[miercuri, 6 decembrie] Prezentarea unui Dumnezeu nou

 

 

4. Citește Faptele 17:24-27. Ce abordare a folosit Pavel aici în încercarea de a atinge inima atenienilor?

 

Faptele 17:24-27

„24 Dumnezeu care a făcut lumea şi tot ce este în ea este Domnul cerului şi al pământului şi nu locuieşte în temple făcute de mâini. 25 El nu este slujit de mâini omeneşti, ca şi când ar avea trebuinţă de ceva, El, care dă tuturor viaţa, suflarea şi toate lucrurile. 26 El a făcut ca toţi oamenii, ieşiţi dintr-unul singur, să locuiască pe toată faţa pământului; le-a aşezat anumite vremuri şi a pus anumite hotare locuinţei lor, 27 ca ei să caute pe Dumnezeu şi să se silească să-L găsească bâjbâind, măcar că nu este departe de fiecare din noi”.

 

Pentru niște oameni suficient de interesați de lucrurile spirituale încât să construiască un altar unui dumnezeu necunoscut, cuvintele lui Pavel erau fascinante: un Dumnezeu creator care nu locuiește într-un templu, care nu are nevoie de nimic de la oameni, ci în schimb Se îngrijește de nevoile lor. Într-o cultură marcată de mitologia greacă, în care zeii erau imprevizibili, egocentrici și brutali, ideea de Dumnezeu ca Acela descris de Pavel era ceva minunat și fascinant. Iar oamenii din Areopag au făcut primii pași spre un Dumnezeu al iubirii.

 

Adevărul este că acest Dumnezeu, pe care nu Îl cunoșteau, putea fi cunoscut. Și într-adevăr El vrea să fie cunoscut.

 

Probabil că Pavel a vorbit în Areopag mai mult decât cele câteva cuvinte pe care le consemnează Luca aici. Pare rezonabil ca, din rațiuni de spațiu, Luca să fi prezentat doar un rezumat al discursului lui Pavel. Dacă așa o fi stat lucrurile, atunci fiecare dintre conceptele citite până acum au fost probabil detaliate de Pavel. Așadar, împărțim discursul lui Pavel în concepte: (1) Pavel le-a complimentat conștiința spirituală și  sinceritatea de care dădeau dovadă. (2) Le-a arătat că le studiase credința și găsise unele lucruri pe care le respecta. (3) A menționat un lucru descoperit în timpul studiului asupra religiei lor pe care ei recunoșteau că nu îl înțelegeau. (4) Apoi le-a împărtășit un aspect despre Dumnezeu de care știa că au disperată nevoie, și anume, că Dumnezeu există, că îi iubește și că nu este departe de ei. (5) În cele din urmă, la finalul cuvântării, Pavel a trecut la avertizarea cu privire la ce înseamnă să respingă cunoașterea acestui Dumnezeu pe care nu Îl înțelegeau încă.

 

Pavel a mers cu ei cât de departe a putut pe baza a ceea ce știa despre credința lor. Dacă i-a putut duce până în acel punct, însemna că făcea progrese semnificative.

 

Observă referirea pe care o face Pavel la lumea creată și la Dumnezeu în calitate de Creator (vezi și Romani 1:18-25). De ce este aceasta o bună abordare, cel puțin la început, în cazul majorității oamenilor? Ce anume din lumea creată face trimitere atât de clar la Dumnezeu?

 

 

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO