Legătura frăţească
În urma predicii şi a apelului lui Petru la pocăinţă şi mântuire, aproape trei mii de oameni au înţeles că Isus este Mesia, Cel în care se împlineau făgăduinţele din Vechiul Testament. Ei au primit convingerea de la Dumnezeu. Probabil că mulţi aflaseră despre Isus şi veniseră de departe la Ierusalim ca să-L vadă. Alţii poate că Îl văzuseră şi ascultaseră cuvintele Lui despre mântuirea oferită de Dumnezeu, dar nu se hotărâseră să-L urmeze. La Cincizecime, Dumnezeu a intervenit în mod minunat şi a dat mărturie prin ucenici despre învierea lui Isus şi despre faptul că, în Numele Său, toţi pot avea iertare de păcate (Faptele 2:38).
3. Ce activităţi aveau în comun aceşti primi urmaşi ai lui Isus?Cuma luat naştere această legătură frăţească?
Faptele 2:42-47
42. Ei stăruiau în învăţătura apostolilor, în legătura frăţească, în frângerea pâinii şi în rugăciuni.
43. Fiecare era plin de frică, şi prin apostoli se făceau multe minuni şi semne.
44. Toţi cei ce credeau erau împreună la un loc şi aveau toate de obşte.
45. Îşi vindeau ogoarele şi averile, şi banii îi împărţeau între toţi, după nevoile fiecăruia.
46. Toţi împreună erau nelipsiţi de la Templu în fiecare zi, frângeau pâinea acasă şi luau hrana cu bucurie şi curăţie de inimă.
47. Ei lăudau pe Dumnezeu şi erau plăcuţi înaintea întregului norod. Şi Domnul adăuga în fiecare zi la numărul lor pe cei ce erau mântuiţi.
Prima activitate a acestei grupe de credincioşi a fost asimilarea învăţăturii apostolilor. Studiul Bibliei este primul pas în dezvoltarea spirituală. Isus Însuşi le spusese ucenicilor să-i înveţe să păzească tot ce le poruncise El (Matei 28:20). Credincioşii au învăţat de la apostoli despre viaţa şi slujirea lui Isus, despre învăţăturile, pildele şi predicile Sale şi despre minunile Sale, toate explicate ca împlinire a Scripturilor ebraice scrise de profeţi.
Credincioşii se adunau pentru rugăciune şi pentru frângerea pâinii (Cina Domnului sau poate doar o masă de părtăşie). „Legătura frăţească” transmite ideea de comunitate – credincioşii petreceau frecvent şi regulat timp împreună la templu, care era încă locul de devoţiune şi închinare, şi în case particulare. Rugăciunea este un element vital pentru biserică, dar şi pentru dezvoltarea spirituală. Credincioşii „stăruiau” în aceste activităţi. Lucrarea Duhului Sfânt în viaţa lor i-a impresionat puternic pe cei din jur –„erau plăcuţi înaintea întregului norod”– şi a dat o mărturie puternică despre adevărul că Isus este Mesia.
Ce poate învăța biserica ta despre unitate, părtășie și mărturie, din exemplul bisericii primare?
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
