căci iată că cei ce se depărtează de Tine pier;
Tu nimiceşti pe toţi cei ce-Ţi sunt necredincioşi.
28 Cât pentru mine, fericirea mea este să mă apropii de Dumnezeu:
pe Domnul, Dumnezeu, Îl fac locul meu de adăpost,
ca să povestesc toate lucrările Tale”.

 

Psalmistul era profund tulburat de răul din lume. S-a uitat în jurul lui și i-a văzut pe cei răi prosperând. Totul părea nedrept și incorect. Nu găsea niciun răspuns. Se întreba dacă mai merită să crezi în Dumnezeu și să Îi slujești. Până când a privit în sanctuar. Sanctuarul oferă parțial soluția la problema răului – și anume, conștientizarea faptului că există un Judecător drept care va institui dreptatea și judecata la timpul potrivit.

 

În ce fel înțelegerea adventistă cu privire la judecată și la doctrina sanctuarului poate să aducă lumină asupra problemei răului? Te ajută să știi că, deși avem multe întrebări acum, la sfârșit se vor dezvălui detaliile istoriei și judecățile drepte ale lui Dumnezeu?

 

 

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO