[sâmbătă, 4 iulie] Puterea mărturiei personale
Text de memorat:
Faptele apostolilor 4:20
„…căci noi nu putem să nu vorbim despre ce am văzut şi am auzit.”
Există o putere deosebită în relatarea experienței personale. Când inima este încălzită de dragostea lui Hristos și suntem schimbați prin harul Său, avem ceva semnificativ de spus despre El. Un lucru este să povestim ce a făcut Isus pentru altcineva și cu totul altceva este să spunem ce a făcut El pentru noi, în mod personal.
E dificil să aduci argumente contra experienței personale. Oamenii pot să îți comenteze credința, felul în care interpretezi un text sau chiar și să ia în râs religia, în general. Însă, când cineva poate spune: „Cândva eram fără speranță și acum am speranță; eram copleșit de vină, dar acum simt pace; nu aveam niciun rost în viață, dar acum am un scop”, chiar și cei sceptici simt impactul puterii Evangheliei.
Cu toate că unii oameni au parte de convertiri subite și dramatice, așa cum i s-a întâmplat apostolului Pavel pe drumul spre Damasc, mult mai adesea o convertire are loc pe măsură ce omul își dă seama tot mai mult cât de valoros este Mântuitorul, are o apreciere profundă a harului Său și un simțământ adânc de recunoștință pentru mântuirea oferită fără plată. Hristos reorientează în mod radical viața noastră. Aceasta este experiența de care lumea are nevoie cu disperare și pe care o dorește.
Studiu la rând
Psalmii 146–Proverbele 2
1. Ce aleargă „cu iuțeală mare”?
2. Pe cine slăvește Domnul?
3. Care este soarta tuturor celor lacomi de câștig?
4. Cine anume nu mai găsește cărările vieții?
Ellen G. White, „Evanghelizare”, subcapitolul „Întâmpinarea problemelor cu privire la respectarea Sabatului”
5. Care este singurul lucru din lumea noastră pe care ne putem sprijini?
