[joi, 6 aprilie] Fiecare sămânță produce o recoltă

În Apocalipsa 14 sunt două recolte. Recolta grânelor aurii îi reprezintă pe cei neprihăniți, iar recolta strugurilor însângerați îi reprezintă pe cei nedrepți sau pierduți. Ambele recolte sunt coapte. Fiecare sămânță a ajuns la maturitate.

7. Citește Apocalipsa 14:17-20. Ce înseamnă expresia „teascul cel mare al mâniei lui Dumnezeu”? Vezi și Apocalipsa 14:10; 15:1; 16:1.

Apocalipsa 14:17-20

„17 Şi din Templul, care este în cer, a ieşit un alt înger, care avea şi el un cosor ascuţit. 18 Şi un alt înger, care avea stăpânire asupra focului, a ieşit din altar şi a strigat cu glas tare către cel ce avea cosorul cel ascuţit: „Pune cosorul tău cel ascuţit şi culege strugurii viei pământului, căci strugurii ei sunt copţi”. 19 Şi îngerul şi-a aruncat cosorul pe pământ, a cules via pământului şi a aruncat strugurii în teascul cel mare al mâniei lui Dumnezeu. 20 Şi teascul a fost călcat în picioare afară din cetate; şi din teasc a ieşit sânge până la zăbalele cailor, pe o întindere de o mie şase sute de stadii”.

Apocalipsa 14:10

„….va bea şi el din vinul mâniei lui Dumnezeu, turnat neamestecat în paharul mâniei Lui şi va fi chinuit în foc şi în pucioasă înaintea sfinţilor îngeri şi înaintea Mielului”.

Apocalipsa 15:1

„Apoi am văzut în cer un alt semn mare şi minunat: şapte îngeri care aveau şapte urgii, cele din urmă, căci cu ele s-a isprăvit mânia lui Dumnezeu”.

Apocalipsa 16:1

„Şi am auzit un glas tare, care venea din Templu şi care zicea celor şapte îngeri: „Duceţi-vă şi vărsaţi pe pământ cele şapte potire ale mâniei lui Dumnezeu!””

„Un alt înger, care avea stăpânire asupra focului, a ieșit din altar” (Apocalipsa 14:18). Acesta este îngerul care poruncește focul judecății finale a lui Dumnezeu. Secerișul este copt. Păcatul a întrecut măsura. Răzvrătirea a depășit limitele îndurării lui Dumnezeu. Oricât de rele au fost lucrurile până atunci, în zilele din urmă va fi și mai rău. Un Dumnezeu iubitor a făcut tot ce se putea face pentru noi, inclusiv S-a dat pe Sine la cruce ca jertfă pentru păcatul nostru. „Pe Cel ce n-a cunoscut niciun păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El” (2 Corinteni 5:21; vezi și Galateni 3:13).

Ce altceva mai mult ar fi putut face Dumnezeu decât să Se jertfească pe cruce? Harul nu mai poate face nimic altceva pentru a-i răscumpăra pe cei care au respins în mod repetat Duhul Sfânt.

Iată mesajul urgent din Apocalipsa 14. Fiecare sămânță a ajuns la vremea secerișului. Grâul și strugurii sunt copți. Poporul lui Dumnezeu descoperă universului harul, compasiunea, mila și dragostea Lui. Copiii celui rău descoperă lăcomia, pofta, gelozia și ura. Un grup dă pe față caracterul lui Isus, iar celălalt, caracterul lui Satana.

Universul va vedea în poporul lui Dumnezeu o descoperire a neprihănirii pe care, poate, nu a văzut-o nicio generație înaintea lor. În contrast cu neprihănirea lui Hristos, descoperită în poporul Său, universul va vedea rezultatele complete ale răzvrătirii împotriva lui Dumnezeu. Stricăciunea, răul, păcatul și nelegiuirea, vor fi arătate clar oamenilor și îngerilor. Contrastul dintre bine și rău, dintre ascultare și neascultare, va fi evident pentru întregul univers, atât pentru oameni, cât și pentru îngeri.

Cât de bine poți observa contrastul dintre bine și rău? De ce este important acest discernământ? (Vezi Evrei 5:14).