[duminică, 25 decembrie] Ceruri noi și un pământ nou

 

 

Pentru unii adepți ai filozofiei grecești, este ceva rău ca o entitate să fie de natură fizică. Din acest motiv este de neconceput pentru ei un cer real cu persoane reale, în viitor. Conform acestei gândiri, ca să fie cer și să fie bun, cerul trebuie să fie de natură pur spirituală, eliberat de imperfecțiunile care se găsesc în lumea fizică de aici. Dacă ceva este material, susțin ei, nu poate fi spiritual și, dacă ceva este spiritual, nu poate fi material. În schimb, Biblia vorbește despre cer în termeni concreți, dar fără limitările impuse de prezența păcatului.

 

1. Citește Isaia 65:17-25; 66:22,23; 2 Petru 3:13 și Apocalipsa 21:1-5. Care este mesajul de bază din aceste pasaje?

 

Isaia 65:17-25

„17 Căci iată, Eu fac ceruri noi şi un pământ nou; aşa că nimeni nu-şi va mai aduce aminte de lucrurile trecute şi nimănui nu-i vor mai veni în minte. 18 Ci vă veţi bucura şi vă veţi veseli pe vecie pentru cele ce voi face. Căci voi preface Ierusalimul în veselie şi pe poporul lui în bucurie. 19 Eu Însumi Mă voi veseli asupra Ierusalimului şi mă voi bucura de poporul Meu; nu se va mai auzi în el de acum nici glasul plânsetelor, nici glasul ţipetelor. 20 Nu vor mai fi în el nici copii cu zile puţine, nici bătrâni care să nu-şi împlinească zilele. Căci cine va muri la vârsta de o sută de ani va fi încă tânăr şi cel ce va muri în vârstă de o sută de ani va fi blestemat ca păcătos. 21 Vor zidi case şi le vor locui; vor sădi vii şi le vor mânca rodul. 22 Nu vor zidi case ca altul să locuiască în ele, nu vor sădi vii pentru ca altul să le mănânce rodul, căci zilele poporului Meu vor fi ca zilele copacilor, şi aleşii Mei se vor bucura de lucrul mâinilor lor. 23 Nu vor munci degeaba şi nu vor avea copii ca să-i vadă pierind, căci vor alcătui o sămânţă binecuvântată de Domnul şi copiii lor vor fi împreună cu ei. 24 Înainte ca să Mă cheme, le voi răspunde; înainte ca să isprăvească vorba, îi voi asculta! 25 Lupul şi mielul vor paşte împreună, leul va mânca paie ca boul şi şarpele se va hrăni cu ţărână. Niciun rău, nicio vătămare nu se va face pe tot muntele Meu cel sfânt”, zice Domnul”.

 

Isaia 66:22,23

„22 Căci după cum cerurile cele noi şi pământul cel nou pe care le voi face vor dăinui înaintea Mea – zice Domnul – aşa vor dăinui şi sămânţa voastră şi numele vostru. 23 În fiecare lună nouă şi în fiecare Sabat, va veni orice făptură să se închine înaintea Mea, zice Domnul”.

 

2 Petru 3:13

„Dar noi, după făgăduinţa Lui, aşteptăm ceruri noi şi un pământ nou, în care va locui neprihănirea”.

 

Apocalipsa 21:1-5

„Apoi am văzut un cer nou şi un pământ nou; pentru că cerul dintâi şi pământul dintâi pieriseră şi marea nu mai era. 2 Şi eu am văzut coborându-se, din cer de la Dumnezeu, cetatea sfântă, Noul Ierusalim, gătită ca o mireasă împodobită pentru bărbatul ei. 3 Şi am auzit un glas tare, care ieşea din scaunul de domnie şi zicea: „Iată cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei şi ei vor fi poporul Lui şi Dumnezeu Însuşi va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor. 4 El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut.” 5 Cel ce şedea pe scaunul de domnie a zis: „Iată, Eu fac toate lucrurile noi.” Şi a adăugat: „Scrie, fiindcă aceste cuvinte sunt vrednice de crezut şi adevărate””.

 

Cartea Isaia oferă niște indicii interesante despre cum ar fi fost pământul dacă poporul Israel ca națiune ar fi rămas credincios legământului cu Dumnezeu (Isaia 65:17-25; 66:22-23; compară cu Deut. 28). Mediul înconjurător în ansamblul lui, cu diferitele sale manifestări ale vieții, avea să se îndrepte tot mai mult spre planul inițial al lui Dumnezeu, și anume spre realitatea de dinaintea apariției păcatului. Dar planul nu s-a concretizat conform așteptărilor. Apoi a fost conceput un alt plan, de data aceasta cu biserica, alcătuită din evrei și neevrei din toate popoarele (Matei 28:18-20; 1 Petru 2:9). Prin urmare, profețiile lui Isaia trebuie reinterpretate din perspectiva bisericii (2 Petru 3:13; Apoc. 21:1-5).

 

„În Biblie, moştenirea celor mântuiţi este numită «patrie» (Evrei 11:14-16). Acolo, Păstorul ceresc Îşi conduce turma la izvoarele apelor vieţii. Pomul vieţii îşi dă roadele în fiecare lună, iar frunzele lui servesc la vindecarea oamenilor. Acolo sunt izvoare care curg continuu, limpezi ca cristalul […]. Câmpii întinse sunt mărginite de dealuri frumoase, iar munţii lui Dumnezeu îşi înalţă piscurile grandioase. Pe acele câmpii paşnice și lângă acele izvoare vii, copiii lui Dumnezeu, care au fost atât de mult timp străini şi călători, vor fi acasă” (Ellen G. White, Tragedia veacurilor, p. 675).

 

Mulți scriitori seculari, care nu au speranța biblică a veșniciei, au deplâns lipsa de sens a existenței umane. Deși se înșală cu privire la viitor, de ce este greu să le contrazici punctul de vedere despre zădărnicia vieții fără speranța vieții veșnice? Prezintă-ți răspunsul în cadrul grupei de la Școala de Sabat.

 

 

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO