[vineri, 13 noiembrie] Un gând de încheiere

„Unii se bizuie pe o experiență pe care au avut-o cu mulți ani în urmă, însă, când sunt aduși în fața acestor momente de cercetare, când toți ar trebui să aibă o experiență zilnică, ei nu au nimic de istorisit. Ei par a crede că, dacă susțin că sunt de partea adevărului, doar acest lucru îi va mântui. Când vor renunța la acele păcate pe care Dumnezeu le urăște, Domnul Isus va intra și va cina cu ei, și ei, cu El. Atunci, ei vor căpăta putere de la Isus, vor crește în El și vor putea spune, în biruință sfântă: «Mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă biruința prin Isus Hristos.» Pentru Domnul ar fi mult mai plăcut ca așa-zișii creștini, aflați în starea de căldicel, să nu fi rostit niciodată Numele Său. Ei sunt o continuă povară pentru aceia care vor să fie urmași credincioși ai lui Isus. Ei sunt o piedică și pentru cei necredincioși, iar îngerii răi tresaltă cu privire la ei și găsesc în aceasta un prilej de a-i înțepa pe îngerii lui Dumnezeu prin metodele lor necinstite. Unii ca aceștia constituie un blestem pentru lucrare, atât în cămin, cât și în afara lui. Ei se apropie de Dumnezeu doar cu buzele, în timp ce inima le este departe de El.” – Ellen G. White, „Mărturii”, vol. 1, p. 188