Un gând de încheiere

Apocalipsa ne descoperă că, la sfârşitul istoriei, Sabatul va fi un semn al ascultării. Păzirea duminicii în prezent nu echivalează în mod automat cu primirea semnului fiarei, dar va deveni semnul fiarei atunci când oamenii, după ce vor fi înţeles importanţa zilei de închinare, vor alege să fie de partea lui Dumnezeu sau împotriva Lui. Momentul acela este încă în viitor.

„Nimeni nu a primit încă semnul fiarei. Timpul de încercare nu a sosit încă. În fiecare biserică se află creştini adevăraţi, inclusiv în comunitatea romano-catolică. Nimeni nu va fi condamnat până când nu va avea lumina şi va înţelege obligaţia de a respecta porunca a patra. Totuşi, când se va da decretul care impune sabatul fals şi când strigătul cu glas tare al îngerului al treilea îi va avertiza pe oameni împotriva închinării la fiară şi la chipul ei, linia între ce este fals şi ce este adevărat va fi trasată cu claritate. Atunci, aceia care vor continua în nelegiuire vor primi semnul fiarei” (Ellen G. White, Evanghelizare, ed. 2008, p. 186).

Azi, păzirea duminicii încă nu înseamnă pierderea definitivă, tot aşa cum păzirea Sabatului nu asigură mântuirea. Însă vine timpul când „semnul fiarei” va deveni principala chestiune controversată şi când ziua de închinare va fi testul credincioşiei. Apocalipsa ne îndeamnă să studiem Biblia şi profeţia cu seriozitate şi să facem totul pentru a duce Evanghelia la cei care nu Îl cunosc încă pe Hristos.