Categorie: Devoțional

Cine nu se va teme, Doamne, și cine nu va slăvi Numele Tău? Căci numai Tu ești sfânt și toate neamurile vor veni și se vor închina înaintea Ta, pentru că judecățile Tale au fost arătate!
Apocalipsa 15:4

Ascultă ediția audio aici.

Domnul Hristos dorește să ne dăm seama că interesele noastre sunt una. Un Salvator divin a murit pentru toți și toți trebuie să-și găsească în El izvorul lor divin. În Hristos Isus noi suntem una. Prin pronunțarea unui singur nume, „Tatăl nostru”, cu toții suntem ridicați la același rang. Devenim membri ai familiei regale, copiii Regelui ceresc. Principiile adevărului Său leagă inimă cu inimă, fie ele de bogați, de săraci, de oameni superiori sau inferiori.

Când Duhul Sfânt cuprinde mintea oamenilor, toate plângerile și acuzațiile banale dintre om și semenul său vor fi puse deoparte. Razele strălucitoare ale Soarelui Neprihănirii vor lumina încăperile minții și ale inimii. În închinarea noastră la Dumnezeu nu va fi nicio deosebire între bogat și sărac, alb sau negru. Toate prejudecățile se vor topi. Când ne apropiem de Dumnezeu, suntem o frățietate. Noi suntem străini și călători, în căutarea unei țări mai bune, a uneia cerești. Acolo, toată mândria, toate acuzațiile, toată autoînșelarea vor înceta pentru totdeauna. Toate măștile vor cădea și Îl „vom vedea așa cum este”.

Casa noastră de închinare poate fi foarte umilă, dar niciuna nu este mai puțin recunoscută de Dumnezeu. Dacă ne închinăm în duh și adevăr și în frumusețea sfințeniei, aceasta va fi pentru noi chiar poarta cerului. Când sunt repetate lecțiile lucrărilor minunate ale lui Dumnezeu și gratitudinea inimii se exprimă în rugăciune și cântare, îngerii din cer își iau harpele și se unesc în laudă și recunoștință față de Dumnezeu. Aceste exerciții alungă puterea lui Satana. Ele îndepărtează murmurările și plângerile, iar Satana pierde teren. Dumnezeu ne învață că ar trebui să ne adunăm în casa Lui pentru a cultiva atributele iubirii perfecte. Astfel locuitorii de pe pământ vor fi făcuți potriviți pentru locuințele pe care Hristos a mers să le pregătească pentru cei care Îl iubesc, acolo unde Sabat de Sabat și de la o lună nouă la alta se vor aduna în sanctuar să-și unească vocile în cântare de recunoștință și laudă față de Cel ce stă pe tron și față de Miel în vecii vecilor.

Și dacă suferă un mădular, toate mădularele suferă împreună cu el; dacă este prețuit un mădular, toate mădularele se bucură împreună cu el. Voi sunteți trupul lui Hristos și fiecare, în parte, mădularele lui.
1 Corinteni 12:26,27

Ascultă ediția audio aici.

În planul Domnului, ființele umane au fost făcute să aibă nevoie unele de altele. Fiecăreia Dumnezeu i-a încredințat talente pe care să le folosească pentru a-i ajuta pe alții să umble pe calea binelui. Numai prin slujirea neegoistă a celorlalți ne putem îmbunătăți și înmulți talentele. Ca diferite piese ale unui mecanism, toți suntem conectați strâns unii cu alții și toți depindem de Marele Centru. Trebuie să fie unitate în diversitate. Niciun membru al întreprinderii lui Dumnezeu nu poate lucra cu succes în mod independent. Fiecare trebuie să acționeze sub supravegherea lui Dumnezeu; toți trebuie să folosească în slujba Lui abilitățile încredințate, pentru ca fiecare să contribuie la desăvârșirea întregului. (…)

Omul care se declară creștin trebuie să se examineze și să vadă dacă este la fel de amabil și de atent cu semenii lui pe cât vrea ca ei să fie cu el. (…) Hristos ne-a învățat că rangul și bogăția nu trebuie să conteze în modul de a ne trata unii pe alții și că în lumina cerului toți suntem frați. Bunurile pământești sau onoarea lumească nu sunt importante în evaluarea omului de către Dumnezeu. El a creat toți oamenii egali și nu ține cont de deosebirile dintre oameni. El evaluează omul în funcție de virtutea caracterului său.

Adevărata evlavie înseamnă iubire pentru semeni, ajutor acordat celor din jur, manifestarea clară a religiei lui Isus în viața noastră. Noi trebuie să fim canale consacrate prin care iubirea lui Hristos să ajungă la cei care au nevoie de ajutor. (…) Cel care se apropie cel mai mult de ascultarea de legea divină Îi va aduce cel mai mare serviciu lui Dumnezeu. Cel care Îl urmează pe Hristos și cere să aibă bunătatea Sa, compasiunea Sa și iubirea Sa pentru familia umană va fi acceptat de Dumnezeu drept colaborator al Său. (…) Când sunt plini de blândețe și amabilitate unul față de altul, oamenii lui Dumnezeu își dau seama că steagul Lui care flutură deasupra lor este dragostea și roadele Sale vor fi dulci la gust. Cerul va începe pe pământ. Ei vor face un cer aici, jos, în care se pregătesc pentru cerul de sus.

Toți care ați fost botezați pentru Hristos v-ați îmbrăcat cu Hristos.
Galateni 3:27

Ascultă ediția audio aici.

Cei care iau numele de creștini promit să-I fie credincioși lui Dumnezeu. Ei sunt legați de El și de îngerii cerului într-o relație de familie. (…) În orice privință, acțiunile lor trebuie să fie ca ale sfinților în devenire. Tot ce nu corespunde trebuie să fie îndepărtat. Ei trebuie să trăiască o viață nouă și sfântă. (…)

Ca un brav soldat, trebuie să asculți de ordinele Comandantului tău, chiar dacă acest lucru te costă viața. (…) Mintea și corpul trebuie să fie privite acum cu cel mai mare respect, pentru că ele sunt ale lui Hristos. Zi de zi, ele trebuie să fie îmbunătățite în așa fel încât, pentru îngerii cerului care privesc cu mare interes, ele să dovedească faptul că Hristos nu a murit în van pentru tine. Când ai luat numele de creștin, ai promis în această viață să te pregătești pentru viața superioară, în Împărăția lui Dumnezeu. A fi creștin înseamnă a fi asemenea lui Hristos. Nicio trăsătură a lui Satana să nu rămână în minte sau în corp, care trebuie să transmită frumusețe, puritate, integritate și demnitate! Ia viața lui Hristos ca model pentru tine! Ai mereu în atenție eternitatea! Atunci te vei apropia într-o oarecare măsură de aprecierea lui Hristos față de moștenirea care L-a costat atât de mult.

Cei care lucrează pentru Hristos să-și păstreze principiile curate! Viața să nu le fie pătată de nicio practică murdară! Tot cerul este interesat de restaurarea chipului moral al lui Dumnezeu în om. Întregul cer acționează în acest scop. Dumnezeu și îngerii sfinți au o dorință fierbinte ca ființele umane să atingă standardul de perfecțiune pentru care Hristos a murit, să facă posibilă atingerea lui. Este dorința Lui să fim una în Hristos, compleți în El, ca să putem fi moștenitori ai cerului, dar ne este lăsată alegerea liberă. Dumnezeu face apel la noi să alegem partea corectă, să ne conectăm cu puterile cerești, să adoptăm principiile care au o influență revigorantă și restauratoare, care să refacă în noi chipul moral pierdut prin neascultare. Atunci când le adoptăm prin credință, principiile care caracterizează viața lui Hristos devin în suflet asemenea unui izvor de apă care țâșnește în viața veșnică. Din suflet se vor revărsa bogățiile harului lui Hristos, iar această revărsare va înviora viața altora.

[Hristos] să înfățișeze înaintea Lui această Biserică, slăvită, fără pată, fără zbârcitură sau altceva de felul acesta, ci sfântă și fără prihană.
Efeseni 5:27

Ascultă ediția audio aici.

Domnul Hristos vine curând pe norii cerului și noi trebuie să fim pregătiți să-L întâmpinăm fără nicio pată sau zbârcitură sau altceva de felul acesta. (…) Puterea de convertire a lui Dumnezeu trebuie să ne cuprindă inima. Noi trebuie să studiem viața lui Hristos și să urmăm Modelul divin. Trebuie să medităm asupra perfecțiunii caracterului Său și să fim schimbați în același chip al Său. Nimeni nu va intra în Împărăția lui Dumnezeu fără să fie adus la supunerea față de voința lui Hristos. Creștinii declarați rămân totuși prea aproape de locurile cele mai de jos ale pământului. Ochii lor sunt obișnuiți să vadă numai lucrurile banale și mintea lor zăbovește asupra lucrurilor pe care le privesc ochii. Experiența lor religioasă este adesea slabă și nesatisfăcătoare, iar cuvintele lor sunt ușoare și fără valoare. Cum ar putea ei să reflecte imaginea lui Hristos? Cum ar putea ei răspândi razele strălucitoare ale Soarelui Neprihănirii? (…)

Cerul este complet lipsit de păcat, de vreo pată sau de vreo impuritate și, dacă vrem să trăim în atmosfera lui, să privim slava lui Hristos, atunci trebuie să avem inima curată și caracterul perfect, prin harul și neprihănirea Sa. Nu trebuie să fim acaparați de plăceri și distracții, ci să ne pregătim pentru locuințele slăvite pe care Hristos a mers să le pregătească pentru noi. (…) El vine curând în slavă și, când se va arăta maiestatea Sa, lumea va dori să aibă trecere înaintea Lui. În momentul acela, noi vom dori cu toții să beneficiem de locuințele cerești, dar cei care nu Îl mărturisesc acum în lume, în viață, în caracter, nu se pot aștepta ca El să-i mărturisească pe ei înaintea Tatălui și înaintea sfinților îngeri. (…)

Oh, cât de fericiți vor fi cei care s-au pregătit pentru nunta Mielului, care sunt îmbrăcați în neprihănirea lui Hristos și care reflectă chipul Său frumos! Vor fi îmbrăcați în haine albe de in, care este neprihănirea sfinților, și Hristos îi va conduce la apele de viață. Dumnezeu va șterge orice lacrimă din ochii lor și ei vor avea viața care se va scurge alături de viața lui Dumnezeu.

Căci așa vorbește Domnul oștirilor: „După slavă m-a trimis El la neamurile care v-au jefuit; căci cel ce se atinge de voi se atinge de lumina ochilor Lui.”
Zaharia 2:8

Ascultă ediția audio aici.

Biserica lui Hristos, așa slăbită și nedesăvârșită cum ar fi, este singurul lucru de pe pământ asupra căruia El Își revarsă grija supremă. (…) Domnul are un popor, un popor ales, biserica Sa, care să fie al Lui, propria Lui fortăreață, pe care Și-o păstrează într-o lume plină de păcat și revoltă. Biserica este proprietatea lui Dumnezeu și El îi aduce aminte în mod constant că, în timp ce se află în lume, ea este ținta ispitelor lui Satana. Hristos nu a uitat niciodată zilele umilinței Sale. După scenele umilirii Sale, Isus nu a pierdut nimic din umanitatea Sa. El are aceeași iubire sensibilă, gingașă și este atins întotdeauna de vaietul uman. El nu pierde niciodată din vedere faptul că fost Om al durerii și obișnuit cu suferința. El nu uită că oamenii care Îl reprezintă se străduiesc să țină Legea Sa călcată în picioare. Hristos știe că lumea care L-a urât pe El îi urăște și pe ei. Deși Isus Hristos a urcat la cer, există încă un lanț viu care îi leagă pe cei credincioși de inima Sa de infinită dragoste. Cei mai de jos și mai slabi sunt legați strâns de inima Sa cu un lanț de compătimire. El nu uită niciodată că este Reprezentantul nostru, că poartă natura noastră.

Isus Își vede biserica adevărată de pe pământ, a cărei ambiție supremă este să coopereze cu El în marea lucrare a salvării de suflete. El aude rugăciunile celor din biserică, exprimate cu pocăință și intensitate, și Atotputernicia nu poate rezista să nu pledeze pentru salvarea oricărui membru încercat și ispitit care aparține corpului lui Hristos. (…) Isus trăiește pururi să facă mijlocire pentru noi. Prin Răscumpărătorul nostru, ce binecuvântări n-ar putea primi adevăratul credincios? Biserica – ce urmează să intre în cel mai crunt conflict al ei – va face lucrul cel mai îndrăgit de Dumnezeu pe pământ. Confederația răului va fi stârnită de o putere de jos și Satana va aduce toate ocările posibile la adresa celor aleși, pe care el nu îi poate înșela și seduce cu invențiile și falsitățile lui demonice. Dar Cel Înălțat să fie „făcut Domn și Mântuitor” (Faptele 5:31), Hristos, reprezentantul și căpetenia noastră, Își va fereca oare inima sau Își va retrage mâna sau Își va schimba promisiunea? Nu! Niciodată, niciodată!

Soarele apune: B 18:50, CT 18:40, IS 18:43, MS 18:55, SM 19:01, DJ 19:00, AR 19:06

În El toată clădirea, bine închegată, crește ca să fie un Templu sfânt în Domnul. Și prin El și voi sunteți zidiți împreună, ca să fiți un locaș al lui Dumnezeu, prin Duhul.
Efeseni 2:21,22

Ascultă ediția audio aici.

Biserica vie a lui Dumnezeu este locuirea la nivel individual a lui Dumnezeu prin intermediul Duhului, ca omul să poată deveni un templu bine construit pentru locuirea Duhului Sfânt al lui Dumnezeu și pentru ca Domnul Isus Hristos să poată locui în adâncul ființei, înnobilând și sfințind natura umană prin atributele Sale divine. Biserica lui Hristos trebuie să fie în lume, dar nu din lume. Făcând apel la cei din poporul Său să locuiască împreună în biserică, Dumnezeu urmărește ca aceștia să formeze o familie creștină și zilnic să se pregătească pentru a se integra în familia de sus.

Astfel, Dumnezeu îi adună într-un singur trup pe aceia care cred în Cuvântul Său, ca influența lor să fie o binecuvântare unul pentru altul și pentru lume. Fiecare membru convertit parcurge o transformare de caracter și este întărit și susținut de curajul și credința întregului. Cel mai slab dintre sfinți, dacă crede în Hristos, este un membru al corpului lui Hristos și, dacă trăiește în dependență umilă de Dumnezeu, va deveni puternic, pentru că are dreptul la toate privilegiile de copil al lui Dumnezeu.

Biserica este obiectul celei mai gingașe iubiri și griji din partea lui Dumnezeu. Dacă membrii Îi vor permite, El Își va arăta caracterul prin ei. El le spune: „Voi sunteți lumina lumii” (Matei 5:14). Cei care umblă și vorbesc cu Dumnezeu practică bunătatea lui Hristos. În viața lor, îngăduința, blândețea și stăpânirea de sine sunt unite cu străduința și hărnicia sfântă. Și, în timp ce ei avansează spre cer, asperitățile caracterului se diminuează și devine vizibilă evlavia. Duhul Sfânt, plin de har și putere, lucrează asupra minții și inimii.

Hristos a pregătit condiții ca biserica Lui să fie un corp transformat, iluminat de lumina cerului, posedând slava lui Emanuel. Planul Lui este ca fiecare creștin să fie înconjurat de o atmosferă spirituală de lumină și pace. Este nelimitată eficiența celui care lasă sinele deoparte și face loc lucrării Duhului Sfânt asupra inimii și vieții, o viață cu totul consacrată lui Dumnezeu.

Soarele apune: B 18:52, CT 18:42, IS 18:45, MS 18:57, SM 19:03, DJ 19:02, AR 19:08

Așadar, voi nu mai sunteți nici străini, nici oaspeți ai casei, ci sunteți împreună-cetățeni cu sfinții, oameni din casa lui Dumnezeu, fiind zidiți pe temelia apostolilor și prorocilor, piatra din capul unghiului fiind Isus Hristos.
Efeseni 2:19,20

Ascultă ediția audio aici.

Domnul Isus face experimente cu inimile oamenilor prin manifestarea milei Sale și a harului Său abundent. El face transformări atât de uimitoare încât Satana (…) privește la ele ca la fortărețe impenetrabile pentru sofismele și înșelăciunile lui. Ele sunt pentru el un mister de nepătruns. Îngerii lui Dumnezeu (…) privesc cu uimire și bucurie cum oamenii căzuți, cândva copii ai mâniei, sunt formați de Hristos să-și dezvolte caracterul în asemănare divină, să fie fii și fiice ale lui Dumnezeu și să joace un rol important în activitățile și bucuriile cerului.

Domnul a înzestrat biserica Sa cu capacități și binecuvântări astfel încât membrii ei să poată constitui pentru lume o imagine a destoiniciei Sale și biserica să poată fi desăvârșită prin El, o continuă reprezentare a unei alte lumi, chiar a lumii eterne, cu legi superioare celor pământești. Biserica Sa trebuie să fie un templu construit conform asemănării divine. (…)

Bisericii Sale Hristos i-a încredințat mijloace din belșug, ca El să câștige multă slavă de pe urma posesiunii Sale dobândite, răscumpărate. Biserica, înzestrată fiind cu neprihănirea lui Hristos, este depozitara Lui, astfel încât bogăția milei Sale, a iubirii Sale, a harului Său să iasă la iveală în mod deplin și final. Declarația Sa din rugăciunea de mijlocire – că iubirea Tatălui față de noi este la fel de mare ca față de El, Singurul născut din Tatăl, și că noi vom fi acolo unde este El, una cu Tatăl și cu Fiul pentru totdeauna – este o sursă de minune pentru oștile cerești și constituie marea lor bucurie. Darul Duhului Său Sfânt, bogat, deplin și abundent, să fie pentru biserica Sa un zid înfocat de apărare, pe care puterile iadului să nu-l poată trece. În puritatea lor nepătată și în perfecțiunea lor imaculată, Hristos îi privește pe cei din poporul Său ca pe o răsplată pentru întreaga Lui suferință, umilință și iubire și ca pe o completare a gloriei Sale – Hristos, Marele Centru, de la care se răspândește toată slava.

Și voi, ca niște pietre vii, sunteți zidiți ca să fiți o casă duhovnicească, o preoție sfântă, și să aduceți jertfe duhovnicești plăcute lui Dumnezeu, prin Isus Hristos.
1 Petru 2:5

Ascultă ediția audio aici.

Biserica de pe pământ este templul lui Dumnezeu și trebuie să atingă proporții divine înaintea lumii. Această clădire este menită să fie lumina lumii. Ea se compune din pietre vii așezate strâns una lângă cealaltă, piatră potrivită lângă piatră, alcătuind o construcție solidă. Nu toate pietrele au aceeași formă sau dimensiune. Unele sunt mari și altele sunt mici, dar fiecare își ocupă locul ei. În toată clădirea nu există nicio piatră neadecvată. Fiecare este perfectă. Fiecare este o piatră vie, o piatră care dă lumină. Valoarea pietrelor este determinată de lumina pe care o reflectă spre lume.

Acum este timpul ca pietrele să fie luate din cariera lumii și aduse în atelierul lui Dumnezeu pentru a fi fasonate, tăiate, șlefuite ca să poată străluci. Acesta este planul lui Dumnezeu și El dorește ca toți cei care cred adevărul să-și ocupe locul atribuit în marea și măreața lucrare din această perioadă. Arhitectul îngeresc Și-a luat etalonul de aur din cer să cioplească și să modeleze fiecare piatră după măsura divină și să o șlefuiască, astfel încât să lucească asemenea unui blazon al cerului, răspândind în toate părțile razele strălucitoare și clare ale Soarelui Neprihănirii.

În această lume noi trebuie să luminăm prin fapte bune. Domnul dorește ca poporul Său (…) să reflecte lumina caracterului divin, iubirea lui Dumnezeu, așa cum a reflectat-o Hristos. Când privim la Isus, viața noastră va fi aprinsă de lumina Sa minunată. Fiecare parte din noi trebuie să fie lumină, așa încât, în orice parte ne-am întoarce, lumina să radieze de la noi spre ceilalți. Hristos este calea, adevărul și viața. La El nu este nici pic de întuneric, de aceea, dacă suntem în Hristos, nu va fi întuneric nici în noi. Biserica de pe pământ trebuie să devină o curte a iubirii sfinte. (…) Părtășia creștină este un mijloc prin care se formează caracterul. Astfel egoismul este eliminat din viață, iar oamenii sunt atrași la Hristos, marele Centru. În felul acesta primește răspuns rugăciunea Sa ca urmașii Lui să fie una, cum El este una cu Tatăl.

Cel ce va birui va moșteni aceste lucruri. Eu voi fi Dumnezeul lui și el va fi fiul Meu.
Apocalipsa 21:7

Ascultă ediția audio aici.

Nu ne dăm seama cât de aproape este sfârșitul tuturor lucrurilor. Nu simțim așa cum ar trebui nevoia de a fi biruitori în fiecare zi și de a ne asigura recompensa eternă. Cei ce înfrâng ispitele care sunt în lume prin pofte sunt cei părtași la natura divină. A fost adusă o jertfă pentru noi. O vom accepta oare? (…) Se cere rugăciune, credință și cunoaștere pentru a ajunge părtași la natura divină. Dar când ajungem la această experiență, nu beneficiem numai noi înșine de ea, ci le oferim celor din jur o dovadă că toți ar putea fi părtași la natura divină, că toți ar putea fi biruitori.

Să ne hotărâm să fim învingători! Să căutăm o mai mare măsură din harul divin! (…) Să nu fim măturați de elementele lumii, ci să arătăm că suntem deciși să devenim biruitori zi de zi și ceas de ceas! (…) Să-L reprezentăm pe Hristos și adevărul oriunde mergem, ca să-L putem (…) slăvi pe Dumnezeu! Frații mei și surorile mele, lui Isus Îi place să facă mijlocire pentru voi! Alipiți-vă de Isus! Luptați-vă să fiți biruitori, pentru ca Mântuitorul să vă poată spune bun-venit în cetatea lui Dumnezeu, unde să puteți cânta reușitele harului răscumpărător!

O, ce scenă de bucurie va fi atunci când Mielul lui Dumnezeu va pune pe capul celor răscumpărați coroanele de învingători! Niciodată, niciodată nu veți mai fi duși în vreo ispită sau în vreun păcat. Îl veți vedea pe Împărat în splendoarea Lui. Și pe toți cei pe care i-ați ajutat să meargă spre cer îi veți întâlni acolo. Vă vor îmbrățișa și vor recunoaște ce ați făcut pentru ei. „Tu ai vegheat asupra mea”, vor spune ei, „te-ai rugat pentru mine și m-ai ajutat să câștig cerul.” (…) Să mergem înainte prin puterea Celui Atotputernic, ținând seama de bucuria care ne așteaptă, aceea de a-I vedea fața în Împărăția lui Dumnezeu și a nu mai pleca niciodată! Să nu uităm că trebuie să fim părtași la natura divină, că îngerii lui Dumnezeu sunt împrejurul nostru și că nu trebuie să fim biruiți de păcat! Să ne trimitem cererile la tronul lui Dumnezeu în timpul ispitei și, în credință, să ne însușim puterea Sa divină!

V-am spus aceste lucruri ca să aveți pace în Mine. În lume veți avea necazuri, dar îndrăzniți, Eu am biruit lumea.
Ioan 16:33

Ascultă ediția audio aici.

„V-am spus aceste lucruri pentru ca bucuria Mea să rămână în voi și bucuria voastră să fie deplină” (Ioan 15:11), a spus Mântuitorul. Acțiunea de dobândire a victoriei nu este lipsită de bucurie; nu, nicidecum. Ea înseamnă comunicare cu Cerul. Poți merge la Dumnezeu în rugăciune, Îi poți cere și poți primi diverse lucruri, poți crede agățându-ți sufletul neajutorat de Hristos. Înseamnă că omenirea poate împlini voința și căile lui Dumnezeu. Umanitatea și divinitatea sunt combinate exact în acest scop.

Dumnezeu trimite încercări pentru a certifica cine rămâne credincios în timpul ispitei. El ne aduce în situații de încercare să vadă dacă ne vom încrede într-o putere din afara noastră și de deasupra noastră. Fiecare are trăsături de caracter nedescoperite, care trebuie aduse la lumină prin încercare. Dumnezeu îngăduie ca aceia care sunt mulțumiți de ei înșiși să fie ispitiți grav, ca să-și poată da seama de neajutorarea lor. El lasă apele adânci ale suferinței să vină peste sufletul nostru ca să-L putem cunoaște pe El și pe Isus Hristos, pe care L-a trimis El, pentru a avea în inimă o dorință profundă să fim curățați de nelegiuirile noastre și să ieșim din încercare mai curați, mai sfinți și mai fericiți. Adesea intrăm în cuptorul încercărilor cu sufletul întunecat de egoism, dar, dacă trecem cu răbdare testul crucial, vom ieși la liman reflectând caracterul divin. Când scopul urmărit de El prin suferință este atins, „El va face să strălucească dreptatea ta ca lumina și dreptul tău ca soarele la amiază” (Psalmii 37:6).

„Vegheați și rugați-vă, ca să nu cădeți în ispită” (Marcu 14:38)! Fiți vigilenți în legătură cu abordările ascunse ale inamicului, în legătură cu vechi obiceiuri și înclinații naturale, altfel vor începe să se manifeste! Reprimați-le și fiți atenți! Fiți atenți la gânduri, la planuri, altfel vor deveni egocentrice! Fiți atenți la sufletele pe care Hristos le-a cumpărat cu sângele Său! Căutați ocazii să le faceți bine! Ne așteaptă o mare criză. Pentru a trece de încercările și ispitele acesteia și pentru a ne îndeplini datoriile, se cere credință perseverentă. Noi însă vom triumfa categoric; niciun suflet vigilent care se roagă și crede nu va fi prins de cursele inamicului.