[marţi, 14 aprilie] Isus şi toată Scriptura

 

 

4. Cum foloseşte Isus Scripturile pentru a-i învăţa pe ucenici solia Evangheliei?

 

Luca 24:13-35

”13 În aceeaşi zi, iată, doi ucenici se duceau la un sat, numit Emaus, care era la o depărtare de şaizeci de stadii de Ierusalim, 14 şi vorbeau între ei despre tot ce se întâmplase. 15 Pe când vorbeau ei şi se întrebau, Isus S-a apropiat şi mergea pe drum împreună cu ei. 16 Dar ochii lor erau împiedicaţi să-L cunoască. 17 El le-a zis: „Ce vorbe sunt acestea pe care le schimbaţi între voi pe drum?”Şi ei s-au oprit, uitându-se trişti. 18 Drept răspuns, unul din ei, numit Cleopa, I-a zis: „Tu eşti singurul străin aici, în Ierusalim, de nu ştii ce s-a întâmplat în el zilele acestea?” 19 „Ce?” le-a zis El. Şi ei I-au răspuns: „Ce s-a întâmplat cu Isus din Nazaret, care era un proroc puternic în fapte şi în cuvinte, înaintea lui Dumnezeu şi înaintea întregului norod. 20 Cum preoţii cei mai de seamă şi mai-marii noştri L-au dat să fie osândit la moarte şi L-au răstignit? 21 Noi trăgeam nădejde că El este Acela care va izbăvi pe Israel, dar, cu toate acestea, iată că astăzi este a treia zi de când s-au întâmplat aceste lucruri. 22 Ba încă nişte femei de ale noastre ne-au pus în uimire: ele s-au dus dis-de-dimineaţă la mormânt, 23 nu I-au găsit trupul şi au venit şi au spus că ar fi văzut şi o vedenie de îngeri, care ziceau că El este viu. 24 Unii din cei ce erau cu noi s-au dus la mormânt şi au găsit aşa cum spuseseră femeile, dar pe El nu L-au văzut.” 25 Atunci, Isus le-a zis: „O, nepricepuţilor şi zăbavnici cu inima, când este vorba să credeţi tot ce au spus prorocii! 26 Nu trebuia să sufere Hristosul aceste lucruri şi să intre în slava Sa?” 27 Şi a început de la Moise şi de la toţi prorocii şi le-a tâlcuit, în toate Scripturile, ce era cu privire la El. 28 Când s-au apropiat de satul la care mergeau, El S-a făcut că vrea să meargă mai departe. 29 Dar ei au stăruit de El şi au zis: „Rămâi cu noi, căci este spre seară şi ziua aproape a trecut”. Şi a intrat să rămână cu ei. 30 Pe când şedea la masă cu ei, a luat pâinea şi, după ce a rostit binecuvântarea, a frânt-o şi le-a dat-o. 31 Atunci li s-au deschis ochii şi L-au cunoscut, dar El S-a făcut nevăzut dinaintea lor. 32 Şi au zis unul către altul: „Nu ne ardea inima în noi când ne vorbea pe drum şi ne deschidea Scripturile?” 33 S-au sculat chiar în ceasul acela, s-au întors în Ierusalim şi au găsit pe cei unsprezece şi pe cei ce erau cu ei adunaţi la un loc 34 şi zicând: „A înviat Domnul cu adevărat şi S-a arătat lui Simon”. 35 Şi au istorisit ce li se întâmplase pe drum şi cum L-au cunoscut la frângerea pâinii.”

 

Luca 24:44-45

”44 Apoi, le-a zis: „Iată ce vă spuneam când încă eram cu voi, că trebuie să se împlinească tot ce este scris despre Mine în Legea lui Moise, în Proroci şi în Psalmi”. 45 Atunci le-a deschis mintea, ca să înţeleagă Scripturile.”

 

După moartea lui Hristos, urmașii Lui au fost confuzi și plini de îndoieli. Cum se putuse întâmpla așa ceva? Ce însemna? În acest capitol din Luca vedem că Isus li Se arată de două ori – prima dată celor doi în drumul spre Emaus și apoi, celorlalți. În două ocazii diferite, Isus le arată că toate profețiile din Vechiul Testament se împliniseră: „Și a început de la Moise și de la toți prorocii și le­-a tâlcuit, în toate Scripturile, ce era cu privire la El” (vers. 27).

 

Din nou, în versetele 44, 45, El spune: „Iată ce vă spuneam… că trebuie să se împlinească tot ce este scris despre Mine în Legea lui Moise, în Proroci și în Psalmi.” Apoi, Isus „le­-a deschis mintea, ca să înțeleagă Scripturile”.

 

Observați mențiunea specifică din versetul 27: „în toate Scripturile”, afirmație reluată în al doilea pasaj: „în Legea lui Moise, în Proroci și în Psalmi” (vers. 44). Acest lucru stabilește clar faptul că Isus, Cuvântul care S-­a făcut trup (Ioan 1:1­3,14), Se baza pe autoritatea Scripturii pentru a explica profețiile făcute cu sute de ani înainte. Făcând referire la toată Scriptura, Isus îi învață pe ucenici prin exemplu. La rândul lor, când urmau să răspândească solia Evangheliei, și ei trebuiau să prezinte toată Scriptura pentru a-­i întări în credință pe cei nou­-convertiți din întreaga lume.

 

Să mai observăm că Isus le spune ucenicilor de atunci (și nouă, astăzi): „Toată puterea Mi-­a fost dată în cer și pe pământ” (Matei 28:18­-20). Dar această putere, sau autoritate, își păstra rădăcinile în Tatăl Său și în Dumnezeire, căci apoi le­-a spus: „Duceți­-vă și faceți ucenici din toate neamurile, botezându­-i în Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh.” Apoi vine pasajul­-cheie: „Și învățați-­i să păzească tot ce v­-am poruncit.” Ce învăța Isus și ce poruncea? Toate învățăturile Sale sunt bazate pe Scriptură. El a venit având autoritatea profetică a Cuvântului și S­-a supus Tatălui prin împlinirea profețiilor din Scriptură.

 

Dacă Isus a acceptat toată Scriptura, ar trebui să facem și noi la fel. Cum putem învăța să acceptăm autoritatea întregii Scripturi, chiar și atunci când ne dăm seama că astăzi, nouă nu ni se mai poate aplica totul?

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO