Categorie: Devoțional

Ferice de omul care își pune încrederea în Domnul și care nu se îndreaptă spre cei trufași și mincinoși!
Psalmul 40:4

Ascultă ediția audio aici.

Fiecare dintre noi are zile mai stresante sau mai puțin stresante. Ceea ce ne ajută să fim în echilibru în zilele cu stres maxim este doar conexiunea noastră cu El.

Dumnezeu a avut grijă să mă pregătească pentru zilele când am resimțit stresul produs de vestea morții mamei într-un accident rutier tragic. Cuvântul lui Dumnezeu mi-a răsunat în urechi în clipa când cei doi polițiști au venit să îmi dea trista veste. Felul în care ne manifestăm în condiții de stres ține de noi. Dumnezeu a promis că nu va îngădui nimic peste puterile noastre. Așadar, ceea ce trăim este în controlul Său. Partea noastră este aceea de a respecta nevoile organismului: aer, apă, mișcare, odihnă, hrană echilibrată și relație personală cu Dumnezeu.

Dacă în zilele liniștite nu avem autodisciplină și nu ne întărim mintea și corpul, nu vom fi în stare să gestionăm stresul din viața noastră.

Ca să mă ajut, eu folosesc liste, care îmi sunt foarte utile în planificarea cumpărăturilor, a sarcinilor și a dorințelor. Acestea îmi pun ordine în gândire și mă ajută să fiu ordonată în activitățile zilnice.

Înainte de studiul personal, obișnuiesc să-mi scot din cap ce am de făcut în ziua respectivă, așezând pe hârtie obiectivele urgente și importante.

Aveți curajul de a vă pune întrebări! Ce anume din viața voastră vă provoacă stres? Căutați soluții! Simplificați-vă viața prin cedarea de bunuri care vă încarcă și vă umplu casa: prea multe haine, încălțăminte, obiecte decorative, cărți și altele! Petreceți cât mai mult timp în natură, implicați-vă în proiecte de voluntariat, hrăniți-vă mintea cu subiecte sănătoase și legați relații cu persoane care vă influențează în bine!

Cel mai puternic stres este cel pe care îl generează mintea noastră prin gândurile pe care le cultivăm. Mintea noastră este precum o grădină: depinde de noi ce fel de plante lăsăm să crească.

Provocare: Ai putea să îți faci un plan pentru o săptămână? Ai curaj și scrie o listă cât mai detaliată cu ce îți propui să faci, să mănânci sau să citești în următoarele șapte zile!

 * Devoționalul din această zi stă la baza textului narat în 𝐌𝐢𝐧𝐮𝐭𝐮𝐥 𝐝𝐞 𝐬𝐮𝐟𝐥𝐞𝐭.

Luați seama dar să faceți așa cum v-a poruncit Domnul, Dumnezeul vostru; să nu vă abateți de la cele ce a poruncit El nici la dreapta, nici la stânga!
Deuteronomul 5:32

Ascultă ediția audio aici.

„Adevărata cumpătare ne învață să ne reținem de la tot ce este dăunător și să folosim cu pricepere ce este sănătos” (PP, p. 572).
„Trebuie să practicăm cumpătarea în toate lucrurile. […] Practicând temperanța în mâncare, băutură, îmbrăcăminte, muncă și în toate lucrurile, putem face pentru noi ceea ce niciun medic nu poate face” (Te, p. 130).
„Este în aceeași măsură un păcat să călcăm legile ființei noastre pe cât este să încălcăm Cele Zece Porunci. […] Cei care încalcă legea lui Dumnezeu din organismul lor vor fi înclinați să violeze Legea lui Dumnezeu rostită pe Sinai” (DH, p. 18).

Să ne reținem de la tot ce este dăunător:
„Folosirea bicarbonatului de sodiu sau a prafului de copt la facerea pâinii este dăunătoare și inutilă; bicarbonatul de sodiu produce inflamarea stomacului și deseori otrăvește întregul organism” (Ibidem, p. 387).
„Muștarul, piperul, mirodeniile, murăturile și altele de acest fel irită stomacul și fac ca sângele să devină febril și impur” (Ibidem, p. 383).

 Să ne ferim de extreme:
„După lumina care mi-a fost dată, zahărul, când este folosit în exces, este mai vătămător decât carnea” (Ibidem, p. 370).
„Unii nu pot să obțină cele mai de dorit alimente și, în loc să folosească acele lucruri care ar suplini cel mai bine lipsa acestora, adoptă o dietă sărăcăcioasă. Hrana lor nu furnizează elementele nutritive necesare pentru generarea unui sânge bun. Sănătatea lor suferă, eficiența lor este redusă și exemplul lor vorbește mai degrabă împotriva reformei în alimentație decât în favoarea ei” (Ibidem, p. 224).
„Nimeni să nu susțină păreri extremiste cu privire la ceea ce vom mânca și vom bea. Domnul a dat lumină. Poporul nostru să accepte lumina și să umble în lumină” (Ibidem, p. 239).
„Nu este necesar să intrați nici în apă, nici în foc, ci apucați pe calea de mijloc, evitând toate extremele” (Ibidem, p. 240).

Lângă fiecare kilometru de drum sunt doi kilometri de șanț.

Provocare: Ține astăzi un jurnal detaliat despre cum îți folosești timpul! Care este domeniul unde ar trebui să fii mai echilibrat(ă)?

 * Devoționalul din această zi stă la baza textului narat în 𝐌𝐢𝐧𝐮𝐭𝐮𝐥 𝐝𝐞 𝐬𝐮𝐟𝐥𝐞𝐭.

„Te voi vindeca și îți voi lega rănile”, zice Domnul.
Ieremia 30:17

Ascultă ediția audio aici.

Preocupată de subiectul nutriției, am descoperit cartea dr. Valter Longo, numită Rețeta longevității. Cartea reprezintă o lectură potrivită pentru cine este interesat de subiecte precum alimentația sănătoasă, schimbarea stilului de viață și chiar vindecarea.

Vindecarea devine un cuvânt tot mai prețios în zilele noastre, când totul pare să conveargă spre disperarea omului, învăluit zilnic de informații, care nu găsesc întotdeauna un punct de sprijin în știință. Dar să vedem, ce ne-ar putea spune știința?

Cartea mai sus menționată arată că postul și alimentația personalizată aleasă să răspundă nevoilor și afecțiunii pacientului pot aduce rezultate mult mai bune prin combinarea medicinii clasice cu o alimentație potrivită și cu echilibru emoțional, care este foarte necesar în toate aspectele vieții. Aparent, sunt situații în care mecanismele fiziopatologice pot fi resetate la „setările din fabrică”, adică se poate realiza reechilibrarea metabolismului.

Aceste procese interne pot influența în mod pozitiv sănătatea noastră fizică și emoțională. Sunt bine-cunoscute așa-numitele „zone albastre”, locuri unde oamenii sunt mai sănătoși decât media populației și unde speranța de viață este mult mai mare decât în alte zone chiar din aceeași țară. De exemplu, se estimează că adventiștii de ziua a șaptea din Loma Linda au o speranță de viață cu aproape 10 ani mai mare decât restul populației datorită stilului lor de viață sănătos și echilibrat.

Oamenii din așa-zisele „zone albastre” sunt mai longevivi decât populația generală și au o rată scăzută de boli metabolice, boli cardiovasculare, boli auto­imune sau cancere în general. Iar în cazul în care totuși boala, chiar și neoplazia, se manifestă, statistica pentru supraviețuire este mult mai generoasă decât în restul populației și este similară altor „zone albastre” de pe glob.

Provocare: Să încercăm să facem zilnic un colțișor de rai din zona în care trăim, o „zonă albastră”, abordând un stil de viață echilibrat, o alimentație sănătoasă și o mentalitate corespunzătoare, în care valoarea supremă să fie încrederea în Dumnezeu.

* Devoționalul din această zi stă la baza textului narat în 𝐌𝐢𝐧𝐮𝐭𝐮𝐥 𝐝𝐞 𝐬𝐮𝐟𝐥𝐞𝐭.

Nu știți că trupul vostru este templul Duhului Sfânt, care locuiește în voi și pe care L-ați primit de la Dumnezeu? Și că voi nu sunteți ai voștri?
1 Corinteni 6:19

Ascultă ediția audio aici.

Unul dintre cele mai frecvente simptome pe care le-am întâlnit în rândul pacienților este durerea de spate. În cazurile cele mai ușoare este vorba despre obișnuita spondiloză (afecțiune degenerativă a coloanei vertebrale). Spondiloza este un termen general care descrie procesele degenerative ale structurilor osoase din coloana vertebrală și ale discurilor intervertebrale.

Spondiloza se manifestă la orice segment al coloanei (cervical, toracal și lombar) – mai frecvent, în zona cervicală. Simptomele principale sunt: durere de cap, stare de amețeală, rigiditate și limitarea mișcărilor (în funcție de segmentul afectat). Dintre factorii favorizanți pe care putem să-i controlăm menționez obezitatea, posturile vicioase, sedentarismul și activitățile zilnice care suprasolicită coloana vertebrală.

Astăzi te invit să-ți analizezi postura și să-ți propui să aplici consecvent următoarele sfaturi pentru a preveni spondiloza:
– când stai în picioare, echilibrează greutatea pe ambele picioare;
– la 10-15 minute, scoală-te de pe scaun și fă câteva exerciții simple de întindere și relaxare;
– învață să ridici corect obiecte grele;
– analizează poziția pe care o adopți când lucrezi la calculator sau când utilizezi telefonul;
– controlează-ți greutatea (coloana ta vertebrală este afectată de kilogramele în plus);
– dedică zilnic cel puțin 30 de minute pentru activitate fizică/sport (și nu lua în considerare curățenia din casă).

Doamne, Te rog, ajută-mă astăzi să am grijă de trupul meu! Cât timp o să realizez câteva exerciții simple și practice pentru a-mi îmbunătăți postura, pune-mi Tu un gând de bucurie în suflet și un zâmbet pe chip!

 * Devoționalul din această zi stă la baza textului narat în 𝐌𝐢𝐧𝐮𝐭𝐮𝐥 𝐝𝐞 𝐬𝐮𝐟𝐥𝐞𝐭.

Degeaba vă sculați de dimineață și vă culcați târziu ca să mâncați o pâine câștigată cu durere, căci preaiubiților Lui El le dă pâine ca în somn.
Psalmii 127:2

Ascultă ediția audio aici.

Pâine ca-n somn! Cine n-ar vrea? E cumva vorba despre lenevie și favoritisme?

Cum se face că preferăm să muncim din zori și până-n noapte pentru o diplomă, o recunoaștere, o poziție mai înaltă, o mașină, o casă, supunându-ne singuri la chin și nefericire? Textul are de a face și cu versetul: „Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu…” (Matei 6:33).

Îmi aduc aminte ce impresie profundă a lăsat asupra mea o realitate pe care nu o percepusem până atunci: și anume că Prințul universului a venit să locuiască printre noi, să ne binecuvânteze cu sănătate și cu bogăția Cuvântului Său, deși știa că va fi batjocorit, nedreptățit și în final ucis fără părere de rău. Înțelegerea faptului că viața Lui n-a fost un teatru, ci o luptă reală între un Om și Diavolul decis să Îl facă să renunțe sau să calce greșit, a fost pentru mine o revelație a adevăratului și minunatului Dumnezeu.

De atunci viața are alte valențe, alte priorități și alte bucurii. Tot ce spune El are valoare și orice cuvânt al Său e adevărat. În acest context, munca are locul ei, dar nu e primordială. Cunoașterea Lui prevalează, iar atunci pâinea vine ca-n somn.

Când ne concentrăm pe Împărăția Lui, fie că suntem la serviciu, acasă sau pe stradă, viața capătă sens și valoare, stresul scade și greutățile se micșorează, pentru că nu mai trebuie să ne facem iubiți și apreciați. Când Isus a riscat să piardă și să rămână în mormânt pe veci ca să ne câștige, ne-a dat dovada supremei și adevăratei iubiri.

Toate lucrurile, oricât de mari, pălesc și-și pierd puterea asupra noastră în lumina chemării cerești de a cunoaște adevărul, de a avea borne sigure și neschimbătoare, de a fi liberi și demni, de a ști de unde venim și unde ne ducem. Și atunci nu mai avem nevoie de bucurii-surogat, de mâncăruri sofisticate și dulciuri exagerate care însoțesc viața omului postmodern, în speranța că doar-doar va putea suporta responsabilitățile ce-l depășesc.

Când Împăratul cerului a riscat veșnicia pentru noi, ce sau cine ne-ar putea oferi mai mult?

Provocare: Ia-ți timp să spui astăzi „mulțumesc” unei persoane căreia nu i-ai mulțumit de mult timp, deși ar fi trebuit să o faci!

Soarele apune: B 17:42, CT 17:33, IS 17:31, MS 17:45, SM 17:49, DJ 17:52, AR 17:56

 * Devoționalul din această zi stă la baza textului narat în 𝐌𝐢𝐧𝐮𝐭𝐮𝐥 𝐝𝐞 𝐬𝐮𝐟𝐥𝐞𝐭.

„Eu”, zice Domnul, „te voi învăța și-ți voi arăta calea pe care trebuie s-o urmezi, te voi sfătui și voi avea privirea îndreptată asupra ta”.
Psalmii 32:8

Ascultă ediția audio aici.

Încă din copilărie, acest verset a fost pentru mine o ancoră. Când nu știam ce drum să aleg, mă rugam cu credință: „Doamne, ai promis că mă vei învăța… Arată-mi calea!” Și El m-a călăuzit – în alegeri mari și mici, chiar și în ce pun în farfurie.

Am descoperit de mică versetul din Geneza 1:29, în care Dumnezeu îi oferă omului hrana ideală: „orice iarbă care face sămânță” și „orice pom care are în el rod cu sămânță”. M-am întrebat: de ce să mâncăm animale, dacă El ne-a dat plante? Deși părinții mi-au explicat planul de mântuire și sensul jertfei, în inima mea rămânea dorința de a trăi cât mai aproape de idealul divin.

A trăi sănătos nu a fost mereu ușor. În adolescență, am avut provocări: o gazdă care gătea carne, dureri de stomac, oboseală la școală și lipsă de înțelegere. Dar răbdarea părinților și încrederea în făgăduințele lui Dumnezeu m-au ținut pe drum.

Am învățat să gătesc, să aleg cu înțelepciune, să mă bucur de roadele pământului și de hrana simplă pregătită cu drag. Sabatul era bucurie și ospitalitate. La biserică, frații ne primeau cu drag, iar în jurul mesei simțeam că Împărăția cerului începe chiar de aici, de pe Pământ.

Mai târziu, studiind cărțile de sănătate ale lui Ellen White, am înțeles legătura dintre trup și suflet. Alimentația, odihna, mișcarea, gândirea și relațiile curate formează un stil de viață în care Dumnezeu veghează cu iubire asupra ta.

Provocare:
Fă azi un pas simplu spre o viață mai sănătoasă:
– Înlocuiește un aliment procesat cu unul natural!
– Fă o plimbare scurtă în aer liber!
– Invită la masă pe cineva care este singur!
– Împărtășește-i un gând de încurajare unui tânăr!

Nu subestima începuturile mici! Dumnezeu lucrează prin dorințele curate ale unui copil, prin rugăciunea sinceră a unei mame sau prin decizii tăcute luate într‑o bucătărie modestă. Lasă privirea Lui să te conducă – în gândire, în alegeri, în relații! Sănătatea e darul Lui, păstrat cu înțelepciune și dăruit cu dragoste.

Soarele apune: B 17:41, CT 17:31, IS 17:30, MS 17:43, SM 17:47, DJ 17:51, AR 17:55

 * Devoționalul din această zi stă la baza textului narat în 𝐌𝐢𝐧𝐮𝐭𝐮𝐥 𝐝𝐞 𝐬𝐮𝐟𝐥𝐞𝐭.

Dar eu am răspuns: „Nicidecum, Doamne, căci nimic spurcat sau necurat n-a intrat vreodată în gura mea!”
Faptele apostolilor 11:8

Ascultă ediția audio aici.

Nu-i așa că, atunci când auzi cuvintele „spurcat” și „necurat”, îți fuge gândul la ceva urât și care face parte din categoria gastronomică? Ei bine, dacă stăm și analizăm contextul în care este scris acest verset, ne dăm seama că nu are nici cea mai mică legătură cu mâncarea, ci cu cei care nu sunt din același popor, aceeași rasă sau aceeași religie cu noi.

Îți este ușor să comunici cu oameni care au o concepție, o cultură sau o opinie diferită de a ta? Dacă da, înseamnă că deja pui în practică versetul din Faptele apostolilor 11:17: „Deci dacă Dumnezeu le-a dat același dar ca și nouă, care am crezut în Domnul Isus Hristos, cine eram eu să mă împotrivesc lui Dumnezeu?” Iar, dacă nu, te rog să meditezi astăzi asupra acestui lucru și să Îi ceri lui Dumnezeu înțelepciune să poți să îi accepți și să le slujești celor care nu gândesc, nu se comportă și poate nu au aceeași culoare a pielii ca ține.

Chiar dacă nu există doi oameni a căror experiență să se asemene și fiecare judecă în mod diferit situațiile prin care trece, totuși putem să avem același tel și să privim în aceeași direcție pe care ne-a dat-o Mântuitorul nostru prin Cuvântul Său.

Îmi place cum scrie Ellen White în cartea Divina vindecare: „Natura umană este atât de fragilă, atât de neștiutoare, atât de ușor de indus în eroare, încât fiecare din noi ar trebui să fie prudent când îl judecă pe altul. Cunoaștem prea puțin care este influența faptelor noastre asupra experienței altora. Ceea ce facem sau ceea ce spunem ne poate părea de mică importanță, pe când, dacă am avea ochii deschiși, ar trebui să vedem că de acestea depind cele mai importante rezultate – fie spre bine, fie spre rău” (DV, p. 424).

Azi, când suntem îndemnați să ne uităm doar la noi și la lucrurile care ne interesează, ar trebui să rupem aceste lanțuri ce ne țin legați și să ieșim în întâmpinarea nevoilor semenilor noștri. Știm că la tot pasul sunt oameni care ne solicită ajutorul și ar fi bucuroși să aibă un sprijin. În cartea mea preferată, Viața lui Iisus, este un citat care îmi place: „O viață în care faptele se potrivesc cu vorbele, caracterizată prin umilința lui Hristos, este o putere în lumea aceasta” (VI, p. 113).

Provocare: Astăzi, când intri în legătură cu vecinii, cu colegii ori cu oamenii pe care îi întâlnești la supermarket, lasă-i să vadă în tine ceva ce este de sus!

 * Devoționalul din această zi stă la baza textului narat în 𝐌𝐢𝐧𝐮𝐭𝐮𝐥 𝐝𝐞 𝐬𝐮𝐟𝐥𝐞𝐭.

Încrede-te în Domnul din toată inima ta și nu te bizui pe înțelepciunea ta! Recunoaște-L în toate căile tale, și El îți va netezi cărările!
Proverbele 3:5,6

Ascultă ediția audio aici.

Întotdeauna am fost fascinat de structura corpului uman. Fiecare organ, fiecare sistem este atât de bine proiectat, încât totul funcționează impecabil. Mă gândesc la postura corpului, care este asigurată de coloana vertebrală, acest ax central care oferă susținere structurală și protecție neurologică. Mișcările corpului, cum ar fi mersul, aplecarea sau ridicarea, sunt posibile datorită sistemului locomotor, în care coloana vertebrală are un rol esențial, oferind atât mobilitate, cât și stabilitate corpului. Însă tulburările coloanei – hernii de disc, osteoporoză, scolioză etc. – determină dezechilibre la nivelul sistemului locomotor, afectând coordonarea mișcărilor și capacitatea de efort fizic.

Ca și în plan fizic, avem nevoie de un ax spiritual care să ne ofere direcție și să ne mențină echilibrați în fața încercărilor vieții. Acesta nu poate fi altcineva decât Dumnezeu, care este sprijinul sufletului nostru și ne ghidează viața.

Sesiunile sunt perioade extrem de stresante din viața studenților. Examenele se succedă, materiile te copleșesc, timpul este scurt, iar miza este mare. Pe măsură ce te pregătești intens pentru evaluări, aprofundezi noțiunile, acumulezi cunoștințele și parcă începi să crezi că ești stăpân pe tine. Poți avea o părere foarte bună despre capacitățile tale cognitive, astfel încât Dumnezeu nu mai are loc în viața ta.

Mă întreb de câte ori nu ne autoînșelăm crezând că ne putem descurca și singuri în viață. Ne bizuim pe propriile abilități, talente, cu care tot Dumnezeu ne-a înzestrat, uitând de Dătătorul lor. Adesea ne însușim merite, chiar și laude, când toate ar trebui să I se cuvină doar Lui. Când Dumnezeu nu e în centrul vieții noastre, pașii sunt clătinați, poverile ne copleșesc, iar pacea lăuntrică dispare. Dacă L-am lăsa pe El să ne ghideze planurile, dacă Dumnezeu ar fi axa vieții noastre spirituale, am fi mereu în siguranță și în echilibru, am trăi cu sens și cu hotărâre.

Provocare: Cercetează-te și vezi dacă nu cumva te bazezi mai mult pe propriile forțe decât pe călăuzirea divină! Lasă-L pe Dumnezeu să traseze direcția pașilor tăi și fă fiecare pas doar alături de El!

 * Devoționalul din această zi stă la baza textului narat în 𝐌𝐢𝐧𝐮𝐭𝐮𝐥 𝐝𝐞 𝐬𝐮𝐟𝐥𝐞𝐭.

Ai milă de mine, Dumnezeule, ai milă de mine, căci în Tine mi se încrede sufletul; la umbra aripilor Tale caut un loc de scăpare până vor trece nenorocirile.
Psalmii 57:1

Ascultă ediția audio aici.

Acest verset exprimă o profundă căutare a protecției și a milei din partea lui Dumnezeu într-un moment de dificultate. Oare are el implicații și asupra sănătății noastre, atât din perspectivă spirituală, cât și din perspectivă emoțională și mintală? Cu siguranță! Iată câteva dintre aceste implicații:

– Încrederea în Dumnezeu poate reduce anxietatea și stresul, contribuind astfel la o sănătate mintală mai bună.

– Refugiul sub aripile lui Dumnezeu sugerează un loc de siguranță și protecție, care poate oferi un sentiment de liniște interioară, esențial pentru sănătatea emoțională, mai ales în fața dificultăților.

– Practica rugăciunii poate reduce nivelurile de stres și poate îmbunătăți sănătatea emoțională, ajutând la gestionarea anxietății și a fricii.

– Comunitatea și sprijinul sunt cruciale pentru sănătatea mintală și emoțională.

– Îndemnul la reflecție poate ajuta la identificarea și abordarea problemelor de sănătate mintală înainte ca acestea să devină mai grave.

– Așteptarea ca nenorocirile să treacă sugerează o atitudine de speranță. Această perspectivă optimistă este asociată cu o sănătate mai bună.

Iată câteva dintre aplicațiile practice ale acestui verset:

– În momentele de stres sau de dificultate, este important să ne îndreptăm spre Dumnezeu pentru sprijin prin rugăciune, meditație și citirea Scripturii.

– Este bine să ne stabilim o rutină de rugăciune zilnică, în care să ne exprimăm nevoile și să căutăm îndrumare divină.

– Când ne confruntăm cu dificultăți, este valoros să căutăm ajutorul altora, să ne împărtășim grijile și să ne rugăm împreună cu cei apropiați.

– Să cultivăm o atitudine de răbdare și încredere în planul lui Dumnezeu, chiar și în momentele de încercare.

Psalmul 57:1 nu oferă doar mângâiere spirituală, ci și o direcție practică pentru a trăi o viață bazată pe încredere, rugăciune și comunitate. Aceste principii pot ajuta la construirea unei vieți mai sănătoase din punct de vedere spiritual și emoțional.

Provocare: Încearcă să îți iei un timp astăzi, altul decât cel pe care îl ai în mod obișnuit, pentru rugăciune și reflecție!

 * Devoționalul din această zi stă la baza textului narat în 𝐌𝐢𝐧𝐮𝐭𝐮𝐥 𝐝𝐞 𝐬𝐮𝐟𝐥𝐞𝐭.

Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie, cum zice Scriptura.
Ioan 7:38

Ascultă ediția audio aici.

Primul gest sănătos pentru organism dimineața este consumul a două pahare mari de apă proaspătă la temperatura camerei sau ușor încălzită.

În plan spiritual, primul apel trebuie adresat Izvorului apelor vii. Credința în Isus, trăită și îmbogățită zilnic, oferă noi orizonturi.

Afirmația „cine crede în Mine” trebuie săpată la fel de adânc ca o fântână care captează apă curată pentru a ne fi, și azi, proaspătă credința, viguroasă relația cu cerul și utilă umblarea printre semeni.

„Azi” e un alt fragment de timp, conține un alt snop de trăiri. Harul ni s-a mai prelungit cu 24 de ore. Credința crește cu o nouă măsură de recunoștință. Apoi, Dumnezeu are planuri specifice împrejurărilor și oportunităților de azi. Are așteptări noi de la fiecare dintre copiii Săi. Credința trebuie să crească proporțional cu acestea pentru a-L onora.

Poate că avem munți de urcat, ceea ce necesită tenacitate, educarea voinței și multă răbdare. Poate că avem obstacole de trecut, poveri de purtat, furtuni de întâmpinat. Plus inimi de liniștit, dureri de alinat, copii sau părinți de iertat. Cât de încurajator deschide Isus poarta zilei! O nouă apropiere de Cuvântul întrupat. Credința în El este echivalentă cu credința în adevărul tuturor cuvintelor Lui. Acela care crede are un plus de vigoare, de determinare, de devotament, de consecvență, de tenacitate, de reziliență. Resursele unei astfel de persoane se găsesc exclusiv în relația personală cu Dumnezeu.

Urmarea naturală și confirmată de Scriptură este că „din inima lui vor curge râuri de apă vie”. Să-L onorăm pe Isus crezându-L pe cuvânt, împlinindu-I voia cu promptitudine, având încredere necondiționată în El și glorificându-I Numele! Astfel, vom deveni noi înșine surse de apă vie.

„Sufletul care răspunde harului lui Dumnezeu va fi ca o grădină udată. Sănătatea îi va spori cu repeziciune; lumina lui va răsări în întuneric, iar slava Domnului se va vedea asupra lui” (DV, p. 71).

Doamne, fă ca dragostea pe care ai turnat-o în inima mea să fie astăzi un izvor de apă vie pentru toți cei cu care voi interacționa!

 * Devoționalul din această zi stă la baza textului narat în 𝐌𝐢𝐧𝐮𝐭𝐮𝐥 𝐝𝐞 𝐬𝐮𝐟𝐥𝐞𝐭.