[marți și miercuri, 19-20 decembrie] Pentru o vreme ca aceasta

 

 

Trăind într-o țară străină, Mardoheu și Estera ar fi putut avea necazuri, mai devreme sau mai târziu, dacă ar fi fost să rămână credincioși lui Dumnezeu. Acest lucru i s-a întâmplat cu siguranță lui Mardoheu.

 

4. Citește Estera 3:1-15. Ce s-a întâmplat aici și de ce?

 

Estera 3:1-15

„După aceste lucruri, împăratul Ahaşveroş a ridicat la putere pe Haman, fiul lui Hamedata, Agaghitul. L-a ridicat în cinste şi a pus scaunul lui mai presus de scaunele tuturor căpeteniilor care erau lângă el. 2 Toţi slujitorii împăratului care stăteau la poarta împăratului plecau genunchiul şi se închinau înaintea lui Haman, căci aşa era porunca împăratului cu privire la el. Dar Mardoheu nu-şi pleca genunchiul şi nu se închina. 3 Şi slujitorii împăratului care stăteau la poarta împăratului au zis lui Mardoheu: „Pentru ce calci porunca împăratului?” 4 Fiindcă ei îi spuneau în fiecare zi lucrul acesta, şi el nu-i asculta, l-au spus lui Haman, ca să vadă dacă Mardoheu are să se ţină de hotărârea lui, căci el spusese că este iudeu. 5 Şi Haman a văzut că Mardoheu nu-şi pleca genunchiul şi nu se închina înaintea lui. S-a umplut de mânie, 6 dar a crezut că e prea puţin pentru el să pună mâna numai pe Mardoheu, căci i se spusese din ce popor era Mardoheu, şi a voit să nimicească pe poporul lui Mardoheu, pe toţi iudeii care se aflau în toată împărăţia lui Ahaşveroş. 7 În luna întâi, adică luna Nisan, în al doisprezecelea an al împăratului Ahaşveroş, au aruncat Pur, adică sorţul, înaintea lui Haman, pentru fiecare zi şi pentru fiecare lună, până în luna a douăsprezecea, adică luna Adar. 8 Atunci, Haman a zis împăratului Ahaşveroş: „În toate ţinuturile împărăţiei tale este risipit un popor deosebit între popoare, care are legi deosebite de ale tuturor popoarelor şi nu ţine legile împăratului. Nu este în folosul împăratului să-l lase liniştit. 9 Dacă împăratul găseşte cu cale, să se scrie o poruncă pentru ca ei să fie nimiciţi, şi eu voi cântări zece mii de talanţi de argint în mâinile slujbaşilor, ca să-i ducă în vistieria împăratului.” 10 Împăratul şi-a scos inelul din deget şi l-a dat lui Haman, fiul lui Hamedata, Agaghitul, vrăjmaşul iudeilor. 11 Şi împăratul a zis lui Haman: „Îţi dăruiesc şi argintul, şi pe poporul acesta; fă cu el ce vei voi.” 12 Logofeţii împăratului au fost chemaţi în a treisprezecea zi a lunii întâi şi au scris în totul cum a poruncit Haman mai-marilor oştirii, dregătorilor fiecărui ţinut şi căpeteniilor fiecărui popor, fiecărui ţinut după scrierea lui şi fiecărui popor după limba lui. Au scris în numele împăratului Ahaşveroş şi au pecetluit scrisorile cu inelul împăratului. 13 Scrisorile au fost trimise prin alergători în toate ţinuturile împăratului ca să nimicească, să omoare şi să piardă pe toţi iudeii, tineri şi bătrâni, prunci şi femei, şi anume într-o singură zi, în ziua a treisprezecea a lunii a douăsprezecea, adică luna Adar, şi să li se prade averile. 14 Aceste scrisori cuprindeau porunca împăratului, care trebuia vestită în fiecare ţinut, şi îndemnau pe toate popoarele să fie gata pentru ziua aceea. 15 Alergătorii au plecat în grabă mare, după porunca împăratului. Porunca a fost vestită şi în capitala Susa. Şi, pe când împăratul şi Haman stăteau şi beau, cetatea Susa era îngrozită”.

 

Din Estera 3 aflăm că împăratul Xerxes (Ahașveroș) l-a onorat pe Haman și i-a oferit o poziție înaltă, cu autoritate și putere. Tuturor li s-a spus că trebuiau să se închine înaintea lui Haman. Citim însă că „Mardoheu nu-și pleca genunchiul și nu se închina” (Estera 3:2). Biblia nu ne spune motivul pentru care Mardoheu nu îngenunchea înaintea acestui om. Dar noi știm de ce. Mardoheu era un iudeu credincios. El nu era dispus să aducă omagii unui urmaș al lui Agag, un amalecit, care se număra printre vrăjmașii poporului său de la exod încoace (Deuteronomul 25:19). Cum ar fi putut un iudeu credincios să îngenuncheze înaintea unui amalecit? Sau, de fapt, să se închine oricui altcuiva
în afară de Domnul?

 

„Şi slujitorii împăratului care stăteau la poarta împăratului au zis lui Mardoheu: «Pentru ce calci porunca împăratului?»” (Estera 3:3). Deși nu cunoaștem în detaliu răspunsul lui, versetul următor spune că „el spusese că este iudeu” (Estera 3:4). Cu siguranță că, în răspunsul lui, Mardoheu a avut ocazia să explice că, în calitate de închinător al Dumnezeului care a creat cerurile și pământul, el nu se putea închina niciunei ființe umane păcătoase. Fără îndoială, Mardoheu și-a putut mărturisi într-o anumită măsură credința, o credință la care aderase atât  de puternic încât se punea pe sine și, din nefericire, și pe alții în pericol.

 

„De la Daniel și prietenii săi […] strălucea o lumină puternică în întunericul moral al curților imperiale ale Babilonului” (Ellen G. White, în Advent Review and Sabbath Herald, 13 mai 1884).

 

Când a vrut să distrugă poporul evreu, Haman l-a descris astfel: „În toate ţinuturile împărăţiei tale este risipit un popor deosebit între popoare, care are legi deosebite de ale tuturor popoarelor şi nu ţine legile împăratului” (Estera 3:8). Un popor ale cărui obiceiuri sunt diferite  și care nu ține legile împăratului? Rețeta perfectă pentru persecuție.

 

Care sunt modurile în care, chiar și acum, s-ar putea să fim încercați cum a fost Mardoheu? Cum ar trebui să reacționăm?

 

 

5. Citește Estera 4:1-14. De ce poate fi considerat acesta un moment potrivit ca Estera să se identifice ca evreică?

 

Estera 4:1-14

„Mardoheu, aflând tot ce se petrecea, şi-a sfâşiat hainele, s-a îmbrăcat cu un sac şi s-a presărat cu cenuşă. Apoi s-a dus în mijlocul cetăţii, scoţând cu putere strigăte amare, 2 şi a mers până la poarta împăratului, a cărei intrare era oprită oricui era îmbrăcat cu un sac. 3 În fiecare ţinut unde ajungea porunca împăratului şi hotărârea lui, a fost o mare jale printre iudei; posteau, plângeau şi se boceau şi mulţi se culcau în sac şi cenuşă. 4 Slujnicele Esterei şi famenii ei au venit şi i-au spus lucrul acesta. Şi împărăteasa a rămas îngrozită. A trimis haine lui Mardoheu ca să-l îmbrace şi să ia sacul de pe el, dar el nu le-a primit. 5 Atunci, Estera a chemat pe Hatac, unul din famenii pe care-i pusese împăratul în slujba ei, şi l-a însărcinat să se ducă să întrebe pe Mardoheu ce înseamnă lucrul acesta şi de unde vine. 6 Hatac s-a dus la Mardoheu în locul deschis al cetăţii, înaintea porţii împăratului. 7 Şi Mardoheu i-a istorisit tot ce i se întâmplase şi i-a spus suma de argint pe care făgăduise Haman că o va da vistieriei împăratului în schimbul măcelăririi iudeilor. 8 I-a dat şi cuprinsul poruncii vestite în Susa în vederea nimicirii lor, ca s-o arate Esterei şi să-i spună totul. Şi a poruncit ca Estera să se ducă la împărat să-l roage şi să stăruie de el pentru poporul său. 9 Hatac a venit şi a spus Esterei cuvintele lui Mardoheu. 10 Estera a însărcinat pe Hatac să se ducă să spună lui Mardoheu: 11 „Toţi slujitorii împăratului şi poporul din ţinuturile împăratului ştiu că este o lege care pedepseşte cu moartea pe oricine, fie bărbat, fie femeie, care intră la împărat, în curtea dinăuntru, fără să fie chemat. Numai acela scapă cu viaţă căruia îi întinde împăratul toiagul lui împărătesc de aur. Şi eu n-am fost chemată la împărat de treizeci de zile.” 12 Când s-au spus cuvintele Esterei lui Mardoheu, 13 Mardoheu a trimis următorul răspuns Esterei: „Să nu-ţi închipui că numai tu vei scăpa dintre toţi iudeii pentru că eşti în casa împăratului. 14 Căci, dacă vei tăcea acum, ajutorul şi izbăvirea vor veni din altă parte pentru iudei, şi tu şi casa tatălui tău veţi pieri. Şi cine ştie dacă nu pentru o vreme ca aceasta ai ajuns la împărăţie?”

 

Când Mardoheu s-a dus la Estera pentru ajutor, ea era căsătorită cu Ahașveroș de câțiva ani, însă în Persia era o lege că nimeni nu putea veni la tronul împăratului fără o invitație specială din partea acestuia. Oricine nu respecta această regulă risca pedeapsa cu moartea. Estera, cunoscând riscurile, s-a dus în sala tronului neinvitată.

 

Credința lui Mardoheu căuta să trezească credința Esterei. În centrul cărții Estera s e găsesc cuvintele lui Mardoheu adresate Esterei: „«Să nu-ţi închipui că numai tu vei scăpa dintre toţi iudeii pentru că eşti în casa împăratului. Căci, dacă vei tăcea acum, ajutorul şi izbăvirea vor veni din altă parte pentru iudei, şi tu şi casa tatălui tău veţi pieri. Şi cine ştie dacă nu pentru o vreme ca aceasta ai ajuns la împărăţie?»” (Estera 4:13,14).

 

Credința Esterei a fost pusă la încercare când Mardoheu a făcut apel la atașamentul ei pentru poporul din care făcea parte. Nimeni nu știa că ea era de origine iudaică, cu excepția lui Mardoheu. Apoi, odată luată decizia de a se implica, ea nu a ezitat să își pună la bătaie propria viață.

 

Credința Esterei în Dumnezeu era puternică și ea știa că fără ajutorul lui Dumnezeu nu putea reuși. Răspunsul adresat lui Mardoheu transmite credința ei: „Du-te, strânge pe toţi iudeii care se află în Susa şi postiţi pentru mine, fără să mâncaţi, nici să beţi trei zile, nici noaptea, nici ziua. Şi eu voi posti odată cu slujnicele mele, apoi voi intra la împărat în ciuda legii şi, dacă va fi să pier, voi pieri” (Estera 4:16). Mardoheu a transmis această informație întregii comunități de evrei din Susa și, în timp ce aceștia posteau și se rugau, Estera se pregătea pentru momentul periculos. „A treia zi, Estera s-a îmbrăcat cu hainele împărăteşti şi a venit în curtea dinăuntru a casei împăratului, înaintea casei împăratului. Împăratul şedea pe scaunul lui împărătesc, în casa împărătească, în faţa uşii casei. Când a văzut împăratul pe împărăteasa Estera în picioare în curte, ea a căpătat trecere înaintea lui. Şi împăratul a întins Esterei toiagul împărătesc pe care-l ţinea în mână. Estera s-a  apropiat şi a atins vârful toiagului” (Estera 5:1,2).

 

În cazul evreilor aflați într-o situație ca cea de mai sus, cu siguranță rugăciunea avea să însoțească postul. Adică, deși acționau pe cont propriu, rugăciunea avea un loc central în cadrul reacției lor. Ce lecție clară putem extrage de aici?

 

 

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO