Categorie: Devoțional

Ei l-au biruit prin sângele Mielului și prin cuvântul mărturisirii lor și nu și-au iubit viața chiar până la moarte.
Apocalipsa 12:11

Ascultă ediția audio aici.

Mântuitorul veghează cu un interes adânc asupra familiei umane. Când S-a înălțat la Tatăl, nu i-a lăsat pe urmașii Săi fără ajutor. În viața Sa pământească, El a biruit în folosul lor și ei trebuie să învingă prin puterea Lui. Toți au de întâmpinat încercări. Trebuie să se confrunte cu vechile înclinații naturale, care trebuie aduse la supunere față de Isus Hristos, ca să poată avea poziția avantajoasă alături de Dumnezeu. (…) Coroana slavei va fi așezată pe fruntea celor care au învins ispita prin sângele Mielului și prin cuvântul mărturiei lor. Acest cuvânt al mărturisirii noastre este de mare importanță. El contează înaintea universului ceresc și înaintea lumii. Cine Îl dezonorează pe Dumnezeu prin cuvintele și faptele sale, cine nu-L recunoaște pe Hristos ca Mântuitor personal se plasează de partea perdantă. (…)

Isus este ajutorul tău. Nimeni nu înțelege atât de bine ca El trăsăturile specifice ale caracterului tău. El veghează asupra ta și, dacă vrei să te lași învățat, El te va înconjura cu influențe spre bine până când vei fi în măsură să împlinești toată voia Lui în privința ta. Noi ne pregătim pentru viața veșnică viitoare. Curând va avea loc o mare revizuire, în care fiecare persoană care caută să-și desăvârșească un caracter creștin trebuie să poată răspunde întrebărilor cercetătoare ale testului lui Dumnezeu: Ai fost un exemplu pe care alții să-l poată urma în siguranță? Ai vegheat asupra vieții celor din jur, dat fiind că ei vor trebui să dea socoteală? Oștile cerești sunt (…) foarte nerăbdătoare să treci testul. (…) Domnul privește cu interes profund asupra fiecărei persoane care se luptă. El iubește pe toată lumea. Dacă nu ar fi fost așa, nu L-ar fi dat niciodată pe singurul Său Fiu să moară pentru noi. (…)

Domnul îi va ajuta pe toți cei care fac tot ce pot, umblând în umilință cu Dumnezeu. Să ne încurajăm în convingerea că avem un braț puternic pe care să ne sprijinim și, câtă vreme ne sprijinim pe puterea lui Hristos, nu-L putem dezonora pe Dumnezeu. Suntem puși la probă chiar acum și, la orice test am fi supuși, să se vadă pentru cei din jur că suntem de partea Domnului.

Vegheați, fiți tari în credință, fiți oameni, întăriți-vă!
1 Corinteni 16:13

Ascultă ediția audio aici.

Toți să avem în minte faptul că administrarea creștină nu este o lucrare pentru trântori. Dumnezeu cheamă oameni de acțiune și care înfruntă riscul. Nu parlamenta cu Satana, ci întâmpină-l cu „stă scris”! „Fii om și întărește-te!” Numai credința, neprefăcută, poate fi baza acțiunilor noastre și poate dovedi prin exemplul curat și autentic că este posibil să fii activ. Când, „în sârguință, [vom fi] fără preget […] plini de râvnă cu duhul [și vom sluji] Domnului” (Romani 12:11), toate demersurile comerciale vor fi conduse de principii biblice. (…)

Dorim să repetăm din nou și din nou, până când se va întipări de neșters în inimă binecuvântata invitație: „Rămâneți în Mine!” (Ioan 15:4). Citește Cuvântul și, în lumina unui „așa zice Domnul”, meditează asupra lui! Roagă-te până când lecția și semnificația formulării „rămâneți în” este pe deplin înțeleasă, împreună cu perspectivele și condițiile ei. Duhul Sfânt, Reprezentantul lui Hristos, este acum în lume și ne aduce aminte toate lucrurile, în așa fel încât așteptările Lui să nu fie uitate sau neglijate. Citește Cuvântul și roagă-te! Meditează asupra Scripturilor până când înțelegerea, poarta spre ușa inimii, este deschisă pentru acceptarea cerințelor lor și a dependenței noastre! Cei care vor aștepta să audă ce le spune Duhul nu vor aștepta în van. Îndreaptă-ți privirea doar spre Hristos, așteptând în tăcere să-L auzi că îți spune: „Rămâneți în Mine și Eu voi rămâne în voi” (Ioan 15:4). (…)

Mulți vin la Mântuitorul într-o manieră nehotărâtă. Ei primesc botezul și nicio schimbare vizibilă nu apare totuși în caracterul lor. Am vrea să-i invităm pe toți să vină și să rămână în Hristos, să progreseze zilnic în desăvârșirea caracterului prin rămânerea în Hristos. Făcând acest lucru, găsesc pacea care poate veni numai prin ascultare desăvârșită. Dar te avertizez să fii atent cum te poziționezi între spiritualitate și spiritul lumesc. „Nu puteți sluji lui Dumnezeu și lui Mamona” (Matei 6:24). Vei fi cu totul de o parte sau de cealaltă. (…) Hristos te atrage de partea Lui; Satana îți pune înainte orice atracție pentru a te atrage de partea lui. Pe cine alegi? Sub al cui steag vei sta?

Soarele apune: B 19:03, CT 18:53, IS 18:57, MS 19:09, SM 19:15, DJ 19:13, AR 19:20

Fraților, eu nu cred că l-am apucat încă, dar fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea și aruncându-mă spre ce este înainte, alerg spre țintă, pentru premiul chemării cerești a lui Dumnezeu în Hristos Isus.
Filipeni 3:13,14

Ascultă ediția audio aici.

În cursa pentru ceruri, putem alerga toți și toți să primim premiul. Nu există nicio incertitudine sau risc în această privință. Trebuie să ne îmbrăcăm în harurile cerești și, cu ochiul îndreptat spre coroana nemuririi, să păstrăm înaintea ochilor Modelul. (…) Să avem permanent în vedere umilința și renunțarea de sine din viața Domnului nostru divin! Apoi, în timp ce căutăm să-L imităm, cu privirea fixată pe țintă, putem alerga în această cursă cu certitudine, știind că, dacă ne vom face partea cât putem de bine, vom avea categoric premiul asigurat. (…)

Când avem înainte un așa minunat stimulent, cum să nu „alergăm cu stăruință în alergarea care ne stă înainte. Să ne uităm țintă la Căpetenia și Desăvârșirea credinței noastre, adică la Isus” (Evrei 12:1,2)? El ne-a arătat drumul și l-a marcat cu urmele pașilor Săi. Pentru a reuși în lupta împotriva păcatului, trebuie să rămânem aproape de Isus. Nu vorbi cu necredință, nu ai nicio scuză pentru aceasta! Hristos a adus pentru tine o jertfă completă, ca să poți sta complet în El înaintea lui Dumnezeu. Nu Îi place lui Dumnezeu lipsa noastră de credință. Necredința separă întotdeauna sufletul de Hristos.

Nu este ceva lăudabil să vorbim despre slăbiciunile și descurajările noastre. Fiecare să spună: „Sunt îngrijorat că am cedat ispitei, că rugăciunile mele sunt atât de slabe și credința mea este atât de mică. Nu am nicio scuză pentru subdezvoltarea vieții mele religioase. Dar caut să obțin desăvârșirea caracterului în Hristos. Am păcătuit, dar încă Îl iubesc pe Isus. Am căzut de multe ori, dar El mi-a întins mâna să mă salveze. I-am spus Lui toate greșelile mele. I-am mărturisit cu rușine și durere că L-am dezonorat. Am privit la cruce și am spus: «El le-a suferit pe toate pentru mine.» Duhul Sfânt mi-a arătat ingratitudinea, păcatul meu, expunându-L pe Hristos rușinii publice. Cel care n-a cunoscut niciun păcat m-a iertat. El mă cheamă la o viață superioară, mai nobilă și eu alerg spre lucrurile pe care le am înainte.”

Soarele apune: B 19:05, CT 18:55, IS 18:59, MS 19:11, SM 19:17, DJ 19:14, AR 19:22

Și aruncați asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El Însuși îngrijește de voi.
1 Petru 5:7

Ascultă ediția audio aici.

Nu te duce cu tulburările tale la ființele umane! Du-te cu ele la Domnul! Poate crezi că alții vor simți împreună cu tine în încercările tale, dar uneori vei fi dezamăgit. Isus nu dezamăgește niciodată pe acela care vine la El pentru ajutor. El îți spune astăzi: „Veniți la Mine (…) și Eu vă voi da odihnă” (Matei 11:28). Hristos îți va da odihnă prin El. Nimeni dintre câți vin la El nu va pleca neajutat. Adu-ți poverile la Divinul Purtător de poveri și lasă-le în seama Lui, știind că le va purta în locul tău! (…) Fă-ți partea ajutându-i pe alții, așa cum procedează toți cei care vor fi binecuvântați! Nu insista asupra greutăților vieții creștine! Nu vorbi despre încercările tale! (…) Nu rosti niciun cuvânt de descurajare, deoarece aceste cuvinte sunt pe placul lui Satana! Vorbește despre bunătatea lui Hristos și despre puterea Lui! Cuvintele de speranță, de încredere și curaj sunt la fel de ușor de rostit precum cuvintele de nemulțumire. (…) Când inamicul îți spune că Isus a uitat de tine, spune-i că El nu a uitat, pentru că declară: „Nicidecum n-am să te las, cu niciun chip nu te voi părăsi” (Evrei 13:5). Ține-i piept vrăjmașului! Spune-i că nu Îl vei dezonora pe Domnul punând la îndoială iubirea Lui! (…)

Nu există limită pentru ajutorul pe care Salvatorul dorește să ni-l ofere. El ne cere să aducem în viața noastră harul care să ne ferească de păcat. De la crucea de pe Calvar provine libertatea, speranța și puterea noastră. Să nu-L dezonorăm pe Răscumpărătorul, îndoindu-ne de puterea Sa! Să ne încredem în El în orice vreme! Să ne prindem de bogățiile harului Său, spunând: „Eu voi crede, eu cred că Isus a murit pentru mine.” Drumul în fața noastră ar putea părea întunecos, dar Isus poate veni să-l lumineze.

Să ne bucurăm în Dumnezeu! Hristos este lumină și la El nu este deloc întuneric. Să privim înainte în lumină! Să ne obișnuim să Îi aducem laudă lui Dumnezeu! Să-i facem pe alții fericiți! Aceasta e prima noastră lucrare. Ea va întări cele mai bune trăsături de caracter. Să deschidem larg ferestrele sufletului spre cer și să lăsăm să intre lumina neprihănirii lui Hristos! Dimineața, la prânz și seara, inima noastră poate fi umplută de razele strălucitoare ale luminii din cer.

O inimă veselă înseninează fața, dar, când inima este tristă, duhul este mâhnit.
Proverbele 15:13

Ascultă ediția audio aici.

Durerile vin și trec; aceasta este partea omului. Să nu căutăm să o amplificăm, ci mai degrabă să fim preocupați de ceea ce este luminos și plăcut! Când iarna își întinde plapuma înghețată peste pământ, să nu lăsăm bucuria să ne înghețe odată cu florile și râurile, deplângând continuu zilele urâte și vânturile reci! Pe de altă parte, putem ajunge cu imaginația la vara care vine cu viața, frumusețea și căldura ei. Între timp, ne bucurăm de toată lumina soarelui care vine peste noi și ne găsim confortul în ciuda gerului și a zăpezii, așteptând ca natura să-și pună din nou hainele proaspete și strălucitoare ale bucuriei. Chiar acum un nor acoperă razele strălucitoare ale soarelui și suntem lăsați în umbră. Ar trebui să ne întristăm și să protestăm din cauza acestui lucru, uitând că există atât de multe lucruri luminoase și frumoase în jurul nostru? Nu, să uităm de nor și să ne aducem aminte că soarele nu a dispărut, ci este doar acoperit și doar și-a ascuns fața pentru un moment, și că va lumina din nou cu o strălucire și mai mare și ne vom bucura de el mai mult decât înainte de a se fi ascuns.

Lui Dumnezeu nu-I place când viața noastră trece prin descurajare și mâhnire și când ne amplificăm fiecare tristețe care ne cuprinde. Procedând așa, nu numai că ne facem viața nefericită, dar și umbrim fericirea celor din jur. Să nu aprofundăm și nici să nu insistăm asupra umbrelor întunecoase din experiența vieții noastre, ci mai degrabă să ne deschidem ochii și să ne înălțăm privirea ca să vedem și să apreciem multele binecuvântări din jurul nostru, care ar trebui să ne facă nu numai mulțumitori, dar și foarte fericiți!

Este voia lui Dumnezeu ca noi să fim bucuroși. El vrea să ne deschidem inima la razele soarelui din cer, să avem atitudinea înmuiată de iubirea și bunătatea Sa, pe care le observăm în existența noastră și în lucrurile naturale din jur. Cei care intră în contact cu noi sunt influențați spre bine sau spre rău de cuvintele sau de acțiunile noastre. Fără să ne dăm seama, noi răspândim mireasma caracterului nostru în atmosfera morală din jur sau o otrăvim prin gândurile, cuvintele și faptele noastre, care au o influență nefastă.

[Dumnezeu] ne mângâie în toate necazurile noastre, pentru ca, prin mângâierea cu care noi înșine suntem mângâiați de Dumnezeu, să putem mângâia pe cei ce se află în vreun necaz!
2 Corinteni 1:4

Ascultă ediția audio aici.

Cei care îndură cele mai mari necazuri sunt frecvent aceia care aduc cea mai mare mângâiere altora, răspândind strălucirea soarelui pe oriunde merg. Unii ca aceștia sunt cizelați și îmbunați de durerile lor, ei nu și-au pierdut încrederea în Dumnezeu când tulburarea i-a asaltat, ci s-au prins mai puternic de iubirea Lui protectoare. Unii ca aceștia trăiesc dovada vie a grijii tandre a lui Dumnezeu, care face întunericul la fel de bun ca lumina și ne cizelează spre binele nostru. Hristos este lumina lumii; la El nu este întuneric. Prețioasă lumină! Să trăim în această lumină! Spunem adio tristeții și nemulțumirii. Bucurați-vă totdeauna în Domnul!

Înseamnă egoism să dedicăm timp prețios deplângerii speranțelor spulberate și să ne lăsăm pradă tristeții inutile care învăluie cercul familiei. Ar trebui să fim bucuroși chiar și numai pentru cei care se bazează mai mult sau mai puțin pe noi să fie fericiți. (…) Este datoria noastră să facem tot ce putem mai bine pentru a cultiva obiceiul de a privi partea luminoasă a lucrurilor. Să lăsăm norul de umbre să treacă pe deasupra noastră în timp ce așteptăm cu răbdare să se însenineze cerul din nou și să se arate binecuvântatul soare! (…) Să uităm de noi înșine pe cât este posibil, să cultivăm bucuria, să căutăm să luminăm viața celorlalți, și vom avea mai puțină dorință de a ne plânge altora despre ale noastre! Cei încercați pot avea curaj, cei descurajați pot avea speranță, pentru că au în Isus un Prieten compătimitor. Toate tulburările și durerile noastre pot fi turnate în urechea Sa plină de empatie. Când ne adunăm, să nu vorbim despre întuneric și necredință, ci să revedem capitolele luminoase din experiența vieții noastre. Să vorbim despre dragostea lui Dumnezeu care ne-a fost arătată, pe care o vedem în natură, în întinderea cerului și în toate alcătuirile înțelepte ale Providenței! Să privim razele soarelui care ne-au luminat cărarea și să zăbovim asupra amintirii lor cu o inimă recunoscătoare. Să rămânem în iubirea fără egal a lui Hristos, pentru că El reprezintă o temă constantă de bucurie. La El nu este întuneric. El este lumina vieții, Căpetenie peste zece mii și Cel a cărui ființă este plină de farmec.

Când mâhnește pe cineva, [Domnul] Se îndură iarăși de el după îndurarea Lui cea mare, căci El nu necăjește cu plăcere, nici nu mâhnește bucuros pe copiii oamenilor.
Plângerile lui Ieremia 3:32,33

Ascultă ediția audio aici.

[Dintr-o scrisoare de mângâiere către un părinte îndoliat după singura fiică.] Am băut și noi din aceeași cupă a durerii, dar în Isus era amestecată cu bucurie, odihnă și pace. El face toate lucrurile bune. Tatăl nostru ceresc nu îi face să sufere în mod voit pe copiii oamenilor. (…)

Această lume este scena durerilor, întristărilor și suferințelor noastre. Suntem aici pentru a suporta testul lui Dumnezeu. Focul cuptorului este aprins până când toată zgura noastră se mistuie și noi devenim aur purificat în cuptorul încercărilor. (…) Lumina va veni din acest întuneric ce ți s-ar putea părea uneori de neînțeles. „Domnul a dat și Domnul a luat. Binecuvântat fie Numele Domnului!” (Iov 1:21). Aceasta să fie limba inimii tale. Norul îndurării zăbovește asupra capului tău chiar și în cea mai întunecoasă oră. Binecuvântările Domnului pentru noi sunt la fel de numeroase ca stropii de ploaie care cad din nori asupra pământului însetat, ca să îl adape și să îl revigoreze. Mila lui Dumnezeu este asupra ta. Mary, copila ta prețioasă, se odihnește. Ea ți-a fost alături în durerile și speranțele tale spulberate. Ea nu mai are acum nicio durere, lipsă sau necaz. Prin ochiul credinței și în mijlocul durerilor, necazurilor și complicațiilor, o poți întrezări pe Mary a ta alături de mama ei și de ceilalți membri ai familiei tale răspunzând la chemarea Dătătorului vieții și ridicându-se din închisoarea lor ca învingători asupra morții și mormântului. Credința ta îi poate vedea pe cei dragi ai tăi și pe cei pierduți ai tăi reunindu-se în mijlocul răscumpăraților de pe pământ. Curând, împreună cu ei, dacă ești credincios, vei umbla pe străzile Noului Ierusalim cântând cântarea lui Moise și a Mielului și purtând coroana plină de pietre prețioase. (…)

„Toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu” (Romani 8:28). Dacă ai putea avea ochii deschiși, L-ai vedea pe Tatăl ceresc aplecându-Se asupra ta cu iubire și I-ai putea auzi vocea exprimându-se în sonorități pline de compasiune pentru tine, doborât de suferință și de amărăciune. Stai puternic în tăria Lui; există pace pentru tine!

Dar El știe ce cale am urmat și, dacă m-ar încerca, aș ieși curat ca aurul.
Iov 23:10

Ascultă ediția audio aici.

Creștinul care Îl iubește pe Tatăl său ceresc s-ar putea să nu se deosebească prin nicio intervenție sau semn vizibil al favorii cerești, să nu fie diferit de cei care au puțină consacrare sau nu au deloc. Câteodată, acesta este atins de durere, descurajare, confuzie și asaltat din toate părțile. Aparențele par să fie împotriva lui. (…) Iosif a fost virtuos și caracterul său era marcat de adevărată bunătate și determinare, totuși a fost calomniat, persecutat și pus în rândul răufăcătorilor. Dar Dumnezeu avea victorii însemnate pentru Iosif, chiar dacă aparent el suferea din cauza neprihănirii sale. Daniel a fost aruncat în groapa leilor din cauza adeziunii sale ferme la principiu și a loialității sale față de Dumnezeu, dar el a triumfat în cele din urmă și Dumnezeu a fost glorificat prin slujitorul Său care, cu permisiunea lui Dumnezeu, a fost umilit. Iov a fost privat de comorile sale pământești, îndoliat după copiii săi și a devenit o priveliște de groază pentru prietenii lui, dar, la vremea stabilită, Dumnezeu i-a arătat că nu l-a uitat pe slujitorul Său. (…)

Devotatul și credinciosul Ștefan a fost omorât cu pietre de dușmanii lui Hristos. Categoric nu părea că Dumnezeu Își întărește lucrarea pe pământ prin faptul că i-a lăsat pe ticăloși să triumfe, dar, chiar în aceste circumstanțe, Pavel a fost convertit la credință, iar prin cuvintele lui mii de oameni au fost aduși la lumina Evangheliei. Scumpul și preaiubitul Ioan a fost exilat pe insula pustie Patmos, dar acolo Isus S-a întâlnit cu el și i-a descoperit evenimentele (…) de-a lungul timpului până la venirea lui Hristos, făcându-i cunoscut sfatul Domnului pentru veacurile care aveau să urmeze. (…) I s-a permis să privească la tronul lui Dumnezeu și să-i vadă pe răscumpărați îmbrăcați în haine albe, pe cei care au trecut prin marea strâmtorare și și-au spălat hainele și le-au albit în sângele Mielului.

Dacă ești chemat să treci prin cuptorul aprins pentru Numele Său, Hristos va fi de partea ta, așa cum a fost credincios față de cei trei tineri din Babilon. Cei care Îl iubesc pe Răscumpărătorul se vor bucura de fiecare oportunitate de a fi alături de El în umilințe și ocări. Iubirea pe care o au pentru Domnul lor va face să fie dulce suferința de dragul Lui.

Încercarea credinței voastre, cu mult mai scumpă decât aurul care piere și care totuși este încercat prin foc, să aibă ca urmare lauda, slava și cinstea, la arătarea lui Isus Hristos.
1 Petru 1:7

Ascultă ediția audio aici.

Când suntem aduși în împrejurări ostile, când sunt stârnite reacțiile noastre naturale și am vrea să le dăm curs, atunci credința noastră este încercată; atunci trebuie să manifestăm blândețea și politețea lui Hristos. Să nu dăm curs sentimentelor inimii noastre naturale prin niciun cuvânt! „Dacă nu greșește cineva în vorbire, este un om desăvârșit și poate să-și țină în frâu tot trupul” (Iacov 3:2) – omul întreg. Lucrul pe care îl dorim este să fim sub controlul lui Isus. Nu trebuie să umblăm pe propria noastră cale. I-am auzit pe unii scuzându-se pentru comportamentul lor greșit astfel: „Doar știi că ăsta e temperamentul meu, este predispoziția mea, moștenită de la părinți.” Da, dar ei l-au cultivat și s-au format ca să-și poată scuza toate relele. În loc să accepte ispita, mai bine s-ar încredința brațului Puterii Infinite, spunând: „Vin la Dumnezeu așa cum sunt și Îl implor pe Hristos să-mi dea victoria. Voi fi mai mult decât biruitor împreună cu Cel care m-a iubit.”

Pentru a înțelege cât de mare este iubirea lui Isus pentru tine, privește la Calvar! Atunci vei putea înțelege ceva din adâncimea, lărgimea, înălțimea acelei iubiri și vei vedea ceva din bunăvoința lui Dumnezeu și a Domnului Isus Hristos, Salvatorul care a coborât pas cu pas în valea umilinței. Fără nicio înclinație spre păcat, spre murdărie, El a stat pe acest atom de lume să poarte bătălia cu Satana și trupele lui și să câștige aici pentru noi o moștenire nepieritoare, o moștenire care (…) nu se va veșteji.

Când S-a înălțat în slavă, când a luat robia roabă și a dat daruri oamenilor, El a lăsat lupta în seama noastră, dar noi nu avem de luptat prin propria putere; am eșua cu siguranță dacă am încerca acest lucru. De aceea Hristos este prezent împreună cu Tatăl ca să ne trimită ajutorul ființelor nevăzute. (…) Nu avem nevoie de altceva decât de simplitatea credinței, de blândețea și umilința lui Hristos. Apoi să ne încredem deplin în Domnul cerului și El va fi la dreapta noastră să ne ajute!

Soarele apune: B 19:16, CT 19:06, IS 19:11, MS 19:23, SM 19:30, DJ 19:26, AR 19:34

Dar treimea aceasta din urmă o voi pune în foc și o voi curăți cum se curățește argintul, o voi lămuri cum se lămurește aurul. Ei vor chema Numele Meu și îi voi asculta; Eu voi zice: „Acesta este poporul Meu!” Și ei vor zice: „Domnul este Dumnezeul meu!”
Zaharia 13:9

Ascultă ediția audio aici.

Prin încercare, Domnul verifică puterea copiilor Săi. Este inima puternică să reziste? Este conștiința liberă de mustrări? Depune mărturie Duhul împreună cu duhul nostru că suntem copiii lui Dumnezeu? Iată ce așteaptă Domnul când ne încearcă! În cuptorul suferinței El ne îndepărtează toată zgura. El trimite încercările nu pentru a ne produce durere nenecesară, ci ca să ne facă să privim spre El, să ne întărească rezistența, să ne învețe că, dacă nu ne revoltăm, ci ne punem încrederea în El, vom vedea mântuirea Lui. (…) Iubirea lui Hristos pentru copiii Săi este la fel de puternică pe cât este de tandră. Este o dragoste mai viguroasă decât moartea, căci El a murit pentru noi. Este o iubire mai veridică decât a unei mame pentru copiii ei. Iubirea mamei se poate schimba, dar iubirea lui Hristos este neschimbătoare. Pavel spune: „Căci sunt bine încredințat că nici moartea, nici viața, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici înălțimea, nici adâncimea, nici o altă făptură nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Isus Hristos, Domnul nostru” (Romani 8:38,39).

În fiecare încercare noi avem o consolare puternică. Nu este oare Salvatorul nostru înduioșat de senzația infirmităților noastre? Nu a fost El ispitit în toate lucrurile ca și noi? Și nu ne-a chemat El să aducem orice încercare și dilemă la El? Așadar haideți să nu ne amărâm cu poverile zilei de mâine! Curajoși și bucuroși, să ne purtăm poverile zilei de azi! Trebuie să avem speranță și credință pentru astăzi. Nu ni se cere să trăim decât câte o zi o dată. Cine ne dă putere pentru azi ne va da și pentru mâine. (…) Nimic nu rănește mai tare sufletul decât săgețile ascuțite ale necredinței. Când vine încercarea, că, de venit, va veni, nu te îngrijora și nu te plânge! Tăcerea din suflet va face să se audă mai clar vocea lui Dumnezeu. „Ei s-au bucurat că valurile s-au liniștit” (Psalmii 107:30). Amintește-ți că te afli în brațele veșnice!

„Taci înaintea Domnului și nădăjduiește în El!” (Psalmii 37:7). El te conduce la limanul unei experiențe pline de har.

Soarele apune: B 19:18, CT 19:08, IS 19:13, MS 19:25, SM 19:32, DJ 19:27, AR 19:36