Categorie: Devoțional

Și cântau o cântare nouă și ziceau: „Vrednic ești Tu să iei cartea și să-i rupi pecețile, căci ai fost înjunghiat și ai răscumpărat pentru Dumnezeu, cu sângele Tău, oameni din orice seminție, de orice limbă, din orice norod și de orice neam.”
Apocalipsa 5:9

Ascultă ediția audio aici.

Ne așteptăm ca în sfârșit să fim luați la cer și să ne unim cu corul ceresc? Așa cum intrăm în mormânt vom și ieși, având același caracter. (…) Acum este timpul pentru spălat și călcat (în ce privește caracterul). (…) Ioan a văzut tronul lui Dumnezeu și o mare mulțime împrejurul tronului. El a întrebat: „Cine sunt aceștia?” Răspunsul a venit: „Aceștia vin din necazul cel mare; ei și-au spălat hainele și le-au albit în sângele Mielului” (Apocalipsa 7:14). Hristos îi conduce la izvoarele apelor vieții, acolo este pomul vieții și acolo este și prețiosul Salvator. Aici ni se prezintă o viață ca viața lui Dumnezeu. Nu este nicio durere, suferință, boală sau moarte acolo. Totul este pace, armonie și iubire. (…)

Acum este timpul să primim harul, forța și puterea și să le combinăm cu eforturile noastre umane, pentru a ne putea forma caractere pentru viața veșnică. Atunci când vom face acest lucru vom descoperi că îngerii lui Dumnezeu ne ajută ca să devenim moștenitori ai lui Dumnezeu și comoștenitori cu Isus Hristos. La sunetul ultimei trâmbițe, când morții vor fi chemați din închisoarea lor și schimbați într-o clipă, într-o clipeală de ochi, coroanele slavei nemuritoare vor fi așezate pe capul biruitorilor. Porțile de mărgăritar se vor deschide larg ca să intre popoarele care au ținut adevărul. Lupta s-a sfârșit.

„Veniți, binecuvântații Tatălui Meu, de moșteniți Împărăția, care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii” (Matei 25:34). Dorim această binecuvântare? Eu, da, și cred că și tu. Dumnezeu să te ajute să porți luptele acestei vieți și să ai parte de o victorie zi de zi și, la sfârșit, să te numeri printre cei care își vor depune coroanele la picioarele lui Isus și vor atinge harpele de aur ca să umple cerul cu cea mai dulce muzică. Îmi doresc să-L iubești pe Isus al meu. (…) Nu-L respinge pe Salvatorul meu, El a plătit un preț infinit pentru tine! Eu văd la Isus un farmec fără egal și aș dori ca și tu să vezi la fel.

Sufletul meu suspină și tânjește de dor după curțile Domnului, inima și carnea mea strigă către Dumnezeul cel viu!
Psalmii 84:2

Ascultă ediția audio aici.

Când poporul lui Dumnezeu își va lua ochii de la lucrurile din această lume și îi va îndrepta spre cer și spre lucrurile cerești, atunci va fi un popor special, pentru că va vedea mila, bunătatea și compasiunea lui Dumnezeu revărsate peste fiii oamenilor. Iubirea va trezi o reacție din partea celor din poporul lui Dumnezeu și viața lor le va dovedi celor din jur că Duhul lui Dumnezeu îi controlează, că ei și-au legat sentimentele de lucrurile de sus, nu de cele de pe pământ.

Când ne gândim la cer, ne putem solicita imaginația la maximum și ne putem gândi la cele mai îndrăznețe lucruri de care este capabilă mintea noastră, obosind în efortul de a înțelege amploarea, profunzimea și înălțimea acestui subiect. Este imposibil pentru mintea noastră să cuprindă marile teme ale eternității. Nu putem face efortul să înțelegem aceste lucruri fără a ne influența în bine întregul caracter și fără a nu avea o influență înălțătoare asupra minții noastre. Când ne gândim cum a venit Hristos în lumea noastră să moară pentru omul căzut, înțelegem ceva din prețul care a fost plătit pentru răscumpărarea noastră și ne dăm seama că nu există nicio bunătate și măreție autentică fără Dumnezeu.

Numai prin lumina care strălucește de la crucea de pe Calvar noi putem cunoaște care este profunzimea păcatului și a degradării omenirii căzute din cauza păcatului. Numai după lungimea lanțului coborât din cer să ne ridice ne putem da seama de adâncimea la care eram scufundați. Și doar prin menținerea în atenție a realităților nevăzute putem înțelege ceva din minunata temă a răscumpărării. Suntem aproape acasă; vom auzi curând glasul Mântuitorului, mai bogat decât orice muzică, spunând: „Războiul tău s-a încheiat. Intră în bucuria Stăpânului tău!” O, fericită, fericită binecuvântare, eu vreau să o aud de pe buzele Sale nemuritoare. Eu vreau să-L slăvesc, vreau să-L onorez pe Cel ce stă pe tron. Vreau ca vocea mea să fie ecoul și ecoul ecoului prin curțile cerului. Vei fi și tu acolo? (…) Dumnezeu să ne ajute și să ne umple cu toată plinătatea și puterea, ca să gustăm apoi bucuria lumii care vine!

Soarele apune: B 16:42, CT 16:33, IS 16:26, MS 16:40, SM 16:42, DJ 16:52, AR 16:52

Este scris: „Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit și la inima omului nu s-au suit, așa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc.”
1 Corinteni 2:9

Ascultă ediția audio aici.

Cei care Îl iubesc pe Dumnezeu cu adevărat vor dori să-și dezvolte talentele pe care El li le-a dat, în așa fel încât acestea să fie o binecuvântare pentru alții. Și încet, încet, porțile cerului se vor deschide larg ca să-i primească, iar de pe buzele Împăratului slavei binecuvântarea se va revărsa în urechile lor asemenea celei mai bogate muzici: „Veniți, binecuvântații Tatălui Meu, de moșteniți Împărăția, care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii” (Matei 25:34). Astfel vor fi primiți răscumpărații în locuințele pe care Isus le pregătește pentru ei. Cei din jurul lor nu vor fi cei josnici de pe pământ, ci aceia care, cu ajutor divin, și-au format un caracter perfect. Fiecare tendință păcătoasă, fiecare nedesăvârșire au fost îndepărtate prin sângele lui Hristos, iar excelența și strălucirea gloriei Sale, mult mai mari decât splendoarea strălucirii soarelui la amiază, le sunt împărtășite. Frumusețea morală și perfecțiunea caracterului lui Hristos luminează prin ei, de o valoare care depășește cu mult această splendoare cerească. Ei sunt fără vină înaintea marelui tron alb, bucurându-se de aceeași demnitate și de aceleași privilegii cu îngerii.

„Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit și la inima omului nu s-au suit, așa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc” (1 Corinteni 2:9). În vederea moștenirii glorioase care i-ar putea aparține, „ce ar da un om în schimb pentru sufletul său?” (Matei 16:26). Chiar să fie sărac, deține în el o bogăție și o demnitate pe care lumea nu le-a putut oferi niciodată. Sufletul răscumpărat și curățat de păcat, cu tot cu puterile sale nobile dedicate în slujba lui Dumnezeu, este de o valoare fără egal. A locui pentru totdeauna în acest cămin al celor binecuvântați, a purta în suflet, corp și spirit nu urmele sumbre ale păcatului și blestemului, ci asemănarea perfectă cu Creatorul nostru și, prin veacurile fără sfârșit, să progresezi în înțelepciune, în cunoaștere și în sfințenie, explorând noi câmpuri ale gândirii, permanent descoperind noi minuni și glorii, crescând necontenit în capacitatea de a cunoaște, de a te bucura și a iubi, știind că există dincolo de noi bucurie, dragoste și înțelepciune infinită – iată obiectivul spre care ne îndreaptă speranța creștină!

Soarele apune: B 16:41, CT 16:32, IS 16:25, MS 16:39, SM 16:41, DJ 16:52, AR 16:52

Niciodată nu s-a pomenit, nici nu s-a auzit vorbindu-se și (…) nici n-a văzut vreodată ochiul așa ceva: anume ca un alt dumnezeu afară de Tine să fi făcut asemenea lucruri pentru cei ce se încred în El. 
Isaia 64:4

Ascultă ediția audio aici.

Mulți au tânjit să pătrundă cu mintea gloriile lumii viitoare și să li se dezvăluie misterele eterne, dar au bătut la ușă degeaba. Ceea ce este deja descoperit este pentru noi și copiii noștri. (…) Marele-Descoperitor a deschis pentru inteligența noastră multe lucruri care sunt esențiale înțelegerii atracțiilor cerului și respectului pentru răsplătirea răsplătirilor. (…)

Dezvăluirile lui Isus în legătură cu lucrurile cerești sunt de un așa caracter încât numai mintea spirituală le poate aprecia. Imaginația trebuie să recurgă la puterile ei maxime ca să întrezărească gloriile cerului, dar „lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit și la inima omului nu s-au suit, așa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc” (1 Corinteni 2:9). Forțele cerești sunt pretutindeni în jurul nostru. (…) Îngerii luminii creează o atmosferă cerească în jurul sufletului, înălțându-ne spre cele nevăzute și veșnice. Nu le putem sesiza forma, cu vederea naturală; numai printr-o viziune spirituală putem discerne lucrurile cerești. Puterile noastre omenești ar fi distruse de gloria fără margini a îngerilor de lumină. Numai urechea spirituală poate distinge armonia vocilor cerești. Nu este planul lui Hristos să ne stârnească emoțiile prin descrieri strălucitoare. (…) Cu suficientă claritate, El S-a prezentat pe Sine drept Calea, Adevărul și Viața, ca singurul mijloc prin care se obține mântuirea. Nu este nevoie de nimic mai mult decât atât.

El ar putea aduce sufletul omenesc în pragul cerului și, prin ușile deschise, să ne arate gloria dinăuntru, care inundă sanctuarul ceresc și luminează printre arcadele sale, dar noi trebuie să percepem prin credință, nu prin vedere naturală. El nu uită că suntem agenții Săi umani, care facem lucrările lui Dumnezeu într-o lume cu totul mânjită și pătată de blestem. În această lume, acoperită de un întuneric moral ca un giulgiu al morții, în care întunericul acoperă pământul și negură mare popoarele, noi trebuie să umblăm în lumina cerului.

Ochii tăi vor vedea pe Împărat în strălucirea Lui, vor privi țara în toată întinderea ei.
Isaia 33:17

Ascultă ediția audio aici.

Dacă vrem să-L vedem pe Împărat în frumusețea Lui, trebuie să ne comportăm în mod corespunzător. Trebuie să depășim stadiul în care eram copilăroși. Când suntem provocați, să rămânem tăcuți! Sunt vremuri în care tăcerea este elocventă. Trebuie să dovedim răbdare, amabilitate și îngăduință, care să ne facă vrednici să ne numim fii și fiice ale lui Dumnezeu. Să ne încredem în El, să credem în El și să ne sprijinim pe El! Să călcăm pe urmele lui Hristos, care zice: „Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea în fiecare zi și să Mă urmeze” (Luca 9:23). (…) Poate fi o cruce grea să taci când trebuie să taci. Poate fi o disciplină dureroasă, dar te asigur că, pentru a birui răul, tăcerea face mai mult decât o furtună de vorbe mânioase.

Aici, în această lume, noi trebuie să învățăm ce trebuie să fim pentru a avea un loc în curțile cerești. Să învățăm lecțiile pe care Hristos vrea să ni le predea ca să putem fi pregătiți pentru a fi luați în școlile superioare din curțile de sus, unde Mântuitorul ne va conduce pe malul râului vieții, explicându-ne multe lucruri care aici nu pot fi înțelese. (…) Acolo vom vedea slava lui Dumnezeu cum nu am mai văzut-o niciodată înainte. Acum avem doar frânturi din această glorie, pentru că nu ducem până la capăt cunoașterea de Domnul.

Fiecare principiu corect, fiecare adevăr învățat într-o școală de pe pământ ne vor face să avansăm la fel de mult ca în școala cerească. Așa cum a umblat și a vorbit cu ucenicii Săi în timpul misiunii Sale pe pământ, Domnul Hristos ne va învăța în școala de sus, conducându-ne de-a lungul râului vieții și descoperindu-ne adevăruri care, în această viață, trebuie să rămână taine, din cauza limitelor minții umane atât de ruinate de păcat. În școala cerului vom avea ocazia să înaintăm pas cu pas spre marile înălțimi ale cunoașterii. Acolo, fiind copii ai Împăratului ceresc, vom locui permanent cu membrii familiei imperiale; acolo Îl vom vedea pe Împărat în frumusețea Lui și vom privi farmecul Său inegalabil. Am așteptat mult, dar speranța noastră nu s-a micșorat. Dacă Îl putem vedea pe Împărat în strălucirea Lui, vom fi pentru totdeauna binecuvântați.

Cei înțelepți vor străluci ca strălucirea cerului și cei ce vor învăța pe mulți să umble în neprihănire vor străluci ca stelele în veac și în veci de veci.
Daniel 12:3

Ascultă ediția audio aici.

Când mă gândesc la aceste cuvinte din Daniel, mă văd umblând noaptea și repetându-le mereu: „Cei înțelepți vor străluci ca strălucirea cerului și cei ce vor învăța pe mulți să umble în neprihănire vor străluci ca stelele în veac și în veci de veci.” Privește la soare și la stelele care mărșăluiesc pe cer și care sunt cunoscute pe nume! Domnul spune că aceia care îi vor învăța pe mulți alții să umble în neprihănire vor străluci ca stelele în veci de veci. Pentru a determina cât sunt de importante câștigurile în urma convertirii sufletului de la rătăcire la adevăr, trebuie să apreciem valoarea nemuririi, trebuie să înțelegem cât sunt de teribile durerile morții a doua, să înțelegem onoarea și slava care îi așteaptă pe răscumpărați, să înțelegem ce înseamnă să trăim în prezența Celui care a murit ca să-l poată ridica și înnobila pe om și să le dea biruitorilor diadema imperială.

Valoarea unui suflet nu poate fi estimată pe deplin de către mințile mărginite. Cât de recunoscători vor fi cei răscumpărați și înnobilați când își vor aduce aminte de cei care au avut un rol decisiv în salvarea lor! Nimeni nu va regreta eforturile altruiste și acțiunile perseverente, răbdarea, îngăduința și luptele inimii pentru câștigarea sufletelor, care altfel ar fi fost pierdute, dacă omul și-ar fi neglijat datoria sau ar fi obosit în facerea binelui.

Acum, cei îmbrăcați în haine albe sunt adunați în staulul Marelui-Păstor. Lucrătorul credincios și cel salvat prin lucrarea lui sunt salutați de Miel în mijlocul tronului și sunt conduși la pomul vieții și la izvorul apelor vieții. Cu ce bucurie privesc slujitorii lui Dumnezeu la cei răscumpărați, care au fost făcuți părtași la gloria Răscumpărătorului! Cu cât mai prețios este cerul pentru cei care au fost lucrători credincioși în salvarea de suflete! „Cei înțelepți vor străluci ca strălucirea cerului și cei ce vor învăța pe mulți să umble în neprihănire vor străluci ca stelele.” Ceea ce a fost făcut în cadrul cooperării oamenilor cu Dumnezeu este o lucrare care nu va pieri niciodată; va persista de-a lungul erelor eterne.

Pe oricine Mă va mărturisi înaintea oamenilor, îl voi mărturisi și Eu înaintea Tatălui Meu, care este în ceruri.
Matei 10:32

Ascultă ediția audio aici.

Dacă ar fi să existe un timp când cuvintele lui Hristos trebuie auzite, atunci acel timp este cel prezent. (…) Prin sfințirea adevărului, noi putem da o mărturie clară de partea neprihănirii atât înaintea credincioșilor, cât și a necredincioșilor. Suntem mult rămași în urmă în experiența noastră. Suntem întârziați în rostirea mărturiei care ar trebui să curgă de pe buze sfințite. Chiar și când stătea la masă, Hristos transmitea adevăruri care aduceau mângâiere și curaj inimii ascultătorilor Săi. Oriunde este posibil, să prezentăm cuvintele lui Hristos! Dacă iubirea Lui se află în suflet, neîntrerupt ca un principiu viu, vor ieși din tezaurul inimii cuvinte adecvate ocaziei, nu cuvinte ușoare și triviale, ci cuvinte înălțătoare, cuvinte de adevăr și spiritualitate. (…) Mărturisirea lui Hristos în mod deschis și curajos – exprimând prin cuvinte alese simplitatea adevăratei evlavii – este mult mai eficientă decât multe predici. Puțini sunt cei care redau adevărata blândețe a lui Hristos. Oh, avem nevoie de această blândețe și trebuie să ne-o însușim! Hristos trebuie să ia chip în noi, nădejdea slavei.

Ne pregătim pentru a fi luați în lumea cerească. Discuțiile noastre trebuie să fie ca în cer, pentru că acolo privim spre Domnul Isus. El trebuie recunoscut ca Dătătorul oricărui dar bun și desăvârșit, Autorul tuturor binecuvântărilor, epicentrul speranței noastre pentru viața veșnică.

Niciodată, nici pentru un singur moment, să nu fie lăsată cuiva impresia că este în interesul lui să-și ascundă credința și învățătura de necredincioșii din lume, de teama că aceștia își vor pierde respectul pentru el, dacă principiile lui sunt cunoscute. Hristos cere din partea tuturor urmașilor Săi o mărturisire deschisă și bărbătească a credinței. Fiecare să-și ocupe locul și să fie ceea ce Dumnezeu l-a desemnat să fie – o priveliște pentru lume, îngeri și oameni. Întregul univers privește cu un interes de nedescris să vadă încheierea lucrării marii lupte dintre Hristos și Satana. (…) Niciodată, din mândrie sau din raționamente lumești, adevărul lui Dumnezeu să nu fie așezat pe plan secund!

Câtă vreme se zice: „Astăzi, dacă auziți glasul Lui, nu vă împietriți inimile, ca în ziua răzvrătirii.”
Evrei 3:15

Ascultă ediția audio aici.

Oh, cine poate descrie vaietele care se vor auzi când, la tragerea liniei dintre timp și eternitate, Judecătorul cel neprihănit Își va ridica glasul pentru a declara: „Este prea târziu”? Multă vreme porțile cerului au fost larg deschise și mesagerii cerești au rostit invitația de a intra: „Cine vrea, să ia apa vieții fără plată” (Apocalipsa 22:17). „Astăzi, dacă auziți glasul Lui, nu vă împietriți inimile.” Dar mesajul merge mai departe: „Cine este nedrept să fie nedrept și mai departe; cine este întinat să se întineze și mai departe; cine este fără prihană să trăiască și mai departe fără prihană. Și cine este sfânt să se sfințească și mai departe!” (Apocalipsa 22:11).

Porțile cerului se închid, invitația la mântuire încetează. În ceruri se spune: „S-a sfârșit!” Acest timp nu este departe în fața noastră. Te implor să-ți faci sigură lucrarea pentru veșnicie, să te prinzi de speranța prezentată în Evanghelie. Străduiește-te să intri pe poarta cea strâmtă, pentru că simpla căutare nu te va duce acolo. Lumea este împovărată de blestemul pe care îl aduce păcatul. Este fără îndoială inundată de păcat, violență și corupție, ca în zilele lui Noe. Totuși în această perioadă înfiorătoare a istoriei lumii noastre mulți dorm. Încetează să mai facă eforturi ca să devină creștini. (…)

Onestitatea, noblețea, puritatea sufletului, părtășia cu Dumnezeu și cu îngerii, speranța cerească, moștenirea veșnică, bucuriile nespuse și fericirea fără margini constituie dreptul tău primit la naștere. Vei pierde tu aceste comori pentru o plăcere păcătoasă? (…) Ce mai pot să ofere plăcerile lumești, când întreaga lume va fi copleșită asemenea Sodomei și distrusă asemenea Gomorei? (…) Prea târziu își vor da seama păcătoșii că și-au vândut dreptul dobândit la naștere. Coroana care ar fi putut străluci pe fruntea lor se află pe fruntea altcuiva. Moștenirea pe care ar fi putut să o aibă a fost pierdută. Mare atenție la cum te joci cu ispita! Bagă de seamă cum să-ți folosești puterea! Hristos este puterea ta veșnică; încrede-te în Dumnezeu, bizuiește-te pe puterea Lui și El te va face biruitor și vei purta coroana biruinței!

Plata păcatului este moartea, dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viața veșnică în Isus Hristos, Domnul nostru.
Romani 6:23

Ascultă ediția audio aici.

„Toți [oamenii] au păcătuit și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu” (Romani 3:23), dar Hristos Și-a dat viața să-i salveze pe păcătoși de la condamnarea la moarte. El a murit ca noi să putem trăi. (…) Prin moartea Sa, El a pus la dispoziția tuturor oamenilor o cale de salvare. (…) Dovezile abundente date de Dumnezeu că El dorește să-i salveze pe toți vor constitui motivele de condamnare a celor care refuză darul Cerului. În ultima mare zi, când toți oamenii vor fi răsplătiți sau pedepsiți potrivit cu ascultarea sau neascultarea lor, crucea de pe Calvar va apărea clar înaintea celor care stau în fața Judecătorului întregului pământ ca să-și primească sentința pentru eternitate. Ei vor fi făcuți capabili să înțeleagă ceva din iubirea pe care Dumnezeu a exprimat-o pentru ființele umane căzute. Vor vedea cât de mult a fost Hristos dezonorat de către cei care au continuat în nelegiuire, alegând tabăra lui Satana și manifestând dispreț față de Legea lui Iehova. (…)

Astăzi, îngerii sunt trimiși să le slujească celor care vor fi moștenitori ai mântuirii, să-i ajute să scape din servitutea puterii lui Satana. (…) Fiecărei ființe umane îi este dată libertatea de alegere. Fiecare decide dacă vrea să stea sub steagul întunecat al rebeliunii sau sub steagul pătat de sânge al prințului Emanuel. Cu profundă emoție, cerul privește conflictul dintre bine și rău. Nimeni în afară de cei ascultători nu va putea să intre în cetatea lui Dumnezeu. În dreptul celor care aleg să continue în nelegiuire, sentința de moarte trebuie până la urmă pronunțată. Pământul va fi purificat de faptele lor rele, de ostilitatea lor față de Dumnezeu. (…)

Legea lui Dumnezeu este transcrierea caracterului Său și numai cei care respectă această Lege vor fi acceptați de El. Fiecare îndepărtare de la ascultarea de Legea lui Dumnezeu este revoltă. Este în interesul superior al omului să asculte de Legea lui Dumnezeu, întrucât conformarea la principiile acestei legi este esențială pentru formarea unui caracter neprihănit. Regulile de viață date de Domnul îi vor face pe oameni curați, fericiți și sfinți. Numai cei care respectă aceste reguli pot auzi de pe buzele lui Hristos cuvintele: „Vino mai sus!”

Soarele apune: B 16:38, CT 16:29, IS 16:21, MS 16:36, SM 16:38, DJ 16:48, AR 16:48

Și am văzut pe morți, mari și mici, stând în picioare înaintea scaunului de domnie. Niște cărți au fost deschise. Și a fost deschisă o altă carte, care este cartea vieții. Și  morții au fost judecați după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărțile acelea.
Apocalipsa 20:12

Ascultă ediția audio aici.

Așa cum artistul realizează pe o bucată de sticlă șlefuită o imagine autentică a feței umane, la fel îngerii lui Dumnezeu așază zilnic în cărțile cerului o reprezentare exactă a caracterului fiecărei ființe umane. Când devenim copii ai lui Dumnezeu, numele noastre sunt scrise în cartea vieții Mielului și vor rămâne acolo până la timpul judecății de cercetare. Atunci se va rosti numele fiecărui individ și cazul său va fi examinat. (…) Dacă în ziua aceea apare că nu ne-am pocăit de toate faptele noastre nelegiuite, numele noastre vor fi șterse din cartea vieții și păcatele noastre ne vor sta împotrivă.

Să nu înțelegem noi că cel mai costisitor lucru din lume este păcatul? Costă puritatea conștiinței, costă pierderea favorii lui Dumnezeu și separarea sufletului de El și, în cele din urmă, costă pierderea cerului. (…) Ce scenă va fi aceea când se va ține judecata și cărțile vor fi deschise pentru a dovedi salvarea sau pierderea tuturor sufletelor! Va necesita decizia impecabilă a Celui care a trăit ca om, a iubit oamenii, Și-a dat viața pentru oameni, pentru a duce la bun sfârșit finala atribuire a răsplătirii, pentru cei credincioși, și a pedepsei (…), pentru cei necredincioși și nelegiuiți.

Lucrarea mântuirii noastre este între Dumnezeu și sufletele noastre. Chiar dacă toate națiunile urmează să treacă la judecată pe dinaintea Lui, El va examina cazul fiecărui individ în parte cu așa atenție și cercetare minuțioasă de parcă nu ar mai exista o altă ființă pe pământ. (…) Judecătorul întregului pământ va pronunța o decizie corectă. El nu poate fi mituit; El nu poate fi înșelat. Cel care l-a făcut pe om și deține lumile și toate comorile de pe ele este Cel care cântărește caracterul în balanța dreptății eterne. (…) Fiecare individ are un suflet de salvat sau de pierdut. Fiecare are un caz în așteptare în fața barei de judecată a lui Dumnezeu. Fiecare trebuie să-L întâlnească pe Marele-Judecător față în față.

Soarele apune: B 16:37, CT 16:28, IS 16:21, MS 16:36, SM 16:37, DJ 16:48, AR 16:48