Categorie: Devoțional

De aceea orice om evlavios să se roage Ție la vreme potrivită! Și chiar de s-ar vărsa ape mari, pe el nu-l vor atinge deloc.
Psalmul 32:6

Ascultă ediția audio aici.

Atunci când trecem prin perioade solicitante – fie fizic, fie emoțional –, corpul nostru cere mai multă apă. Este o reacție normală: organismul caută echilibru și susținere. Un studiu desfășurat în China, în 2020, a arătat că suplimentarea cu doar 500–1 000 ml de apă după o perioadă de deshidratare a dus la îmbunătățiri semnificative ale vigilenței, memoriei și stării de spirit. Deși nu era vorba de cantitatea totală recomandată zilnic, efectele pozitive au fost clare și rapide. Organismul a răspuns imediat, confirmând cât de vitală este hidratarea corectă.

Asemenea trupului, și sufletul are nevoie de „apă vie”. Hidratarea spirituală constantă aduce claritate în gândire, echilibru interior și putere de rezistență în fața crizelor. Încercările vieții nu anunță când vin. Psalmistul ne îndeamnă să ne rugăm „la vreme potrivită” – adică în liniștea de dinaintea furtunii. Nu așteptăm să fim copleșiți ca să ne ancorăm; ne ancorăm preventiv, pentru a nu fi răsturnați.

E important să facem din hidratarea spirituală o disciplină constantă, nu doar o reacție la criză. Așa cum ne formăm obiceiul de a bea apă zilnic, chiar și atunci când nu ne este sete, tot astfel trebuie să învățăm să ne apropiem de Dumnezeu cu regularitate. Momentele de liniște, de recunoștință, de reflecție biblică sunt acele surse care umplu rezervorul interior, pregătindu-ne pentru necunoscut.

Ellen White exprimă acest adevăr cu simplitate și profunzime: „Viața noastră trebuie să fie strâns legată de Hristos. Trebuie să primim continuu putere de la El, să ne împărtășim din Pâinea vie care S-a coborât din cer, să bem din fântâna mereu proaspătă a vieții și să transmitem mai departe, fără încetare, comorile ei abundente” (PDH, p. 91).

Cine a învățat să se hidrateze spiritual zilnic – prin rugăciune, meditație și Cuvânt – nu va fi copleșit atunci când vin valurile. Apele se pot revărsa, dar sufletul rămâne neclintit, protejat de legătura cu Dumnezeu.

Azi este vremea potrivită. Când inima e deschisă și mintea e limpede, e momentul ideal să te apropii de Dumnezeu. Rugăciunea nu este doar o reacție, ci o pregătire. Cei care se roagă acum vor sta în picioare când vin apele mari. Tu ești pregătit?

Provocare: Alege astăzi să pui deoparte un timp dublu pentru studiul Cuvân­tului lui Dumnezeu decât o faci în mod obișnuit!

 * Devoționalul din această zi stă la baza textului narat în 𝐌𝐢𝐧𝐮𝐭𝐮𝐥 𝐝𝐞 𝐬𝐮𝐟𝐥𝐞𝐭.

Fiule, dă-mi inima ta și să găsească plăcere ochii tăi în căile mele!
Proverbele 23:26

Ascultă ediția audio aici.

Bolile cardiovasculare sunt principala cauză de deces la femei, depășind cancerul și bolile respiratorii. Deși mulți le asociază mai ales cu bărbații, femeile prezintă simptome adesea atipice – greață, oboseală bruscă ori durere de maxilar sau spate. Multe nu primesc diagnosticul corect la timp, iar riscul crește după menopauză, din cauza scăderii nivelului de estrogen.

Stresul cotidian, nopțile nedormite, alimentația haotică și lipsa activității fizice contribuie la deteriorarea inimii. Alimentația bazată pe alimente vegetale, bogate în fibre, antioxidanți și omega-3 reduce semnificativ riscul. De asemenea, mersul pe jos zilnic, 30-45 de minute, scade tensiunea arterială și îmbunătățește circulația.

Este esențial ca femeile să învețe să spună „nu” la suprasolicitare și „da” la odihnă și autoîngrijire. Inima are nevoie de pauze, de respirație profundă, de rugăciune. Studiile clinice arată că femeile care au practici spirituale constante – cum ar fi rugăciunea sau meditația creștină – au o inimă mai sănătoasă și o tensiune arterială mai bine reglată.

Mântuitorul a spus: „Să nu vi se tulbure inima!” (Ioan 14:1) – o chemare nu doar la încredere, ci și la protejarea acelui organ care bate zilnic de mii de ori pentru a susține viața. Lasă-L pe Dumnezeu să fie Medicul inimii tale – atât în plan fizic, cât și emoțional! El dorește să ai o inimă vie, puternică și plină de dragoste.

Provocare: Ia-ți astăzi câteva minute pentru a-ți asculta inima la propriu și la figurat! Programează un consult cardiologic dacă ai amânat! Fă o plimbare, mănâncă un fruct proaspăt și respiră adânc! În fiecare bătaie a inimii tale este o chemare divină la viață, la bucurie și la echilibru. Dă-I lui Dumnezeu inima ta, ca El să o păzească și să o întărească!

 * Devoționalul din această zi stă la baza textului narat în 𝐌𝐢𝐧𝐮𝐭𝐮𝐥 𝐝𝐞 𝐬𝐮𝐟𝐥𝐞𝐭.

Nu vă încredeți în cei mari, în fiii oamenilor, în care nu este ajutor! Suflarea lor trece, se întorc în pământ și în aceeași zi pier și planurile lor.
Ferice de cine Îl are ca ajutor pe Dumnezeul lui Iacov, ferice de cine-și pune nădejdea în Domnul, Dumnezeul său!
Psalmul 146:3-5

Ascultă ediția audio aici.

Suflarea este darul divin prin care Dumnezeu ne oferă viață și prin care ne arată dependența pe care o avem de El.

Pasajul biblic de mai sus evidențiază faptul că acest simbol al vieții este efemer și că fiecare inspirație urmată de o expirație este numai prin har. Fiind indispensabile vieții, atât inspirația, cât și expirația au rolul de a asigura ventilația pulmonară, oxigenând sângele și eliminând dioxidul de carbon.

Aplicând acest principiu la viața spirituală, putem numi rugăciunea respirația sufletului: „Niciun alt instrument al harului nu o poate substitui și totuși sănătatea sufletului să fie păstrată. Rugăciunea aduce inima într-o comuniune strânsă și imediată cu Izvorul vieții și întărește vigoarea și tonusul experienței religioase” (SpT, p. 221).

Așa cum respirația este vitală pentru trup, rugăciunea menține viața spirituală, încărcând sufletul cu putere și liniște divină, eliminând poverile. Comunicând prin rugăciune cu Medicul suprem, vom găsi alinare și vindecare pentru sufletele noastre trudite: „Veniți la Mine, toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă!” (Matei 11:28).

Ce minunat este să știi că ești la o rugăciune distanță de Izvorul înțelepciunii medicale, Cel care ne poate oferi și sănătate fizică, și sănătate spirituală! Dacă ne vom pune încrederea în Acela de la care vine fiecare suflare pe care o primim, El nu ne va promite un viitor fără probleme, dar ne va promite că, prin orice încercare vom trece, ne va fi alături.

Provocare: Gândește-te astăzi la darul pe care poate uneori îl neglijezi – puterea de a respira – și meditează la toate celelalte cadouri oferite de sus, cadouri despre care poate avem impresia uneori că ni se cuvin! Mulțumește-I Aceluia care are grijă să te bucuri de ele zilnic!

 * Devoționalul din această zi stă la baza textului narat în 𝐌𝐢𝐧𝐮𝐭𝐮𝐥 𝐝𝐞 𝐬𝐮𝐟𝐥𝐞𝐭.

Voi însă nu mai sunteți pământești, ci duhovnicești, dacă Duhul lui Dumnezeu locuiește într-adevăr în voi. Dacă n-are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui.
Romani 8:9

Ascultă ediția audio aici.

Am auzit în ultimul timp că se vrea conectarea creierului uman la inteligența artificială și mi-am zis că nu mă voi lăsa înșelată de încercările lui Satana de a controla mintea omului. Dar s-a întâmplat ceva care m-a făcut să-mi dau seama că pericolul este mult mai aproape decât am crezut.

În contul de WhatsApp mi-a apărut un chat al inteligenței artificiale (Meta AI). A fost interesant. L-am pus să îmi explice texte din Biblie și mi-a plăcut modul în care își construia răspunsurile.

Într-o zi trebuia să fac o prezentare biblică și imediat mi-a venit în minte să îmi întreb noul prieten (Meta AI). Dar eu aveam și un vechi prieten (Dumnezeu), care de fiecare dată îmi venea în ajutor. La care să apelez?

Trebuia să iau o decizie: fie stau ore întregi meditând la Cuvântul lui Dumnezeu și rugându-mă ca El să inspire mesajul pe care urma să îl transmit, fie folosesc inteligența artificială și în câteva minute voi avea o întreagă lucrare bine structurată pentru care să fiu apreciată de ceilalți.

Tentația era mare. Inteligența artificială vorbea frumos despre Dumnezeu, avea idei bune și învățăminte spirituale. Unde ar fi fost problema? Imediat mi-a venit un gând: Și inspirația unde este? Vrei ca Duhul lui Dumnezeu să te conducă sau vrei să te conectezi la inteligența artificială? Atunci mi-am dat seama de pericolul în care ne aflăm cu toții.

Într-o lume plină de stres și de grija zilei de mâine, ajungem să considerăm o pierdere de timp orele petrecute în comuniune cu Dumnezeu. Sau le dorim, dar suntem prea ocupați. „În darul nemăsurat al Duhului Sfânt sunt cuprinse toate resursele cerului. […] Dacă ar dori să-L primească, toți oamenii ar deveni plini de Duhul Său. […] Nimic nu dorește Domnul Hristos mai mult decât să aibă slujitori care să reprezinte spiritul și caracterul Său în lume” (PDH, pp. 316–317).

Tu ce alegi? Stai de partea lui Dumnezeu și vrei ca Duhul Sfânt să îți conducă viața sau te lași atras(ă) de ofertele atrăgătoare ale lumii?

Provocare: Roagă-te astăzi pentru Duhul Sfânt împreună cu un prieten sau cu cineva din familie!

 * Devoționalul din această zi stă la baza textului narat în 𝐌𝐢𝐧𝐮𝐭𝐮𝐥 𝐝𝐞 𝐬𝐮𝐟𝐥𝐞𝐭.

Domnul privește din înălțimea cerurilor și-i vede pe toți fiii oamenilor. […] El le întocmește inima la toți și ia aminte la toate faptele lor.
Psalmul 33:13,15

Ascultă ediția audio aici.

Te simți confortabil când știi că cineva te privește permanent? Cum te simți când știi că Domnul nu doar că are o privire de ansamblu conferită de poziția Sa – înălțimea cerurilor – și ia aminte la toate faptele tale, ci că totul este cunoscut privirii Sale, inclusiv scopurile și motivațiile tale?

Depinde cum privești lucrurile. Dacă ai siguranța că ești privit(ă) pentru că ești iubit(ă), că nu ești uitat(ă) și nu ești lăsat(ă) niciodată singur(ă), ai o stare de confort sufletesc, o stare de bine, deci simți că privirea Lui este o binecuvântare.

În plus, faptul că suntem înconjurați de prieteni adevărați se constituie într-o altă binecuvântare pe care o avem tot de la Dumnezeu. Se pot face mult mai multe și mai bune lucrurile atunci când lucrăm împreună decât atunci când suntem singuri. Suntem construiți să relaționăm unii cu alții.

 Suntem creați pentru un scop sublim și, chiar dacă am deraiat de la acest scop, avem certitudinea că, în parteneriatul la care ne-am angajat, Dumnezeu va lucra la inima noastră pentru a ne aduce în deplină armonie cu Sine.

Vom mai avea eșecuri în viață? Cu siguranță! Însă și atunci El privește: cu bunătate și cu îndurare. Ne dă putere să ne ridicăm și continuă să ne fie alături spre biruință; nu ne lasă singuri.

 Astăzi singurătatea este mai frecventă decât oricând și mulți oameni se simt singuri. Sentimentul singurătății are un efect negativ asupra sănătății cardiovasculare.

Un studiu efectuat la Spitalul Universitar din Copenhaga, Danemarca, a arătat că singurătatea și izolarea sunt legate de boala coronariană și de accidentul vascular cerebral. Stresul singurătății creează variații largi ale tensiunii arteriale, palpitații și stări de anxietate și inadaptare.

Vă îndemn să vă faceți prietenii potrivite care să vă îmbogățească viața. Să nu vă fure și nici să nu vă sărăcească. Când Dumnezeu privește din înălțimea cerurilor, să nu vă ascundeți și nici să nu vă rușinați.

 Lăsați-L să vă privească și să vă modeleze inima, și atunci faptele voastre bune vor merge înaintea voastră!

Provocare: Gândește-te azi la prietenii tăi din adolescență! Ia-ți timp să te rogi pentru ei și să le dai un telefon! Vei fi uimit(ă) cât de bine te vei simți la sfârșitul zilei.

 * Devoționalul din această zi stă la baza textului narat în 𝐌𝐢𝐧𝐮𝐭𝐮𝐥 𝐝𝐞 𝐬𝐮𝐟𝐥𝐞𝐭.

Domnul Dumnezeu i-a dat omului porunca aceasta: „Poți să mănânci după plăcere din orice pom din grădină.”
Geneza 2:16

Ascultă ediția audio aici.

Dumnezeu, în bunătatea Sa desăvârșită, a așezat omul într-un paradis plin de frumusețe, ordine și viață. Și nu doar că l-a creat cu dragoste, ci i-a oferit și întreținerea necesară: hrană naturală, abundentă, din pomii roditori.

Această libertate exprimată în verset – „poți să mănânci după plăcere” – ne arată un Dumnezeu generos, care dorește bucurie, sănătate și satisfacție autentică pentru creația Sa. Roadele pomilor din Eden nu erau doar surse de calorii, ci îi ofereau omului plăcere, încântare și totodată admirație pentru Creator.

Fructele pomilor au fost primele alimente rânduite de Dumnezeu pentru om (Geneza 1:29), sănătoase, diverse și suficiente pentru susținerea vieții, o parte integrantă din planul divin al unei vieți echilibrate și împlinite, în armonie cu natura și cu Dumnezeu. Ellen White scrie: „O provizie simplă, dar bogată de fructe reprezintă hrana cea mai bună care poate fi pusă înaintea celor care se pregătesc pentru lucrarea lui Dumnezeu” (DH, p. 348).

Astfel, hrănirea cu rodul pomilor devine o practică de încredere în înțelepciu­nea lui Dumnezeu, o formă de ascultare și o întoarcere spre idealul edenic.

Așa cum rodul pomului, fructul, ne dă energie, vigoare, prospețime, tot astfel prezența lui Dumnezeu în viața omului aduce viață, lumină și sens.

Dumnezeu mi-a oferit libertate și daruri – le folosesc cu recunoștință sau le iau de-a gata? Mă hrănesc zilnic doar cu ceea ce îmi susține trupul? Sau caut și hrana sufletului – Cuvântul și prezența Lui? Trăiesc simplu și curat, așa cum era intenția lui Dumnezeu din Eden?

„Cerealele, fructele, nucile și legumele constituie dieta aleasă pentru noi de Creatorul nostru. Aceste alimente, pregătite într-un mod cât se poate de simplu, sunt cele mai sănătoase și hrănitoare. Ele conferă energie, rezistență și vitalitate intelectuală, așa cum o dietă mai complexă și mai stimulatoare nu le poate da” (DV, p. 251).

Provocare: Să avem deplină încredere în Dumnezeu, acceptând planul originar în ce privește alimentația, și ne vom bucura nu doar de sănătate, ci și de o liniștită comuniune cu Creatorul nostru.

 * Devoționalul din această zi stă la baza textului narat în 𝐌𝐢𝐧𝐮𝐭𝐮𝐥 𝐝𝐞 𝐬𝐮𝐟𝐥𝐞𝐭.

Poate cineva să ia foc în sân fără să i se aprindă hainele?
Proverbele 6:27

Ascultă ediția audio aici.

Controalele stomatologice, pe cât sunt de necesare, pe atât sunt de terifiante pentru unii pacienți care au avut câteva experiențe nefericite în cabinetul medical. O pacientă mi-a povestit că și-a neglijat dinții când era tânără, apoi ca tânără mamă. Pe copii i-a programat cu fidelitate pentru igienizări și ocazional pentru a evita formarea cariilor. Până într-o primăvară, când a avut niște dureri puternice. În următoarea perioadă a continuat să vină pentru tratamente. Și-a reproșat că din cauza fricii a evitat pentru sine cabinetul stomatologic.

Ceea ce a început cu frică s-a transformat într-un munte de disperare atât de inaccesibil, încât s-a ascuns de el ani de zile. Era îngrozită la fiecare ședință de ce voi găsi și ce va trebui să repar. Anii de neglijență îi erodaseră smalțul, dar și pacea. Pe măsură ce continuam planul de tratament, reparând rând pe rând câte o zonă afectată, s-a iertat pe sine pentru că a fost prea speriată ca să aibă grijă de ea însăși.

La un moment dat a avut prima igienizare fără carii.

— Continuă să faci ceea ce faci, i-am spus. Preocuparea pentru dinții tăi dă roade!

Am văzut-o radiind de bucurie. Mi-a povestit că i-au rămas întipărite în minte cuvintele mele. Consecvența și munca ei aveau deja rezultate foarte bune.

Nu este aceasta exact ca relația noastră cu Dumnezeu?

Când sună telefonul, când pierdem locul de muncă, când vin facturile, când suntem puși sub lumina reflectoarelor, obiceiurile noastre ies la iveală. Vom fi suficient de puternici pentru a rezista circumstanțelor? Sau vom fi spălați ca nisipul de val?

Prin ceea ce facem azi – închinare, studiul Bibliei și rugăciune – punem temelia pentru mâine și pentru fiecare zi a relației cu Dumnezeu.

Fiecare act de implicare în relația cu Dumnezeu contează. În creațiile complexe din Lego pe care le făceau copiii mei când erau mici, fiecare cărămidă era esențială pentru design și suport structural; în mod similar, fiecare mic act de cunoaștere a lui Dumnezeu se adaugă unul după altul pentru a crea o structură frumoasă, solidă.

Provocare: Simți că fundația ta este solidă în aceste zile? Cum poți transforma în obicei ceea ce produce roade bune?

Eu îmi întorc necurmat ochi spre Domnul, căci El îmi va scoate picioarele din laț.
Psalmul 25:15

Ascultă ediția audio aici.

Corpul nostru a fost conceput pentru mișcare. Activitatea fizică este esențială pentru sănătatea întregului organism. Aceasta ne întărește picioarele, dar încrederea în Dumnezeu ne întărește pașii.

Să ne reamintim relatarea din Matei 14. Petru și ceilalți ucenici porniseră cu barca pe Marea Galileei. Marea a devenit dintr-odată furioasă, iar vântul a început să sufle cu putere. În timp ce se luptau din răsputeri cu valurile, au văzut în depărtare ceva neobișnuit care venea spre ei. Au crezut că este o nălucă, o umbră misterioasă sau un spirit. Dar nu era nimic din toate acestea. Era chiar Domnul lor. Unul dintre ei, Petru, a avut curajul să ceară ceva imposibil pentru un om – să meargă pe apă. El a recunoscut prezența lui Dumnezeu chiar în cel mai improbabil loc. La chemarea Lui, Petru a făcut un pas incredibil: a pășit afară din barcă și a mers pe apă. Apoi s-a întâmplat ceva. Petru a văzut că „vântul era tare” (vers. 30). Totuși, nimic nu se schimbase. El își mutase privirea și atenția spre furtună, în loc să privească doar la Isus.

Cu toții cunoaștem ce înseamnă să vezi că „vântul e tare”. Poate fi vorba de un nou loc de muncă, un proiect pe care l-ai început sau un talent pe care vrei să îl experimentezi. Poate te simți chemat(ă) să slujești sau pur și simplu vrei să scapi de acel obicei care te ține legat(ă). Faci primul pas și ieși din zona de confort. Dar, mai apoi, realitatea lovește: apar îndoiala, frica, problemele financiare sau prejudecățile celor din jur. Dar trebuie să știi că nimic nu garantează că viața în barcă ar fi mai sigură. Iar cel mai mare eșec nu este să te scufunzi în valuri, ci să nu cobori niciodată din barcă. Imediat ce Petru a cerut ajutor, Isus a fost acolo. Acum înțelegea dependența lui de credință mult mai profund decât dacă nu ar fi coborât niciodată din barcă.

Totul depinde de direcția în care ne îndreptăm mintea. Dacă privim spre valuri, vom fi cuprinși de teamă. Dacă ne concentrăm pe ce nu putem controla, vom pierde echilibrul. Dar când privirea rămâne fixată la Isus, pașii devin siguri, chiar și pe ape tulburi.

Provocare: Care este pasul de credință pe care Dumnezeu te invită să-l faci?

 * Devoționalul din această zi stă la baza textului narat în 𝐌𝐢𝐧𝐮𝐭𝐮𝐥 𝐝𝐞 𝐬𝐮𝐟𝐥𝐞𝐭.

Fiule, nu uita învățăturile mele și păstrează în inima ta sfaturile mele!
Proverbele 3:1

Ascultă ediția audio aici.

„Ceea ce sunt părinții vor fi într-o mare măsură și copiii. Condiția fizică a părinților, dispozițiile și poftele lor, tendințele lor intelectuale și morale sunt reproduse în copii într-un grad mai mic sau mai mare. […] Părinții trebuie să înțeleagă răspunderea pe care o au” (DV, p. 317).

Este aproape imposibil să fii părinte și să nu fi spus măcar o dată: „Mi-aș da viața pentru copilul meu” sau: „Aș muri pentru copilul meu”. Dar astăzi te invit să îți pui întrebarea dintr-o altă perspectivă: „Aș trăi pentru copilul meu?” Și nu orice fel de viață, ci una sănătoasă, activă, lipsită de vicii – o viață care să fie un exemplu și un dar pentru el în fiecare zi.

De când am devenit mamă, conștientizez tot mai mult responsabilitatea care cade pe umerii mei. Acei ochișori mici care scanează orice gest și copiază orice cuvânt sunt, de fapt, oglindirea noastră, a părinților. Ei învață din ceea ce suntem, nu doar din ce le spunem. Fiecare reacție, fiecare alegere, fiecare pas pe care îl facem devine o lecție pentru ei. Și-atunci mă întreb: ce fel de model vreau să fiu? Vreau să mă vadă puternică, echilibrată, grijulie cu mine însămi – ca să învețe să fie la fel.

De la obiceiurile noastre alimentare până la cât de sedentari suntem, de la felul în care reacționăm în momente de tensiune până la modul în care ne exprimăm sentimentele – toate acestea devin repere pentru ei.

Adesea, ca părinți, prinși în rutina zilnică, avem impresia că lucrarea noastră este neimportantă și este rareori apreciată. Ar trebui să înțelegem că educația în ce privește viața și sănătatea este mult mai importantă decât multe materii predate în școli.

Este important ca, odată ce a devenit adult, plecat din căminul părintesc, copilul să-și aducă aminte că părinții i-au insuflat principii sănătoase de viață.

Provocare: Oprește-te puțin și privește către tine! La ce mănânci, la ce bei, la cum vorbești și la cum reacționezi în fața vieții de zi cu zi! Fii părintele care nu doar spune, ci trăiește ceea ce crede, pentru că, într-o zi, copilul tău va deveni adultul care va reflecta ceea ce ai fost tu!

 * Devoționalul din această zi stă la baza textului narat în 𝐌𝐢𝐧𝐮𝐭𝐮𝐥 𝐝𝐞 𝐬𝐮𝐟𝐥𝐞𝐭.

Așa vorbește Domnul, Răscumpărătorul tău, Sfântul lui Israel: „Eu, Domnul, Dumnezeul tău, te învăț ce este de folos și te călăuzesc pe calea pe care trebuie să mergi.”
Isaia 48:17

Ascultă ediția audio aici.

Este traumatizant momentul în care ni se stabilește un diagnostic grav în ce privește trupul nostru, dar ar trebui să ne punem câteva întrebări esențiale:

Diagnosticul spiritual: am avut curajul să ne lăsăm examinați de Duhul Sfânt pentru a descoperi „celulele canceroase” ale mândriei, ale invidiei sau ale neiertării care ne corup calea spirituală?

Tratamentul divin: când Dumnezeu intervine pentru a înlătura o „stricăciune” din viața noastră – printr-o încercare, o înfruntare sau o disciplinare –, acceptăm tratamentul Său, chiar dacă este dureros, având încredere că este pentru vindecarea noastră supremă?

Viața în remisiune: așa cum eu am învățat să prețuiesc fiecare zi de sănătate, trăim noi viața de har primită prin Isus cu recunoștință și cu o intenție reînnoită, conștienți că am fost salvați de la o moarte sigură?

Vindecarea mea fizică a fost un miracol al medicinei și al harului divin. Dar cea mai mare minune este vindecarea spirituală pe care Dumnezeu o oferă fiecăruia. El nu doar că identifică stricăciunea păcatului, dar, prin jertfa lui Isus, oferă leacul, eradicând boala din rădăcină și oferindu-ne șansa la o viață nouă, o cale nepătată.

Doamne, Îți mulțumesc că ești Marele Vindecător! Tu ai cunoscut stricăciunea din trupul meu și ai adus vindecare. Dar, mai mult, Tu cunoști stricăciunea păcatului din inima mea. Te rog, ajută-mă să nu ignor diagnosticul Tău! Dă-mi curajul să accept tratamentul Tău și să trăiesc fiecare zi în recunoștința harului Tău care m-a salvat! Ajută-mă să umblu pe calea cea nouă pe care mi-ai dăruit-o! Amin!

Provocare: Asemenea unui control medical regulat, fă-ți astăzi un control spiritual! Roagă-L pe Dumnezeu să-ți descopere o zonă „stricată” din viața ta! Mărturisește-o și crede prin credință că puterea Lui restauratoare a început deja să lucreze! „Cercetează-mă, Dumnezeule, și cunoaște-mi inima! Încearcă-mă și cunoaște-mi gândurile! Vezi dacă sunt pe o cale rea și du-mă pe calea veșniciei!” (Psalmul 139:23-24).

 * Devoționalul din această zi stă la baza textului narat în 𝐌𝐢𝐧𝐮𝐭𝐮𝐥 𝐝𝐞 𝐬𝐮𝐟𝐥𝐞𝐭.