De la sclav la fiu

În timpul întemniţării în Roma, Pavel a cunoscut un sclav fugar, pe nume Onisim, al cărui stăpân îi era prieten şi era conducătorul bisericii din Colose. Epistola către Filimon este apelul adresat de Pavel acestui prieten de a-l reprimi cu bunătate pe sclav.

Pavel punea preţ pe relaţiile cu oamenii. El ştia că relaţiile rupte afectează dezvoltarea spirituală şi unitatea bisericii. Resentimentele faţă de Onisim i-ar fi pătat lui Filimon mărturia creştină şi ar fi ştirbit mărturia bisericii pentru locuitorii acelei cetăţi.

2. Ce principii importante pentru refacerea relaţiilor găsim în această scurtă epistolă? Nu uita: cuvântul-cheie este principii!

Filimon 25
Harul Domnului nostru Isus Hristos să fie cu duhul vostru! Amin.

Ne-am aştepta ca Pavel să condamne aici relele sclaviei. Însă el a avut o strategie mult mai eficientă. Conştient că Evanghelia ar trebui să înlăture orice diferenţă de clasă (Galateni 3:28; Coloseni 3:10,11), apostolul l-a trimis pe Onisim înapoi la Filimon, dar nu ca pe un sclav, ci ca pe un fiu spiritual şi ca pe „un frate preaiubit” în Domnul (Filimon 16).

El ştia care era soarta unui sclav fugar. Putea fi prins oricând şi torturat sau omorât. Însă Onisim, care era acum frate de credinţă al lui Filimon, putea avea un viitor mai bun. Se putea bucura de hrană şi de un acoperiş deasupra capului prin grija stăpânului. Refacerea relaţiei putea să-i schimbe radical perspectivele. El devenise un „frate credincios şi preaiubit” şi un colaborator al apostolului (Coloseni 4:9). Pavel şi-a dorit atât de mult ca Filimon să accepte împăcarea, încât a fost dispus să plătească el pentru daunele produse de Onisim.

Pornind de la învățăturile Evangheliei exemplificate aici, ce idee ai putea să aplici la relația dificilă, încordată sau chiar ruptă cu o anumită persoană? Cum pot preveni principiile acestea dezbinarea bisericii locale din care faci parte?