[vineri, 31 ianuarie]

 

 

Suplimentar: Ellen G. White, „Patriarhi și profeți”, cap. 28

 

În contextul păcatului cu vițelul de aur, Ellen G. White a scris: „Israeliții se făcuseră vinovați de trădare, trădarea unui Împărat care îi umpluse de avantaje și de a cărui autoritate promiseseră de bunăvoie să asculte. […] Dar chiar și în acest caz s-a manifestat mila lui Dumnezeu. […] Au fost nimiciți doar aceia care au persistat în răzvrătirea lor. Era necesar ca acest păcat să fie pedepsit, ca o mărturie pentru națiunile înconjurătoare despre nemulțumirea și supărarea lui Dumnezeu în ceea ce privește idolatria. […] Deoarece israeliții trebuiau mai târziu să condamne idolatria triburilor din jurul lor, acestea i-ar fi acuzat că tocmai poporul care pretinde că Iehova este Dumnezeul lui făcuse la Horeb un vițel și s-a închinat înaintea lui. În această viitoare situație, deși obligat să recunoască acest adevăr neplăcut, Israel avea să  poată arăta soarta teribilă a celor ce au comis această nelegiuire, ca dovadă că păcatul lor n-a fost aprobat sau scuzat. […] Îndurarea lui Dumnezeu a făcut să sufere mii, ca să nu mai fie nevoie de judecățile divine asupra a milioane. Pentru a-i salva pe cei mulți, El trebuie să-i pedepsească pe cei puțini” (Ellen G. White, „Patriarhi și profeți”, p. 324, 325).

 

 

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO