Categorie: Studiu Majori

 

 

3. De ce crezi că au fost date instrucțiuni atât de explicite în Exodul 36:8 – 39:31? Ce ne învață acest lucru despre cum Îi pasă lui Dumnezeu de fiecare detaliu?

 

Exodul 36:8 – 39:31

„8
Toţi bărbaţii iscusiţi şi lucrătorii au făcut Cortul din zece covoare de in subţire şi răsucit din fir albastru, purpuriu şi cărămiziu; pe ele au ţesut heruvimi lucraţi cu măiestrie.
9
Lungimea unui covor era de douăzeci şi opt de coţi; iar lăţimea unui covor era de patru coţi. Toate covoarele aveau aceeaşi măsură.
10
Cinci din aceste covoare au fost prinse la un loc; celelalte cinci de asemenea au fost prinse la un loc.
11
Au făcut cheotori albastre la marginea covorului cu care se sfârşea cea dintâi împreunare; tot aşa au făcut şi la marginea covorului cu care se sfârşea a doua împreunare de covoare.
12
Au făcut cincizeci de cheotori la cel dintâi covor şi cincizeci de cheotori la marginea covorului cu care se sfârşea a doua împreunare de covoare; cheotorile acestea erau una în faţa alteia.
13
Au făcut cincizeci de copci de aur şi au prins covoarele unul de altul cu copcile, aşa încât Cortul alcătuia un întreg.
14
Au făcut nişte covoare din păr de capră, ca să slujească de acoperiş pentru Cort: unsprezece covoare de acestea au făcut.
15
Lungimea unui covor era de treizeci de coţi, şi lăţimea unui covor era de patru coţi: cele unsprezece covoare aveau aceeaşi măsură.
16
Au prins împreună de o parte cinci din aceste covoare, iar pe celelalte şase de altă parte.
17
Au făcut cincizeci de cheotori la marginea covorului cu care se sfârşea o împreunare de covoare şi cincizeci de cheotori la marginea covorului cu care se sfârşea a doua împreunare de covoare.
18
Au mai făcut şi cincizeci de copci de aramă, cu care să se împreuneze acoperişul Cortului ca să alcătuiască un întreg.
19
Au făcut pentru acoperişul Cortului o învelitoare de piei de berbeci vopsite în roşu şi o învelitoare de piei de viţel de mare, care trebuia pusă pe deasupra.
20
Scândurile pentru Cort le-au făcut din lemn de salcâm, aşezate în picioare.
21
Lungimea unei scânduri era de zece coţi, şi lăţimea unei scânduri era de un cot şi jumătate.
22
Fiecare scândură avea două urechi, unite una cu alta; tot aşa au făcut la toate scândurile Cortului.
23
Au făcut douăzeci de scânduri pentru Cort, înspre partea de miazăzi.
24
Au pus patruzeci de picioare de argint sub cele douăzeci de scânduri, câte două picioare sub fiecare scândură, pentru cele două urechi ale ei.
25
Au făcut apoi douăzeci de scânduri pentru a doua latură a Cortului, latura dinspre miazănoapte,
26
cu cele patruzeci de picioare de argint ale lor, câte două picioare sub fiecare scândură.
27
Au făcut apoi şase scânduri pentru fundul Cortului, înspre apus.
28
Au făcut două scânduri pentru cele două unghiuri ale Cortului în partea din fund;
29
acestea erau făcute din două bucăţi, începând de la partea de jos, şi bine legate la vârf printr-un cerc; la fel au făcut pentru amândouă scândurile din cele două unghiuri.
30
Erau astfel opt scânduri, cu picioarele lor de argint, adică şaisprezece picioare, câte două picioare sub fiecare scândură.
31
Au făcut cinci drugi din lemn de salcâm pentru scândurile uneia din laturile Cortului,
32
cinci drugi pentru scândurile celei de a doua laturi a Cortului şi cinci drugi pentru scândurile laturii Cortului din fundul dinspre apus;
33
drugul de la mijloc l-au făcut aşa ca să treacă prin mijlocul scândurilor, de la un capăt la celălalt.
34
Au poleit scândurile cu aur, şi verigile lor de aur le-au făcut aşa ca să se poată petrece drugii prin ele; şi drugii i-au poleit cu aur.
35
Perdeaua dinăuntru au făcut-o de fir albastru, purpuriu şi cărămiziu şi de in subţire răsucit; au lucrat-o cu măiestrie; şi au făcut heruvimi pe ea.
36
Au făcut patru stâlpi de salcâm pentru ea şi i-au poleit cu aur; cârligele lor erau de aur şi au turnat pentru stâlpii aceştia patru picioare de argint.
37
Pentru uşa Cortului au făcut o perdea de fir albastru, purpuriu şi cărămiziu şi de in subţire răsucit; aceasta era o lucrare făcută la gherghef.
38
Au făcut cei cinci stâlpi ai ei cu cârligele lor, iar căpătâiele şi beţele lor de legătură le-au poleit cu aur; cele cinci picioare ale lor erau de aramă”.

 

Moise a construit cu grijă cortul, iar instrucțiunile pe care le-a primit pe muntele Sinai au fost atent respectate. Textul biblic enumeră: (1) cortul cu diferitele sale țesături, perdele și părți (Exodul 36:8-38); (2) chivotul (Exodul 37:1-9); (3) masa pentru punerea înainte a pâinilor (Exodul 37:10-16); (4) sfeșnicul (Exodul 37:17-24); (5) altarul tămâierii (Exodul 37:25-29); (6) altarul pentru arderile-de-tot (Exodul 38:1-7); (7) ligheanul pentru spălare (Exodul 38:8); (8) curtea (Exodul 38:9-20) și (9) materialul folosit pentru cort (Exodul 38:21-31). Exodul 39 continuă cu descrierea efodului, a pieptarului și a altor veșminte preoțești.

 

Serviciile din tabernacul erau ilustrații ale Evangheliei, demonstrând întregul plan de răscumpărare al lui Dumnezeu. Diferitele ceremonii descriau: (1) modul în care Dumnezeu urăște și gestionează păcatul, (2) modul în care îi salvează pe oamenii pocăiți, (3) care este soarta celor răi și (4) modul în care El va asigura un viitor glorios în care răul nu va mai exista. În timpul anului, în sanctuar se desfășurau două slujbe diferite, dar strâns legate între ele: cea zilnică și cea anuală. Această slujire în două etape ilustra modul în care Dumnezeu tratează păcatul și îi mântuiește pe păcătoși. Prin serviciile zilnice din sanctuar, Dumnezeu îi asigura pe cei care se pocăiau că le iartă păcatele și le oferă mântuirea prin har. Pentru a primi acest dar al mântuirii, trebuia adusă o jertfă, iar aceste jertfe arătau spre moartea lui Mesia, al cărui sânge  „ne curățește de orice păcat” (1 Ioan 1:7). Mărturisirea păcatului și acceptarea hainei neprihănirii lui Hristos erau în centrul acestui dar  (Psalmii 32:1,2). În acest fel, păcătosul pocăit era asigurat de iertare și se putea bucura de mântuire.

 

Serviciul anual, îndeplinit în Ziua Ispășirii, demonstra modul în care Dumnezeu șterge păcatul, rezolvă problema păcatului și asigură un viitor fără păcat (Leviticul 16; Ioan 1:29). În prezent, slujirea lui Hristos în două etape în sanctuarul ceresc este o altă expresie a lucrării lui Dumnezeu pentru noi (Evrei 7:25) și va aduce soluția finală la problema răului (Daniel 7:13,14,22,27; 8:14; Apocalipsa 21:4). Sanctuarul era un loc de închinare la Dumnezeu, de laudă și de mulțumire la adresa Lui. Închinarea are ca scop menținerea relației cu Dumnezeu, care îi invită pe credincioși la acea părtășie.

 

 

 

 

2. Ce lecții importante pentru zilele noastre găsim în Exodul 35:4 – 36:7?

 

Exodul 35:4 – 36:7

4
Moise a vorbit întregii adunări a copiilor lui Israel şi a zis: „Iată ce a poruncit Domnul.
5
Luaţi din ce aveţi şi aduceţi un prinos Domnului. – Fiecare să aducă prinos Domnului ce-l lasă inima: aur, argint şi aramă;
6
materii vopsite în albastru, în purpuriu, în cărămiziu, in subţire şi păr de capră;
7
piei de berbeci vopsite în roşu şi piei de viţel de mare; lemn de salcâm,
8
untdelemn pentru sfeşnic, mirodenii pentru untdelemnul ungerii şi pentru tămâia mirositoare;
9
pietre de onix şi alte pietre pentru împodobirea efodului şi a pieptarului. –
10
Toţi cei iscusiţi dintre voi să vină şi să facă tot ce a poruncit Domnul:
11
Locaşul, Cortul şi acoperişul lui, copcile, scândurile, drugii, stâlpii şi picioarele lui;
12
chivotul şi drugii lui, capacul ispăşirii şi perdeaua dinăuntru pentru acoperirea chivotului;
13
masa şi drugii ei, cu toate uneltele ei, şi pâinile pentru punerea înaintea Domnului;
14
sfeşnicul cu uneltele lui, candelele lui şi untdelemnul pentru sfeşnic;
15
altarul pentru tămâie şi drugii lui, untdelemnul pentru ungere şi tămâia mirositoare, şi perdeaua uşii de afară de la intrarea Cortului;
16
altarul pentru arderile de tot, grătarul lui de aramă, drugii lui şi toate uneltele lui, ligheanul cu piciorul lui,
17
pânzele curţii, stâlpii ei, picioarele ei şi perdeaua de la poarta curţii;
18
ţăruşii Cortului, ţăruşii curţii şi funiile lor;
19
veşmintele preoţeşti pentru slujba Sfântului Locaş, veşmintele sfinte ale preotului Aaron şi veşmintele fiilor lui pentru slujbele preoţeşti.”
20
Toată adunarea copiilor lui Israel a ieşit dinaintea lui Moise.
21
Toţi cei cu tragere de inimă şi bunăvoinţă au venit şi au adus un prinos Domnului pentru lucrarea Cortului întâlnirii, pentru toată slujba lui şi pentru veşmintele sfinte.
22
Au venit îndată bărbaţii şi femeile, toţi cei cu tragere de inimă, şi au adus belciuge de nas, inele, cercei, brăţări, salbe şi tot felul de lucruri de aur; fiecare a adus prinosul de aur pe care-l închinase Domnului.
23
Toţi cei ce aveau stofe (materii) vopsite în albastru, în purpuriu, în cărămiziu, in subţire şi păr de capră, piei de berbeci vopsite în roşu şi piei de viţel de mare, le-au adus.
24
Toţi cei ce puteau aduce prin ridicare un prinos de argint şi de aramă, au adus prinosul Domnului. Toţi cei ce aveau lemn de salcâm bun pentru lucrările rânduite pentru slujbă, l-au adus.
25
Toate femeile iscusite au tors cu mâinile lor şi au adus lucrul lor, şi anume: tort vopsit în albastru, în purpuriu, în cărămiziu şi in subţire.
26
Toate femeile cu tragere de inimă şi iscusite au tors păr de capră.
27
Fruntaşii poporului au adus pietre de onix şi alte pietre pentru efod şi pieptar;
28
mirodenii şi untdelemn pentru sfeşnic, pentru untdelemnul ungerii şi pentru tămâia mirositoare.
29
Toţi copiii lui Israel, bărbaţi şi femei, pe care-i trăgea inima să ajute la lucrul poruncit de Domnul prin Moise, au adus Domnului daruri de bunăvoie.
30
Moise a zis copiilor lui Israel: „Să ştiţi că Domnul a ales pe Beţaleel, fiul lui Uri, fiul lui Hur, din seminţia lui Iuda.
31
L-a umplut cu Duhul lui Dumnezeu, duh de înţelepciune, pricepere şi ştiinţă, pentru tot felul de lucrări.
32
I-a dat putere să născocească planuri, să lucreze în aur, în argint şi în aramă,
33
să sape în pietre şi să le lege, să lucreze lemnul cu meşteşug şi să facă tot felul de lucrări meşteşugite.
34
I-a dat şi darul să înveţe pe alţii, atât lui, cât şi lui Oholiab, fiul lui Ahisamac, din seminţia lui Dan.
35
I-a umplut cu pricepere ca să facă toate lucrările de săpătură în piatră, de cioplitură meşteşugită, de lucrat la gherghef şi de ţesut materii vopsite în albastru, în purpuriu, în cărămiziu şi in subţire, să facă tot felul de lucrări şi născociri de planuri.

 

1
Beţaleel, Oholiab şi toţi bărbăţii iscusiţi în care pusese Domnul înţelepciune şi pricepere, ca să ştie să facă lucrările rânduite pentru slujba Sfântului Locaş, au făcut totul după cum poruncise Domnul.
2
Moise a chemat pe Beţaleel, Oholiab şi pe toţi bărbaţii iscusiţi în mintea cărora pusese Domnul pricepere, şi anume pe toţi cei cu tragere de inimă la lucrul acesta ca să-l facă.
3
Ei au luat dinaintea lui Moise toate prinoasele pe care le aduseseră copiii lui Israel ca să facă lucrările rânduite pentru slujba Sfântului Locaş. Chiar şi după ce se începuse lucrarea, tot se mai aduceau lui Moise, în fiecare dimineaţă, daruri de bunăvoie.
4
Atunci toţi bărbaţii iscusiţi, prinşi la toate lucrările Sfântului Locaş, şi-au lăsat fiecare lucrul pe care-l făceau
5
şi au venit de au spus lui Moise: „Poporul aduce mult mai mult decât trebuie pentru facerea lucrărilor pe care a poruncit Domnul să le facem.”
6
Moise a pus să strige în tabără ca nimeni, fie bărbat, fie femeie, să nu mai aducă daruri pentru Sfântul Locaş. Au oprit astfel pe popor să mai aducă daruri.
7
Materialul adus era de ajuns pentru toate lucrările care trebuiau făcute, ba încă mai şi trecea.

 

Pentru construirea cortului a fost nevoie de o mulțime de materiale prețioase, iar acest lucru s-a realizat prin donații generoase din partea celor din poporul lui Dumnezeu, care au dăruit din adâncul inimii, de bunăvoie și cu bucurie. Aceștia au oferit aur, argint, bronz, in subțire, pietre prețioase, țesături unice, lemn de salcâm, ulei de măsline, mirodenii și multe alte articole necesare. Oamenii și-au donat, de asemenea, munca, deoarece multe obiecte speciale trebuiau realizate prin munca lor artistică și sârguincioasă pentru cort sau mobilierul acestuia. De asemenea, croitorii trebuiau să realizeze veșminte pentru preoții care urmau să slujească în cort și pentru marele-preot, ale cărui veșminte foarte elaborate includeau un pieptar și o mitră.

 

Dumnezeu îi binecuvântase din belșug pe israeliți prin darurile pe care li le dăduseră egiptenii la plecarea lor din Egipt. Acum aveau ocazia să  aducă daruri de recunoștință pentru cum îi condusese Dumnezeu cu îndurare și putere, iar inimile lor au fost îndemnate să realizeze această lucrare spre gloria Sa. Poporul dăruia cu atâta bucurie și generozitate încât i s-a spus lui Moise: „Poporul aduce mult mai mult decât trebuie” (Exodul 36:5). Astfel, Moise a fost nevoit să oprească donarea.

 

Prin călăuzirea Duhului Sfânt, Dumnezeu a făcut în stare poporul să construiască tabernaculul cu acuratețe. Bețaleel, Oholiab și alții au fost „umplu[ți] cu Duhul lui Dumnezeu” (Exodul 35:31), ceea ce înseamnă că au fost înzestrați cu abilități, înțelepciune și iscusință artistică pentru a executa perfect toată lucrarea. Era un proiect enorm și trebuia să fie creat exact după modelul pe care Dumnezeu i-l arătase lui Moise.

 

Este relevant faptul că darul Duhului Sfânt era legat de diferitele abilități și aptitudini ale oamenilor, care trebuiau să fie folosite la construirea cortului. Umplerea cu Duhul Sfânt nu este un proces magic și nu înseamnă că în oameni există forțe spirituale speciale. Pentru a înainta cauza lui Dumnezeu și pentru a-Și îndeplini misiunea, Dumnezeu le dă putere credincioșilor Săi să Îi îndeplinească obiectivele și să facă lucrul acesta bine.

 

Ce daruri spirituale ai primit atunci când ai fost umplut cu Duhul Sfânt? Nu uita că darurile spirituale pot să se dezvolte numai atunci când cultivi roadele Duhului în viața ta (Galateni 5:22,23)!

 

 

 

 

Oricât de mult ar susține, în mod fals, cei care se opun Sabatului în ziua a șaptea că acesta a fost doar pentru evrei (ziua a șaptea a fost pusă deoparte și sfințită în Eden [Geneza 2:1-3]) sau că evreii au auzit prima dată despre el la Sinai (evreii țineau Sabatul dinainte de Sinai [Exodul 16:22-29]), nu există nicio îndoială că Sabatul a făcut parte din viața poporului evreu de la bun început.

 

1. Ce adevăr i-a fost repetat poporului, în Exodul 35:1-3, în contextul construirii sanctuarului?

 

Exodul 35:1-3

„1. Moise a strâns toata adunarea copiilor lui Israel si le-a zis: „Iată lucrurile pe care a poruncit Domnul sa le faceti: 2. Sase zile să lucrati, dar ziua a saptea sa va fie sfanta; acesta este Sabatul, ziua de odihna, inchinata Domnului. Cine va face vreo lucrare in ziua aceea să fie pedepsit cu moartea. 3. Să n-aprinzi foc, in niciuna din locuintele voastre, in ziua Sabatului.”

 

Sabatul și mesajul său au fost, sunt și vor fi întotdeauna legate de Dumnezeu – cine este El și care sunt faptele Sale mărețe. Sabatul ne reamintește de actele Sale creatoare și salvatoare și ne concentrează atenția asupra lui Dumnezeu, care dorește să locuiască cu poporul Său. În acest fel, Sabatul și sanctuarul indică aceeași direcție: prezența lui Dumnezeu în viața noastră. Sabatul bisericii din Vechiul Testament transmite un mesaj multiplu. Esența poate fi rezumată în cinci idei esențiale:

 

(1) Dumnezeu este Creatorul, iar Biblia se deschide cu această proclamație copleșitoare și fundamentală (Geneza 1:1). Sabatul este memorialul viu al creației lui Dumnezeu (Geneza 2:2,3; Exodul 20:8-11). Din acest adevăr – Dumnezeu în calitate de Creator al nostru – decurg toate celelalte adevăruri biblice.

 

(2) Mesia va veni, iar această speranță se concentrează în jurul promisiunii lui Dumnezeu privind Sămânța, care avea să învingă șarpele (Satana) și să aducă biruința asupra răului.

 

(3) Dumnezeu Își va instaura împărăția, iar Sabatul este pregustarea ei.

 

(4) Mântuirea vine de la Domnul, iar copiii lui Dumnezeu dau mărturie că Dumnezeu este Mântuitorul și Răscumpărătorul lor și că mântuirea vine ca rezultat al harului Său și numai al harului Său.

 

(5) Dumnezeu este judecătorul suprem al tuturor oamenilor. Cei care Îl sfidează și Îl neagă în mod constant nu vor avea niciun viitor, dar El le oferă viața veșnică fără plată celor care Îl urmează.

 

Evreii au o vorbă: Poporul Israel nu a păzit atât de mult Sabatul pe cât Sabatul l-a păzit pe Israel. Deși noi, ca adventiști, probabil că nu ne-am exprima așa, ce rol important are Sabatul în viața familiei noastre bisericești?

 

 

 

 

Text de memorat:

 

Exodul 40:34,38

Principala sarcină a poporului lui Dumnezeu din Vechiul Testament (ca și a noastră de azi) era să trăiască într-o relație strânsă cu Domnul, să  I se închine, să Îl slujească și, în același timp, să le prezinte altora o imagine corectă a lui Dumnezeu (Deuteronomul 4:5-8).

 

În Eden, Adam și Eva s-au ascuns de Dumnezeu pentru că păcatul lor i-a făcut să se teamă de El. Păcătoșenia îi face pe oameni să se teamă în mod natural de Dumnezeu, iar această teamă ne denaturează viziunea asupra caracterului Său. Vestea bună este că Dumnezeu face primul pas pentru a repara relația ruptă. El îl cheamă pe păcătos înapoi la Sine: „Unde ești?” (Geneza 3:9).

 

Astfel, misiunea noastră principală este de a le prezenta celor din jurul nostru caracterul real al lui Dumnezeu și faptele Sale iubitoare și drepte. Atunci când sunt atrași de Dumnezeu și sunt convinși de dragostea Sa lipsită de egoism pentru ei, oamenii își vor preda Lui viața și vor asculta de ceea ce le spune El să facă, știind că este spre binele lor. Sanctuarul demonstra faptul că Dumnezeu este aproape de oameni și le dezvăluia cele mai mari adevăruri, și anume cum îi salvează El pe cei care vin la El prin credință.

 

 

Studiu zilnic

 

Biblia: Numeri 34 – Deuteronomul 4
1. Care seminție locuia în cetăți?
2. Cu ce apelativ i s-au adresat lui Moise căpeteniile din familiile lui Iosif?
3. Din ce cauză S-a mâniat Domnul pe Moise?
4. Cum era muntele pe care a vestit Domnul legământul Său?

 

Ellen G. White: „Faptele apostolilor”, cap. 39
5. Care erau motivele pentru care apostolul nu s-a eliberat prin mituirea lui Felix?

 

 

 

 

Suplimentar: Ellen G. White, „Patriarhi și profeți”, cap. 28

 

Într-o zi mohorâtă, un tată și fiul lui au vizitat o catedrală. În timp ce se uitau la vitraliile cu reprezentări frumoase ale diferitelor scene biblice, soarele a început să strălucească prin imaginea de sticlă în care erau înfățișați niște oameni, luminându-i puternic cu o lumină impresionantă. „Tati, cine sunt acești oameni?” a întrebat băiatul. Tatăl nu știa prea multe despre creștinism, Hristos sau ucenicii Săi, dar a răspuns repede: „Acești oameni sunt creștini.”

 

Această imagine impresionantă a rămas în mintea fiului. Într-o zi, profesorul băiatului a întrebat în clasă: „Copii, știți ce sunt creștinii?” Băiețelul și-a amintit de imaginea strălucitoare din catedrală și a răspuns: „Știu, creștinii sunt oameni care radiază lumină.”

 

În același spirit, Isus le-a spus urmașilor Săi: „Tot așa să lumineze și lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune și să slăvească pe Tatăl vostru, care este în ceruri” (Matei 5:16). Doar oamenii care strălucesc pot fi agenți ai schimbării.

 

 

 

 

5. Potrivit celor relatate în Exodul 34:29-35, de ce strălucea fața lui Moise?

 

După ce Dumnezeu i-a revelat caracterul Său iubitor, Moise a coborât în tabăra lui Israel cu fața radioasă. Știa Moise la început că fața lui radia? Nu! Cu cât cineva este mai aproape de Domnul, cu atât este mai conștient de imperfecțiunile sale în comparație cu sfințenia lui Dumnezeu.

 

Care a fost cauza schimbării lui Moise, care a dus la strălucirea feței sale? Motivul nu a fost simplul fapt că s-a aflat în prezența lui Dumnezeu, deoarece fusese de mai multe ori cu Domnul și fața sa nu îi radiase după acele întâlniri. Pe de altă parte, dacă n-ar fi fost niciodată în prezența Domnului, fața lui n-ar fi strălucit niciodată. Numai atunci când a înțeles bunătatea și blândețea lui Dumnezeu și s-a deschis complet înaintea  lui Dumnezeu datorită frumuseții caracterului Său, Moise a fost transformat, iar fața i-a strălucit. Inima și mintea noastră pot traversa o schimbare atunci când ne predăm lui Dumnezeu și Îi permitem să fie Domnul și Împăratul vieții noastre.

6. Conform cu 2 Corinteni 3:18, cum poate Domnul Isus să ne schimbe treptat după chipul Lui?

 

Pavel compară fața strălucitoare a lui Moise cu Isus Hristos și faptul că gloria lui Isus (în care erau întrupate legea și harul lui Dumnezeu) depășește gloria legii cu Moise. Domnul Hristos, împreună cu legea Sa, poate fi gravat în caracterul nostru numai atunci când ne ațintim ochii  asupra lui Isus (Evrei 3:1; 12:2) și numai prin puterea Duhului lui Dumnezeu (2 Corinteni 3:12-18).

 

Moise este un model pentru noi, demonstrând ce poate face Dumnezeu pentru noi atunci când Îi permitem să ne schimbe caracterul și să ne modeleze după chipul Său divin. La aceasta se referă Pavel când vorbește despre umblarea „într-o viață nouă” (Romani 6:4, EDCR).

 

Ce aspecte ale caracterului tău trebuie să reflecte mai bine caracterul lui Dumnezeu? Probabil fiecare aspect, nu-i așa? Cum poate faptul că te concentrezi asupra jertfei Domnului Hristos să te încurajeze și să îți ofere siguranța mântuirii?

 

 

 

 

4. Cercetează Exodul 34:1-28. Cum i-a descoperit Dumnezeu lui Moise slava Lui?

 

Moise trebuia să ia cu el două table de piatră la fel ca primele, pe care le spărsese (Exodul 32:19). Avea să se întâlnească cu Domnul pe muntele Sinai pentru a șaptea oară. Urcările sale anterioare sunt menționate în următoarele texte: (1) Exodul 19:3,7; (2) Exodul 19:8,14; (3) Exodul 19:20,25; (4) Exodul 20:21; Exodul 24:3; (5) Exodul 24:9,12-18; 32:15; (6) Exodul 32:30,31.

 

Moise și-a început urcarea dimineața devreme. Era acum pregătit pentru această descoperire glorioasă a caracterului lui Dumnezeu. Frumusețea caracterului divin este cel mai bine explicată în această uimitoare dezvăluire de Sine. Este cea mai importantă descriere a persoanei lui Dumnezeu; este firul de aur din țesătura întregii Biblii (Numeri 14:18; Neemia 9:17; Psalmii 103:8; Ioel 2:13; Iona 4:2). Proclamația Domnului de aici este „textul de aur” al Vechiului Testament. În situații de cotitură, autorii biblici aplică, repetă sau dezvoltă această autoproclamare a viului Dumnezeu, deoarece caracterul divin trebuie înțeles corect. Când a primit explicația excepțională, fără precedent și de neegalat a numelui lui Dumnezeu, Moise s-a aplecat și s-a închinat Domnului. Atunci când vedem și noi frânturi din dragostea, harul, mila, compasiunea, bunătatea, credincioșia, iertarea, sfințenia și dreptatea lui Dumnezeu, suntem și noi atrași de El. Atunci când vedem și admirăm calitățile Sale excepționale, începem să-L iubim, o iubire care duce la dorința de a-L sluji și de a-L asculta. Pentru că El ne iubește, noi Îl iubim la rândul nostru (1 Ioan 4:19).

 

În această revelație de Sine, Dumnezeu îl asigură pe Moise că va face fapte minunate pentru poporul Său și îl va conduce în Țara Promisă. El reînnoiește legământul cu poporul, promițând că și alte națiuni vor vedea măreția și lucrarea Sa minunată. „Iată, Eu fac un legământ. Voi face în faţa întregului popor minuni care n-au avut loc în nicio ţară şi la niciun neam; tot poporul care este în jurul tău va vedea lucrarea Domnului şi prin tine voi face lucruri înfricoşate” (Exodul 34:10). Cu toate acestea, israeliții trebuiau să se supună lui Dumnezeu și să urmeze  10 principii clare pentru a-și asigura prosperitatea. Apoi Moise a fost rugat de Dumnezeu să scrie conținutul acelui legământ, care deja fusese încălcat (Exodul 34:27,28).

 

 

 

 

După apostazia cu vițelul de aur, Moise a mijlocit pentru poporul lui Dumnezeu și a vrut să fie sigur că Domnul avea să continue să conducă poporul spre Țara Promisă. În adâncul lui, Moise dorea în același timp să-L cunoască mai bine pe Domnul.

 

3. Cum a răspuns Dumnezeu, în Exodul 33:18-23, la cererea lui Moise de a-I vedea slava?

 

„Arată-mi slava Ta!” i-a cerut Moise Domnului. În mila Sa, Domnul i-a descoperit slava Sa. Cu toate acestea, atunci când a răspuns la cererea lui Moise, Dumnezeu i-a promis că îi va arăta „bunătatea” (NTR) Sa. Se poate concluziona cu siguranță că slava lui Dumnezeu este bunătatea Sa, cu alte cuvinte caracterul Său (vezi și Ellen G. White, „Faptele apostolilor”, p. 576; „Parabolele Domnului Hristos”, p. 414, 415; „Profeți și regi”, p. 313).

 

„Este spre slava lui Dumnezeu să le acorde copiilor Săi virtutea Sa. El dorește să-i vadă pe oameni atingând standardul cel mai înalt” (Ellen G. White, Faptele apostolilor, p. 530). Slava Sa este să-i cuprindă în brațe pe păcătoșii pocăiți (vezi Profeți și regi, p. 668) și să le ofere tot ce este necesar pentru a-i schimba. În același timp, „slava” noastră este să manifestăm caracterul Său în propria noastră viață și să îl facem cunoscut altora. Această reflectare a caracterului lui Dumnezeu, a bunătății, blândeții și iubirii Sale, trebuie să se vadă în acțiunile noastre. În acest fel avem șansa de a fi nu doar o binecuvântare pentru lume, ci și o lumină strălucitoare pentru universul care ne privește. După cum afirmă Pavel, „parcă Dumnezeu a făcut din noi, apostolii, oamenii cei mai de pe urmă, nişte osândiţi la moarte, fiindcă am ajuns o privelişte pentru lume, îngeri şi oameni” (1 Corinteni 4:9). Această dimensiune cosmică dă vieții și slujirii noastre un sens și un scop pe care abia ni le putem imagina.

 

În Romani 2:4, Pavel spune că „bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăință”. Adică bunătatea și caracterul lui Dumnezeu, arătate de Duhul Sfânt, sunt cele care îi conving pe oameni de păcătoșenia și de nevoia lor de salvare. Într-adevăr, atunci când privim la cruce și știm Cine a fost acolo (Domnul Însuși) și de ce a fost acolo – pentru că ne-a iubit și aceasta era singura cale de a ne salva – avem parte de cea mai mare revelație posibilă a bunătății și caracterului Său.

 

Cât timp petreci concentrându-te asupra jertfei Domnului Isus și asupra mesajului ei despre caracterul lui Dumnezeu?

 

 

 

 

2. Ce I-a cerut Moise Domnului să îl învețe, în Exodul 33:12-17? De ce a cerut ca prezența lui Dumnezeu să-i călăuzească?

 

Progresul lui Moise a fost constant. El se apropia din ce în ce mai mult de Dumnezeu și căuta să se modeleze după chipul Lui. Într-o zi, pe când discuta cu Dumnezeu în cortul întâlnirii, Moise a realizat brusc că nu Îl cunoștea și I-a adresat o rugăminte: „Arată-Mi căile Tale; atunci Te voi cunoaște” (Exodul 33:13). Moise era conștient de nevoia lui profundă de a-L înțelege pe Dumnezeu la un nou nivel. El a descoperit că, cu cât Îl cunoștea mai mult pe Domnul, cu atât își dădea seama cât de puțin Îl cunoștea. El și-a recunoscut nevoia și a dorit din toată inima să-L cunoască mai bine. Dumnezeu a îndeplinit cu plăcere dorința lui Moise.

 

Privind la experiențele lui de până acum, putem observa cum Moise a fost atras într-o relație mai profundă, mai strânsă cu Domnul și cum a crescut spiritual. Mai întâi, Moise a urcat pe munte și „s-a suit la Dumnezeu” (Exodul 19:3). Apoi a fost chemat „pe vârful muntelui” (Exodul 19:20) și după aceea s-a apropiat de „norul în care era Dumnezeu” (Exodul 20:21). Cu o altă ocazie, „Moise a intrat în mijlocul norului” unde era Dumnezeu și a rămas cu Domnul 40 de zile și 40 de nopți (Exodul 24:18). În timpul acestor 40 de zile, Dumnezeu i-a dat lui Moise două daruri prețioase: (1) Decalogul, scris de Dumnezeu Însuși pe cele două table, cioplite tot de El (Exodul 24:12), și (2) instrucțiunile despre cum  să construiască și să amenajeze tabernaculul (vezi Exodul 25 – 31). Apoi Moise a petrecut alte 40 de zile și nopți cu Domnul, mijlocind pentru păcătoși (Exodul 32:30-32; Deuteronomul 9:18).

 

Dar Moise a dorit să cunoască și mai bine caracterul lui Dumnezeu, iar Dumnezeu i-a oferit curând cunoștințe speciale pentru a înțelege cine este El. Această cunoaștere dorită de Moise nu era o simplă înțelegere intelectuală a lui Dumnezeu, ci o cunoaștere a persoanei Sale, o cunoaștere bazată pe experiență. Nu e de mirare că secole mai târziu Domnul Isus avea să spună: „Și viața veșnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, și pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu” (Ioan 17:3). Ce modalitate mai bună prin care Dumnezeu să Se facă cunoscut oamenilor decât devenind El Însuși om?

 

Îl cunoști pe Dumnezeu sau doar știi lucruri despre El? Care este diferența?

 

 

 

 

1. Meditează la Exodul 33:7-11. De ce i-a cerut Dumnezeu lui Moise să construiască cortul întâlnirii?

 

Nu știm cât de des se consulta Moise cu Dumnezeu în cortul întâlnirii. Totuși, un lucru știm sigur: întâlnirile lui Moise cu Dumnezeu au dus la o prietenie strânsă între ei. „Domnul vorbea cu Moise față în față, cum vorbește un om cu prietenul lui” (Exodul 33:11). Un prieten este o persoană cu care putem discuta deschis aproape orice și în care putem avea încredere că nu va dezvălui niciodată aceste lucruri altora. Un prieten este unul dintre cele mai frumoase lucruri pe care le putem avea și una dintre cele mai bune persoane care pot exista.

 

Așa cum este relatată în Exodul 19 – 34, istoria lui Moise este foarte edificatoare în ce privește modul în care Dumnezeu ne transformă viața. Cum a construit Dumnezeu o relație cu acest lider extraordinar? Studiul asupra vieții lui Moise arată cum acesta a progresat în cunoașterea nu doar a puterii lui Dumnezeu, ci și a iubirii și caracterului Său. Aceasta este o componentă esențială pentru a avea o relație cu Dumnezeu.

 

Înainte de a ajunge la muntele Sinai, Moise a fost folosit în forță de Dumnezeu chiar în timpul procesului de pregătire pentru rolul special de conducere. În ținutul Madian, în timp ce avea grijă de oi, Dumnezeu l-a inspirat să scrie două cărți: Iov și Geneza. Apoi, în evenimentul dramatic cu rugul aprins, a fost chemat de Dumnezeu să scoată poporul Israel din Egipt. El a văzut înfrângerea zeilor egipteni și a puternicei armate egiptene în Marea Roșie. A observat timp de mai multe săptămâni cum Dumnezeu l-a condus pe Israel din Egipt până la Sinai. Apoi, după experiența care i-a făcut fața să strălucească, el a condus poporul Israel pentru încă 39 de ani, până la hotarul Țării Promise. Biblia afirmă că Moise a fost un slujitor credincios al lui Dumnezeu (Deuteronomul 34:5; Iosua 1:1), o lumină neîntinată în întuneric, un profet model după care alții aveau să fie măsurați (Deuteronomul 18:15,18). El a fost un agent al schimbării, chiar dacă poporul nu i-a urmat întotdeauna îndrumările și cuvintele. Când le-a urmat însă, a prosperat.

 

Putem învăța de la Moise, pentru că istoria vieții sale excepționale ne spune ce poate face Dumnezeu atunci când Îl lăsăm să ne schimbe. Care au fost momentele cruciale din umblarea ta cu Dumnezeu, în care ai recunoscut modul în care El a lucrat cu putere în viața ta?