Categorie: Studiu Majori

Miscarea numita Isus istoric a fost intemeiata pe convingerea ca, in Evanghelii, putem gasi suficiente informatii care sa ne permita sa refacem portretul lui Isus, ca personaj istoric, fara sa tinem seama de falsificarile teologice adaugate de biserica primara (asa cum sustinea gandirea iluminista). Noua metoda de studiere a personalitatii lui Isus a fost privita, de sustinatorii ei, ca fiind stiintifica si, astfel, in armonie cu moda vremii.
Curentul acesta a rezistat pana in secolul al XX-lea, cand noi studii au contribuit la subminarea intregii miscari, aratand ca aceasta idee, a unui Isus istoric, era intru totul nestiintifica si subiectiva. Studiile au expus intregul rationament ca pe un jalnic eşec.
Studiile asupra istoriei lui Isus sunt lungi, intortocheate si complicate, astfel ca nu este cazul sa ne mai pierdem vremea cu ele. Vom mentiona aici doar asa-numitul Seminarul Isus, un grup contemporan de cercetatori radicali, hotarati sa reuseasca acolo unde alte cercetari istorice au dat gres. Scopul lor este acela de a-L „’recupera pe Isus de la specialistii in prezentari denaturate’ care au scris evangheliile” – Roy Hoover, în Kenneth L. Woorward, „The Death of Jesus”, Newsweek, 4 aprilie 1994, pag. 39
Astazi, foarte putini oameni iau în serios Seminarul Isus. Pozitia crestina dominanta sustine ca, fara nicio umbra de indoiala, crestinismul sta pe o temelie istorica ferma. In ciuda celor două milenii de criticism si de controverse, Isus ramane Domnul necontestat al veacurilor.
6. Intr-una dintre cele mai ascutite replici la denaturarile intelectualiste ale epocii lui, Pavel s-a oprit direct asupra esentei propovaduirii crestine: „Fiindca propovaduirea Crucii este o nebunie pentru cei ce sunt pe calea pierzarii, dar pentru noi, care suntem pe calea mantuirii, este puterea lui Dumnezeu” (1 Cor. 1,18). De ce solia Crucii este atat de importanta si pentru noi, astazi?
7. Citeste si 1 Corinteni 1,18-27. Ce mesaj ne transmit aceste versete? Care sunt cateva dintre lucrurile despre care credem ca nu pot fi explicate prin „intelepciunea lumii” (vers. 20)? In ce fel „a prostit Dumnezeu intelepciunea lumii acesteia” (vers. 20)?

Noul Testament nu face speculatii cu privire la Isus, ci Il prezinta, efectiv, ca fiind Fiul divin al lui Dumnezeu. Nici nu raspunde la numeroasele intrebari legate de fiinţa si de persoana lui Isus, care aveau sa preocupe generatiile urmatoare. Totusi, in toate discutiile si argumentarile, a existat o acceptare bineintemeiată a pozitiei centrale a Scripturilor si a identitatii fundamentale a lui Isus Hristos.
Dar asa-numita era a Iluminismului (din secolele al saptesprezecelea si al optsprezecelea) avea sa schimbe totul. Scripturile nu aveau sa mai stea la baza oricarei discutii cu privire la Isus, ci in studierea Bibliei aveau sa fie aplicate metodele si criteriile folosite in studierea altor documente antice. Cum totul era acum supus analizei si criticii rationale, supranaturalismul, care continea premisele fundamentale ale credintei biblice, a fost respins. Conceptia biblică traditionala, conform careia neamul omenesc este cufundat in pacat si are nevoie de salvare divina, a fost inlocuita de umanism, o concepţie optimista in ceea ce priveste capacitatea si progresul naturii umane.
Schimbarea de perspectiva a fost atat de radicala si de larg-cuprinzatoare, incat multi au crezut ca erau martori la sfarsitul crestinismului. Religia era considerata demodata, iar ratiunea, candva servitoarea teologiei, a devenit stapana ei recunoscuta. Rezultatul a fost acela ca atentia s-a mutat de la Isus cel descris în Evanghelii, de la acel Isus al mantuirii noastre la Isus cel istoric, cel presupus a fi fost adevaratul Isus – asa cum a existat El, fara bagajul teologic adaugat de Evanghelii si de evlavia crestinismului de mai tarziu. Cu alte cuvinte, acest Isus, oricine ar fi fost El, cu siguranta nu a fost Mantuitorul lumii.
5. In timp ce meditezi la aceste transformari, gandeste-te la următoarele aspecte: (1) scriitorii Evangheliilor au fost pe deplin convinsi de adevarul pe care l-au scris (vezi Luca 1,1-4). Ce spune Luca despre ceea ce scrie el? De ce putem avea incredere in raportul Scripturii? (2) Unul dintre acei martori oculari despre care vorbeste Luca era Petru, care s-a confruntat el insusi cu persoane pline de indoială si sceptice (vezi 2 Petru 1,16-21). Cu toate ca Petru vorbeste aici despre indoieli si controverse mai cuprinzatoare decat cea referitoare la identitatea lui Isus, cum am putea noi folosi metoda lui de abordare pentru a ne feri de atacurile Iluminismului despre care am discutat? (3) si Pavel s-a confruntat direct cu aceasta problema. Cum si-a sustinut el cauza? (Vezi 1 Cor. 1,18-27;
15,3-7).

Citeste din nou Matei 16,14. Ca oamenii sa-L confunde pe Isus cu Ioan, mai este de inteles. Dar sa-L confunde cu Ilie? Sau cu Ieremia? Sau cu un alt profet din Vechiul Testament? De unde veneau toate aceste idei?
Ilie fusese profetul neinfricat de pe Muntele Carmel, cel care facuse sa se coboare foc din cer si care ii infruntase cu curaj pe necredinciosul rege al Israelului si pe demonica sotie a acestuia. El fusese acela care tinuse singur piept intregului sistem religios al regimului corupt al lui Ahab (vezi
1 Imp. 18).
Ieremia (profetul „plangerilor”), intrand in scena istoriei intr-un moment de teribila criza si efervescenta nationala, le-a transmis compatriotilor sai o solie care nu ar fi putut fi mai putin binevenita – si a platit pentru aceasta (Ier. 20,1.2.7.8).
In ceea ce-i priveste pe ceilalti profeti credinciosi ai Vechiului Testament, Isus, mustrandu-i pe carturari si pe farisei, a lăsat la sfarsit modul in care i-a tratat Israel pe acesti viteji evlaviosi, ca si cand ar fi vrut sa sugereze ca acesta era aspectul central pe care dorea sa-l scoata in evidenta: „Prin aceasta marturisiti despre voi insiva ca sunteti fiii celor ce au omorat pe proroci” (Mat. 23,31).
3. Ce semnificatie are faptul că cei din vremea Sa L-au identificat pe Isus cu aceste personalitati din trecutul lor?
Ca să fii confundat cu oricare dintre personajele incluse in raspunsul dat de Petru în Matei 16,14 era, fara indoiala, un compliment. Acestia erau niste adevarati giganţi ai vieţii spirituale, al caror caracter curat si valoros avea o profunda rezonanta in societatea iudaică. Dar oricat erau de magulitoare, astfel de comparatii, dupa cum stim, erau departe de adevar. Dacă Ieremia ar fi spus, de exemplu, ca el era lumina lumii, istoria l-ar fi considerat nebun. Si oricat de spectaculoasa a fost victoria lui Ilie pe Carmel, daca Isus ar fi tremurat in fata amenintarii, asa cum a facut eroul de pe Carmel, acum nu am mai fi cazut la picioarele Lui in reverenta. Confundarea lui Isus cu acesti eroi antici, oricat de onoranta sau de surprinzatoare ar fi fost, nu reflecta nici pe departe realitatea
infatisata in Evanghelii.
4. Care este principala deosebire dintre Isus si toti ceilalti profeti si de ce aceasta deosebire este atat de importantă pentru noi? (Vezi Ioan 1,1-5; 17,5; Evr. 1,1-3).

Intrebarea pusa de concetatenii lui Isus (Mat. 13,54.55) a fost ridicata adesea in timpul lucrarii Sale publice, intr-o varietate de forme, pe masura ce oamenii din diferite zone ale Palestinei ajungeau sa-L intalneasca. Astfel, in timp ce trecea printr-o regiune a Cezareei Filipi, impreuna cu ucenicii Sai, cu aproximativ sase luni inainte de confruntarea finala a vietii Sale, Isus a simtit nevoia de a le solicita un raspuns si o pozitie categorica asupra intrebarii care era la ordinea zilei: „Cine zic oamenii ca sunt Eu, Fiul omului?” (Mat. 16,13).
1. Citeste raspunsul ucenicilor, din Matei 16,14. Ce ne spune el cu privire la cat de familiarizati erau acestia cu intrebarile teologice ale zilei? De ce crezi ca a vrut Isus sa ridice aceasta intrebare tocmai in acel moment?
Din ceea ce gasim scris aici in legatura cu ce gandeau oamenii despre identitatea lui Isus, ne dam seama cat de diferit apreciau acestia, la nivel individual sau de grup, lucrarea Sa. Cum era posibil ca unii sa creada ca Isus era Ioan Botezatorul, cand cei doi au fost contemporani?
2. Care aspecte ale lucrării lui Isus este posibil să se fi asemănat cu cele ale lucrarii Botezatorului?
Pentru posibile raspunsuri, ia in considerare urmatoarele pasaje: Mat. 3,1-3; 4,12.13.17; 14,1.2; Marcu 1,1-5.
Cu siguranta ca astazi ne este greu sa intelegem cum a fost posibil ca acesti oameni sa-L confunde pe Isus cu Botezătorul, dar, data fiind absenta mijloacelor de comunicare in masa, in primul secol, si abundenta zvonurilor si a informatiilor la mana a doua, era foarte usor sa apara confuzia. In definitiv, asa cum arata pasajele de mai sus, existau destule paralele intre lucrarea lui Isus si cea a lui Ioan. Dar cei care Il intalnisera in mod direct pe Isus nu ar fi trebuit sa aiba nicio indoiala in aceasta privinta (Mat. 3,11.12; Marcu 1,6-8).
Este usor sa privim in trecut, la greselile altora, si sa ne miram cum de au putut sa faca ei ceea ce au facut. Ce lectii putem invata analizand aceste greseli, astfel incat sa ne ferim sa le repetam?

Pentru studiul din aceasta saptamana, citeste: Mat. 16,13-16; Ioan 20,26-28; 1 Cor. 1,18-27; 15,3-7.

Sabat dupa-amiaza

Text de memorizat: „Isus a venit in partile Cezareei lui Filip si a intrebat pe ucenicii sai: ’Cine zic oamenii ca sunt Eu, Fiul omului?’” (Mat. 16,13)
Inca din primele zile ale lucrarii Sale publice, au existat discutii si dezbateri cu privire la Isus. Este interesant ca aceste discutii continua si astazi. Ele au început intre oamenii din timpul Sau si din orasul Sau. „’De unde are El intelepciunea si minunile acestea? Oare nu este El fiul tamplarului?
Nu este Maria mama Lui…?’” (Mat. 13,54.55).
Este ceea ce am putea numi scandalul unui statut special: Mesia trebuia sa vina de undeva, este adevarat, dar nu dintr-un loc atat de cunoscut noua si, cu siguranta, nu dintr-o familie care este exact ca toate celalalte familii! Intr-o formă sau alta, obiectiile fundamentale ridicate cu privire la identitatea lui Isus de acesti concetateni ai Sai au marcat toate dezbaterile asupra personalitatii lui Isus de-a lungul secolelor, accentuand atmosfera mistica din jurul numelui Sau.
Cine a fost Isus cu adevarat? De ce a fost El confundat cu alte personaje evreiesti proeminente? Care au fost semnele de intrebare cu privire la integritatea si la identitatea lui Isus, ridicate in secolele care au urmat erei Nou-Testamentale? Cat de convinsi au fost scriitorii Bibliei de identitatea Sa si de ce? Acestea sunt cateva dintre intrebarile pe care le va analiza studiul nostru din aceasta saptamana.

Citeste Comentariul Biblic AZS, vol. 5, pag. 345-348, 553-560, 658-660, 881-887, 1110; Ellen G. White, Hristos, Lumina lumii, cap. 38, 40, 46, 74; Educatie, cap. „Credinta si rugaciunea”.
Iata cateva lucruri practice pe care le puteti face ca biserica in domeniul uceniciei:
1. Luati-va ca tinta principala formarea de ucenici.
2. Alcatuiti planuri si gasiti metode pentru a realiza acest obiectiv.
3. Instruiti ucenici pentru conducerea fiecarui program.
4. Mobilizati-i pe toti membrii pentru a se implica in ucenicie.
5. Instituiti un program de instruire pentru ucenicie.
6. Stabiliti tipurile de oameni care traiesc in comunitatea din jurul bisericii.
7. Instituiti un program de „construire de poduri” intre oameni, care sa doboare barierele, apoi incercati sa impliniti nevoile celor care traiesc in zona bisericii si stabiliti relaţii cu ei.
8. Initiati programe prin care sa folositi talentele noilor convertiti, pentru a-i integra in comunitatea bisericii si pentru a-i ajuta sa ajunga la o mai profunda consacrare fata de Isus.
9. Realizaţi programe care sa-i ajute pe membri, in special pe cei de curand convertiti, sa-si descopere, sa-si foloseasca si sa-si dezvolte darurile spirituale.
10. Asigurati-va ca functioneaza programe adecvate, destinate formarii de ucenici.

Intrebari pentru discutie

1. Studiaza cu rugaciune sugestiile de mai sus. Ce ai putea adauga sau adapta, astfel incat sa ajute biserica din care faci parte sa lucreze cu succes in formarea de ucenici? Ce poti face pentru a contribui la implementarea acestor sugestii sau a unora asemanatoare la nivelul bisericii locale?
2. Cat timp petreci in rugaciune pentru lucrarea bisericii, ca intreg? Ia hotararea de a petrece un anumit timp, in fiecare zi, in rugaciune pentru misiunea noastra mondiala. Stabiliţi, ca grupa a Şcolii de Sabat, un anumit timp in care sa va rugati impreuna pentru lucrarea misionara mondiala a bisericii.
3. Cum ii putem ajuta atat pe pastori, cat si pe laici sa inteleaga mai bine ca lucrarea de ucenicie este o lucrare care ii revine fiecarui membru? Care sunt acele lucruri care tind sa-i impiedice pe laici sa se implice in lucrarea de ucenicie si de marturisire?

Citeste urmatorul citat din Ellen G. White. Ce principii descoperi aici pentru tine insuti?
„Maiestatea cerului, in timp ce a fost angajat in lucrarea Sa pamanteasca, S-a rugat mult Tatalui Sau. Adesea statea plecat in rugaciune toata noaptea… Muntele Maslinilor era locul favorit de rugaciune al Fiului lui Dumnezeu. Adesea, dupa ce multimea Il parasea pentru a se retrage peste noapte, El nu Se odihnea, desi era obosit de lucrarile de peste zi… In timp ce orasul era cuprins de liniste, iar ucenicii se intorceau la casele lor, pentru o reimprospatare prin somn, Isus nu dormea. De pe Muntele Maslinilor, rugaciunile Lui sfinte se inaltau spre Tatal Sau, pentru ca ucenicii Lui sa poata fi paziti de influentele pe care aveau sa le intampine zilnic in lume si ca sufletul Lui sa poata fi intarit si sprijinit pentru sarcinile si incercarile zilei urmatoare. Toata noaptea, in timp ce ucenicii dormeau, divinul lor Invatator Se ruga. Roua si frigul noptii cadeau asupra capului Sau plecat in rugaciune. Exemplul Sau este lasat pentru urmasii Sai.” – Ellen G. White, Harul uimitor al lui Dumnezeu, pag. 167, orig.
7. Citeste textele de mai jos. Care au fost situatiile care au stat la originea acestor rugaciuni? Ce ne invata pe noi, ca ucenici ai Domnului Hristos, cu privire la rugaciune si la rolul ei esential in cadrul misiunii noastre?
Luca 5,15.16 ____________________________________________________
______________________________________________________________
Luca 6,12.13 ____________________________________________________
______________________________________________________________
Luca 9,28-31 ____________________________________________________
______________________________________________________________
Daca Isus, Omul-Dumnezeu, a depins atat de mult de rugaciune pentru a avea succes in lucrarea Sa cat timp S-a aflat pe acest pamant, cu cat mai mult noi, fiinte pacatoase, avem nevoie de ea pentru o ucenicie de succes! Cat de multumit esti de viata ta de rugaciune? Pentru ce te rogi? Cat timp petreci in rugaciune? Ce schimbari ar trebui sa faci in viata ta de rugaciune?

Asa cum am vazut in acest trimestru, Dumnezeu ne cheama, ca ucenici, sa facem multe lucruri: sa vestim Evanghelia, ca le slujim celor desconsiderati si lipsiti, sa facem ucenici si asa mai departe. Şi toate acestea trebuie realizate in orice tara din lume. Intrebarea este: Cum sa implinim toate acestea?
6. Cum ne ajuta textele urmatoare sa raspundem la intrebarea de mai sus? Fapte 20,28; 1 Cor. 12,14-22; Ef. 4,11-13; Col. 1,17.18
Intr-adevar, Isus a fost un Invatator care a adunat in jurul Sau ucenici. El a folosit orice ocazie pentru a chema, instrui, educa si forma ucenici. Nu a fost niciodată prea ocupat ca sa nu poata sa ajute un suflet in nevoie. Formarea de ucenici s-a aflat in centrul lucrarii Sale.

Suntem convinsi si sustinem cu putere ca, asa cum au ocupat un loc central in lucrarea lui Isus, formarea, invatarea si instruirea de noi ucenici trebuie sa ocupe un loc central si in misiunea oricarei biserici din secolul XXI.
Cu toate acestea, nimeni nu poate face singur aceasta lucrare. De aceea exista biserica. Nici nu este exclusiv datoria pastorilor, a lucrătorilor biblici, a prezbiterilor, a diaconilor sau a celorlalţi slujbasi ai bisericii. Este datoria oricarui membru. Marea trimitere misionară nu a exclus niciun ucenic. Cuvintele
Domnului Hristos „Duceti-va!” (Mat. 28,19) inseamna „Du-te si tu!”.

Este posibil ca unora dintre membri sa nu le placa această idee, deoarece le lipseste instruirea. Totusi, atunci cand Isus a chemat la ucenicie niste pescari, si acestia erau neinstruiti. A trebuit ca El sa-i instruiasca. In acelasi fel, fiecare biserica locala trebuie sa asigure formarea fiecarui membru ca ucenic. Fiecare nou membru trebuie sa fie integrat intr-o clasa de ucenicie, pentru instruire si formare. Trebuie sa fie organizate clase de nivel avansat, pentru ucenicii experimentati, iar acestia trebuie sa fie pusi la lucru in slujba Invatatorului.
Inainte de a pleca la cer, Isus le-a incredintat ucenicilor Sai misiunea de a merge sa faca „ucenici din toate neamurile” (Mat. 28,19). Porunca aceasta nu s-a schimbat. Evanghelia Imparatiei inca trebuie sa fie predicată in toată lumea, inainte sa vina sfarsitul (Mat. 24,14). Isus nu are pe altcineva care sa duca la îndeplinire aceasta misiune, in afara de biserica Sa; aceasta daca nu vrem ca, la porunca Sa, pietrele sa inceapa sa strige in locul nostru.
Cat de implicat esti in lucrarea la care ne-a chemat Isus? Esti cumva prea ocupat cu propriile lucrari? Cand vei face acele schimbari pe care stii in inima ta ca ar fi trebuit sa le faci cu mult timp in urma?

         Ieri am vazut ca Isus le-a slujit celor umiliti si renegaţi de societate. Astazi vrem sa ne concentram mai mult asupra acestora, punand insa accentul pe diversitatea etnica sau natională. Intoleranta etnica si nationala era foarte obisnuita in lumea antica. Unele grupuri de oameni se considerau superioare celor din jur. Grecii antici, de exemplu, ii considerau barbari pe cei care nu erau greci. In literatura antica, descoperim pretutindeni acest fel de intoleranta. Din nefericire, nici contemporanii lui Isus nu au fost imuni fata de acest mod de gandire, oricat de inalte le erau pretentiile si declaratiile religioase.
5. Citeste Exod 12,38; 18,1; Numeri 12,1; Rut 1,16.17 şi Matei 23,15. Ce ar trebui sa ne spuna aceste texte cu privire la diversitatea etnica din care era alcatuita natiunea lui Israel?
Inca de la inceputurile lui ca naţiune, Israel nu a fost niciodata un popor pur. Ideea de genealogie pura este o conceptie mai mult moderna, un produs al ideologiei evolutioniste. Dumnezeu a creat toata omenirea „din acelasi sange” – Fapte 17,26 in trad. KJV („iesiti dintr-unul singur” – trad. Cornilescu); toti suntem urmasii lui Adam si ai Evei – primii nostri parinti. Iar prin credinta in Isus, toti – indiferent de culoare, de nationalitate, de etnie, de rasa sau de religie – devenim „copii ai lui Dumnezeu” (Ioan 1,12).
Adevarul acesta nu este niciodata accentuat prea mult: moartea Domnului Hristos pe cruce pentru fiecare fiinta omeneasca ar trebui sa-i elibereze o data pentru totdeauna de orice simtamant de superioritate etnica sau nationala pe toti aceia care sunt ucenici. Mai mult decat atat, ar trebui sa indeparteze din acestia orice atitudine de intoleranta fata de vreun grup de oameni. Inaintea lui Isus cel rastignit, asupra caruia au cazut toate pacatele noastre, ale fiecaruia, toti suntem egali. Mai mult decat oricine altcineva in aceasta lume, ucenicii Domnului Hristos, aceia care Il urmeaza, ar trebui sa fie liberi de toate prejudecatile si de toate tensiunile etnice care par sa fie adanc inradacinate in orice cultura si in orice societate. In definitiv, exista doar doua clase de oameni: cei mantuiti si cei pierduti. Iar noi, cei care suntem mantuiti, ar trebui sa fim in permanenta preocupati,
asa cum a fost si Invatatorul nostru, sa cautam sa-i gasim pe cei pierduti si sa le aratam singurul lucru care ne deosebeste de ei, fagaduinta mantuirii pe care o invocam in dreptul nostru.

In ce masura ai fost afectat de prejudecatile si de intoleranta existente in societatea in care traiesti?

Isus a lucrat si Si-a format ucenicii intr-o societate foarte stratificată. Erau trasate linii clare de demarcatie intre barbati si femei, intre cei din ierarhia religioasa si oamenii de rand, intre bogati si saraci, intre farisei si vamesi. Locul femeii era acasa si chiar acolo, doar in anumite incaperi si domenii.
3. Ce mesaj ne transmite Isus in ceea ce priveste deosebirile dintre clasele sociale? Ce ne spune parabola Sa in legatura cu modul in care priveste Domnul atitudinea si actiunile clasei celor bogati? Luca 16,19-31
______________________________________________________________
______________________________________________________________
______________________________________________________________
4. Citeste Luca 18,9-14 si raspunde la aceleasi intrebari, de data aceasta in legatura cu modul in care privea Isus actiunile si atitudinea clasei religioase.
______________________________________________________________
______________________________________________________________
______________________________________________________________
Isus nu a urmat si nici nu a sustinut starea de lucruri existenta, pentru ca, in mod evident, a vazut numeroasele probleme generate de ea. Dimpotriva, El S-a asociat in mod deschis cu oamenii marginalizati ai societatii, pe care i-a invatat si i-a sustinut. In Evanghelii putem vedea cu ce fel de oameni si pentru ce fel de oameni a lucrat Isus. Cu siguranta ca
El a cautat sa ajunga si la clasele mai inalte ale societatii, dar, in acelasi timp, a slujit neamurilor, oamenilor cu nevoi speciale, celor orbi, celor saraci si unei intregi armate de renegati si de marginalizati ai societatii. Avand in vedere ca El venise sa moara pentru pacatele oricarui om, era numai firesc ca, atata vreme cat S-a aflat aici, sa slujeasca oricui era in nevoie.
Care este atitudinea ta fata de cei marginalizati si renegaţi de societate? Care este atitudinea bisericii fata de ei? Cum iti poti da seama daca iti pasa cu adevarat de ei sau daca nu este vorba decat despre niste gesturi de convenienta?