Categorie: Devoțional

Ei (…) urmează pe Miel oriunde merge El. Au fost răscumpărați dintre oameni ca cel dintâi rod pentru Dumnezeu și pentru Miel. Și în gura lor nu s-a găsit minciună, căci sunt fără vină înaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu.
Apocalipsa 14:4,5

Ascultă ediția audio aici.

Domnul are un popor pe pământ care Îl urmează pe Miel oriunde merge El. Hristos are mii care nu și-au plecat genunchiul înaintea lui Baal. Aceștia stau cu El pe muntele Sionului. Dar ei trebuie să stea pe acest pământ dotați cu toată armura, gata să se angajeze în misiunea de salvare a celor care sunt pe punctul să piară. (…) Nu trebuie să așteptăm până la transfigurare ca să-L urmăm pe Hristos. Poporul lui Dumnezeu trebuie să împlinească acest lucru aici, jos. Noi Îl vom urma pe Mielul lui Dumnezeu în curțile de sus numai dacă Îl urmăm aici. (…) Să nu-L urmăm pe Hristos cu intermitențe sau din capriciu, numai când este în avantajul nostru! Trebuie să alegem să-L urmăm. În viața zilnică trebuie să urmăm exemplul Lui, ca o turmă care își urmează cu încredere păstorul. Să-L urmăm prin suferința îndurată de dragul Lui, spunând la fiecare pas: „Da, mă va ucide: n-am nimic de nădăjduit; dar îmi voi apăra purtarea în fața Lui” (Iov 13:15)! Practica vieții Sale trebuie să fie practica vieții noastre. Când vom căuta să fim ca El și să ne punem voința în acord cu voința Sa, Îl vom manifesta pe El.

Nu ne aflăm pe un tărâm al visării și inactivității. Suntem soldați ai lui Hristos, înrolați în misiunea de a ne arăta loialitatea față de El, care ne-a răscumpărat. Ceea ce vom fi în casa din cer, când vom fi salvați pentru totdeauna, va fi o reflectare a ceea ce suntem acum în caracter și slujire sfântă. Să nu ne arătăm noi oare fidelitatea păzind poruncile lui Dumnezeu aici, în locul nostru de probă? (…) Îl urmăm noi pe Hristos cu loialitate deosebită, având întotdeauna în vedere viața Lui de ascultare perfectă, de puritate și sacrificiu de sine, pentru ca, privind, să putem fi schimbați după chipul Său? Ne străduim noi să imităm fidelitatea Sa? Dacă ne-am educa să spunem: „Tu ești Modelul meu”, dacă prin ochiul credinței L-am vedea ca pe un Mântuitor viu, am fi întăriți să-L urmăm. Apoi împreună cu cei nepătați Îl vom urma în viața viitoare. Ca martori oculari și cu toată inima, vom purta dovada maiestății Sale și, prin credință, vom fi cu El pe muntele cel sfânt.

Soarele apune: B 18:26, CT 18:16, IS 18:16, MS 18:29, SM 18:34, DJ 18:35, AR 18:41

Ca vulturul care își scutură cuibul, zboară deasupra puilor, își întinde aripile, îi ia și-i poartă pe penele lui, așa a călăuzit Domnul pe poporul Său și nu era niciun dumnezeu străin cu El.
Deuteronomul 32:11,12

Ascultă ediția audio aici.

Căpetenia mântuirii noastre îi întărește pe urmașii Săi nu cu surogate științifice, ci cu credință autentică în cuvântul unui Dumnezeu personal. Acest cuvânt este repetat din nou și din nou cu o putere de afirmare tot mai profundă. Satana aduce toate puterile sale de asalt în ultimul conflict care se apropie și rezistența urmașului lui Hristos este solicitată la maximum. În unele momente el pare că cedează. Dar rugăciunea rostită către Domnul Isus ajunge ca o săgeată la tronul lui Dumnezeu și îngerii Lui sunt trimiși pe câmpul de luptă. Atunci soarta se schimbă. Lumina minunată care strălucește pe fața lui Isus Hristos le închide gura oponenților sâcâitori. Sub puterea blestemului rostit asupra lor, buzele lor sunt închise, iar cei asupriți sunt eliberați. Sufletele credincioase hărțuite sunt purtate ca pe aripi de vultur și victoria este câștigată.

Dumnezeu Își cheamă copiii să se pregătească pentru scenele unui conflict sever. Ia-ți în primire datoriile într-un spirit blând și liniștit! Fiecare să stea în fața dușmanilor prin puterea lui Isus! Achită-te conștiincios de fiecare datorie! Conștientizează că trebuie să obții acum, prin convertire și umilință zilnică, o încredere impecabilă în Cel ce are toată puterea și care nu va îngădui să fii distrus! Trebuie să-L cunoști pe Hristos din experiență personală! (…) În aceste zile finale de încercare, Hristos va fi făcut pentru poporul Său înțelepciune, neprihănire, sfințire și răscumpărare. (…) Credincioșii trebuie să dobândească o experiență care să fie o putere convingătoare în lume. (…)

Ce lecții minunate trebuie să învățăm ca rezultat al dependenței noastre constante de suficiența lui Hristos! Cel care învață aceste lecții nu are nevoie să depindă de experiența altcuiva. El are mărturia în sine și experiența lui presupune în sine cunoașterea faptului că Hristos este atotsuficient, credincios și puternic. El are împlinirea promisiunilor: „Harul Meu îți este de ajuns” (2 Corinteni 12:9); „Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiți ispitiți peste puterile voastre” (1 Corinteni 10:13).

Soarele apune: B 18:27, CT 18:18, IS 18:18, MS 18:31, SM 18:36, DJ 18:37, AR 18:42

Încolo, toți să fiți cu aceleași gânduri, simțind cu alții, iubind ca frații, miloși, smeriți.
1 Petru 3:8

Ascultă ediția audio aici.

Să simțim împreună cu alții este o poruncă biblică. Avem temperamente diferite. Unii suntem iuți la mânie, alții suntem înclinați să fim morocănoși, alții – încăpățânați, alții – aspri și aroganți, nepoliticoși în vorbire. De aceea avem nevoie să ne cultivăm comportamentul, să lucrăm la noi înșine. (…) Înmoaie ce este aspru în temperamentul tău și netezește asprimile caracterului tău! Nu fi niciodată acru și aspru! Abține-te de la încruntare și nemulțumire, oricât de mult le-ai resimți! Să- ți câștigi respectul fiind respectuos și politicos! Tratează-ți semenii în mod civilizat, întrucât sunt cumpărați cu sângele lui Hristos! Dacă urmărești să-L imiți pe Hristos în caracterul tău, impresia asupra oamenilor nu va fi făcută de tine, ci de îngerii lui Dumnezeu care îți stau alături; ei vor atinge inima celor cărora le vorbești. Cei care speră să fie în compania îngerilor sfinți trebuie să posede maniere rafinate. Dacă principiile religiei creștine vor fi aduse în viața noastră zilnică, atunci se va manifesta o grijă atentă pentru alții, pentru că aceasta a fost caracteristica lui Hristos. Chiar dacă cineva este sărac, va avea o demnitate autentică, pentru că este un nobil al lui Dumnezeu.

Creștinismul va face dintr-un bărbat un gentleman. Noi suntem cumpărați cu sângele lui Hristos și trebuie să-L reprezentăm urmând modelul Său. El a fost amabil chiar și cu cei care Îl persecutau. Adevăratul urmaș al lui Hristos manifestă același spirit blând și generos care a marcat viața Maestrului său. Privește la Pavel când a fost adus înaintea conducătorilor! Vorbirea sa înaintea lui Agripa este un model de politețe și decență și la fel de bine de elocvență convingătoare. Eu nu încurajez politețea formală cu cuvinte goale, care este azi în lume, lipsită de spiritul amabilității, ci politețea care se revarsă dintr-o reală cumsecădenie simțită.

Prin Hristos ne-a fost dat un exemplu mai mare decât prin oricare patriarh sau apostol. Prin El avem ilustrată curtenia autentică. Această virtute L-a însoțit toată viața, îmbrăcând-o într-o frumusețe blajină și rafinată ce și-a revărsat strălucirea peste orice acțiune.

Fraților, dacă s-a rătăcit vreunul dintre voi de la adevăr și-l întoarce un altul, să știți că cine întoarce pe un păcătos de la rătăcirea căii lui va mântui un suflet de la moarte și va acoperi o sumedenie de păcate.
Iacov 5:19,20

Ascultă ediția audio aici.

Mulți greșesc și își simt rușinea și lipsa de înțelepciune. Ei privesc asupra greșelilor, erorilor lor până când aproape ajung la disperare. Pe aceștia să nu-i neglijăm! Când cineva înoată împotriva curentului, toate forțele îl vor împinge înapoi. Să-i fie întinsă o mână, așa cum Fratele mai mare i-a întins o mână lui Petru, care se scufunda! Să-i fie spuse cuvinte de speranță. (…)

Fratele tău bolnav spiritual are nevoie de tine așa cum și tu ai avut nevoie de iubire frățească. El are nevoie de experiența cuiva care a fost la fel de slab ca el, a unuia care poate să empatizeze cu el și să îl ajute. Cunoașterea propriilor noastre slăbiciuni ar trebui să ne ajute să le venim și altora în ajutor la nevoie. Niciodată să nu trecem pe lângă un suferind fără să căutăm să-i oferim mângâierea cu care ne-a mângâiat Dumnezeu pe noi! Părtășia cu Hristos, contactul personal cu un Salvator viu, face ca mintea, inima și sufletul să triumfe asupra naturii inferioare. Spune-i celui rătăcitor despre Mâna atotputernică ce îl va susține, despre infinita umanitate a lui Hristos, care are milă de el! Nu este suficient ca el să creadă în lege și în forță, lucruri care nu au nicio milă și nu vor auzi niciodată un strigăt de ajutor. El are nevoie să prindă mâna caldă și să se încreadă într-o inimă plină de duioșie. Ține-i mintea ocupată cu gândul prezenței divine care îl înconjoară din toate părțile, privind totdeauna asupra lui cu iubire plină de milă! Fă-l să se gândească la inima Tatălui, care este întotdeauna îndurerată de păcat, la mâna Tatălui întinsă încă și la vocea Tatălui care spune: „Afară numai dacă vor căuta ocrotirea Mea, vor face pace cu Mine, da, vor face pace cu Mine” (Isaia 27:5).

Când ești angajat în această lucrare, ai tovarăși nevăzuți de ochi omenești. Îngerii cerului erau alături de samariteanul care s-a îngrijit de străinul rănit. Îngerii din curțile cerești stau alături de toți cei care lucrează în slujba lui Dumnezeu în beneficiul semenilor lor. Și ai cooperarea lui Hristos Însuși. El este marele Restaurator și, lucrând sub supravegherea Sa, vei vedea mari rezultate.

Veghează și întărește ce rămâne, care e pe moarte, căci n-am găsit faptele tale desăvârșite înaintea Dumnezeului Meu.
Apocalipsa 3:2

Ascultă ediția audio aici.

Mulți sunt pe punctul să moară spiritual și Domnul ne cheamă să-i întărim. Copiii lui Dumnezeu să fie strâns uniți în frăția creștină și să fie întăriți în credință, vorbind adesea unii cu alții despre adevărurile prețioase încredințate lor. (…) Există putere spirituală pentru toți cei care o vor căuta cu un interes crescut. Aceștia vor deveni părtași la natura divină pentru că au cooperat cu Dumnezeu. Li se va da influența care să fie dezvoltată într-un scop bun. Puterea lor se va mări proporțional cu dorința lor de a împlini voia lui Dumnezeu. (…)

Isus afirmă că Tatăl este mai binevoitor să dea Duhul Sfânt celor care Îl cer decât sunt doritori părinții să facă daruri bune copiilor lor. Duhul Sfânt înțelege fiecare nevoie a omului. El va revărsa asupra căutătorului febril lucrul după care flămânzește și însetează. Binecuvântările pe care Dumnezeu dorește să le reverse sunt nelimitate. Nu putem cuprinde înălțimea, adâncimea și lărgimea acestora. Întregul cer este la îndemâna celor care, dându-și seama de lipsa lor de înțelepciune, vin direct la izvorul înțelepciunii. Unora ca aceștia Dumnezeu le dă din abundență, fără măsură. Dar ei să ceară cu credință, fără să se îndoiască! (…) Cel care primește înțelepciune de sus este cel care se ține strâns de făgăduință, cel care își simte nevoia și care nu se va abate din drum. (…)

„Totuși ai în Sardes câteva nume care nu și-au mânjit hainele. Ei vor umbla împreună cu Mine, îmbrăcați în alb, fiindcă sunt vrednici” (Apocalipsa 3:4). Pentru credința lor le este acordată această onoare. În această viață ei nu s-au mândrit și nu s-au înălțat în vanitate. Cu o dorință intensă, cu o credință curată și sfântă, ei s-au ancorat în perspectiva bogățiilor veșnice. Singura lor dorință a fost să fie asemenea lui Hristos. Întotdeauna au ținut sus stindardul neprihănirii. Lor le este acordată o greutate veșnică de slavă, căci pe pământ au umblat cu Dumnezeu, păstrându-se neîntinați față de lume, arătând celor din jur neprihănirea lui Hristos.

Mai presus de toate, să aveți o dragoste fierbinte unii pentru alții, căci dragostea acoperă o sumedenie de păcate.
1 Petru 4:8

Ascultă ediția audio aici.

Urmașii lui Hristos să nu manifeste trăsături ieftine și egoiste, ci în cuvânt, atitudine și acțiune să manifeste blândețea Domnului Hristos! (…) O atitudine de dominare și de aroganță nu este de la Dumnezeu și nu ar trebui să se manifeste între credincioși sau necredincioși, indiferent cât de modestă ar fi situația lor. Creștinilor li se cere să-L reprezinte pe Hristos în toate relațiile cu aceia pentru care El Și-a dat prețioasa viață. (…) Cel care privește continuu la Hristos va manifesta acest lucru în atitudinea, cuvintele și acțiunile sale. El nu va face presiuni asupra cuiva, nu va împinge sufletele încercate într-o ispită mai mare, nici nu le va abandona cu indiferență pe terenul de luptă al lui Satana. Va întinde o mână de ajutor și va căuta să le îndrepte spre ceruri. Ca lucrător cu Dumnezeu, el va avea grijă să așeze ferm pe Stânca veacurilor picioarele celor ispitiți. (…)

Nu este nicio limită pentru iubirea iertătoare a lui Hristos. (…) Pe cei care sunt în pericol să-i ajutăm să înțeleagă că îi apreciem, că nu suntem dispuși să renunțăm la ei! Să le vorbim, să ne rugăm cu ei și să-i încurajăm cu iubire! (…) Religia Bibliei trebuie să îndrume comportamentul fiecărui credincios sincer în Hristos. Biblia trebuie să ne ghideze în toate aspectele zilnice. Noi ne putem declara urmașii lui Hristos, dar, dacă nu suntem și împlinitori ai Cuvântului Său, vom fi ca o monedă contrafăcută. Nu vom avea însemnele autentice. Fiecare dintre noi este un membru al familiei umane. Îi datorăm lui Dumnezeu iubire, manifestarea afecțiunii față de El în toate căile și cuvintele noastre. Avem această datorie față de fiecare membru al familiei umane, indiferent dacă este alb sau negru, înalt sau scund: să-l tratăm cu amabilitate și să manifestăm interes pentru sufletul lui. Ca membri ai aceleiași familii, suntem toți frați. (…) Copiii lui Dumnezeu sunt cetățeni ai cerului. Ei sunt cumpărați de Fiul lui Dumnezeu, familia Sa dobândită cu sânge. Fiecare suflet este prețios în ochii Săi, mai prețios decât aurul curat, mai prețios decât aurul din Ofir.

Dacă fratele tău a păcătuit împotriva ta, du-te și mustră-l între tine și el singur. Dacă te ascultă, ai câștigat pe fratele tău.
Matei 18:15

Ascultă ediția audio aici.

Apostolul Petru scrie: „Mai presus de toate, să aveți o dragoste fierbinte unii pentru alții” (1 Petru 4:8). Nu da ascultare relatărilor care îl dezavantajează pe un frate sau pe o soră! Fii foarte precaut când reacționezi la un reproș auzit la adresa semenului tău! Întreabă-l pe cel care aduce acuzația dacă a ascultat Cuvântul lui Dumnezeu în această privință! Hristos ne-a lăsat indicații explicite despre ce trebuie făcut. Mergi la fratele tău și, doar între patru ochi, arată-i greșeala! Dacă nu procedezi așa, nu te scuza, spunând: „N-am nimic personal cu cel acuzat.” Regulile date de Hristos sunt atât de clare și de explicite încât o asemenea scuză nu este validă. Indiferent dacă între tine și cel acuzat este ceva sau nu, procedura enunțată de Hristos este aceeași. Fratele tău are nevoie de ajutor. Spune-i lui, nu altcuiva, lucrurile care circulă despre el! Dă-i ocazia să se explice! E posibil ca relatările să fie false, iar neajunsurile să fie rezolvate cu o simplă explicație. O asemenea procedură i se datorează oricui se presupune că ar fi greșit.

Pavel spune: „Fraților, chiar dacă un om ar cădea deodată în vreo greșeală, voi, care sunteți duhovnicești, să-l ridicați cu duhul blândeții. Și ia seama la tine însuți ca să nu fii ispitit și tu” (Galateni 6:1). (…) Aceste cuvinte reprezintă instrucțiunea Cerului și ele trebuie aduse în practica de zi cu zi. Dacă cineva a greșit, în loc să povestești cuiva acest lucru, mergi la cel care consideri că a greșit și, cu respect și blândețe, așa cum ți-ar plăcea să fii tratat și tu dacă ai fi în locul lui, spune-i despre greșeala lui! Dacă nu i se spune despre greșeala lui și ar fi diseminată printre alții și nu s-ar face niciun efort pentru a-l salva, atrăgându-i-se atenția asupra pericolului care îl paște, cum va privi Dumnezeu asupra celui care săvârșește o asemenea cruzime? Dumnezeu declară: „Nu este niciun om neprihănit, niciunul măcar” (Romani 3:10). Toată lumea are aceeași natură păcătoasă. Toți oamenii sunt pasibili de a face greșeli. Nimeni nu e perfect. Domnul Isus a murit pentru cei păcătoși, ca să poată fi iertați. Nu este treaba noastră să condamnăm. Hristos nu a venit să condamne, ci să salveze.

Fraților, chiar dacă un om ar cădea deodată în vreo greșeală, voi, care sunteți duhovnicești, să-l ridicați cu duhul blândeții. Și ia seama la tine însuți ca să nu fii ispitit și tu.
Galateni 6:1

Ascultă ediția audio aici.

Dumnezeu este iubire, Dumnezeu este viață. Prerogativa lui Dumnezeu este să răscumpere, să refacă și să restaureze. Înainte de întemeierea lumii, Fiul lui Dumnezeu a fost dat să moară, iar răscumpărarea este o taină care „a fost ținută ascunsă timp de veacuri” (Romani 16:25). Totuși păcatul este inexplicabil, nu poate fi găsit niciun raționament pentru existența lui. Nimeni nu știe cine este Dumnezeu până când nu se vede pe sine un păcătos, în lumina de la crucea de pe Calvar; dar când, în marea sa nevoie, cel în cauză strigă după un Salvator care să-i ierte păcatul, Dumnezeu i Se descoperă plin de har și milă, îndelung răbdător, bogat în bunătate și adevăr. Lucrarea lui Hristos este să răscumpere, să restaureze, să caute și să salveze ce era pierdut. Dacă suntem în legătură cu Hristos, ne facem părtași la natura divină și suntem colaboratori ai lui Dumnezeu. Trebuie să legăm sufletul rănit și afectat, iar dacă un frate sau o soră a greșit, să nu ne unim cu vrăjmașul în distrugerea și ruinarea lui/ei, ci să lucrăm cu Hristos la restaurarea sa în spiritul blândeții.

Baza speranței noastre în Hristos este conștientizarea stării noastre de păcătoși care avem nevoie de restaurare și răscumpărare. (…) Să fim atenți să nu procedăm cu cei greșiți într-o manieră care le-ar sugera altora că nu avem nevoie de răscumpărare! Să nu-i denunțăm, să nu-i condamnăm și să nu-i distrugem pe alții ca și când noi am fi fără greșeală! Lucrarea lui Hristos este de însănătoșire, vindecare și restaurare. Dumnezeu este dragoste. (…) El (…) nu-i dă nicio ocazie lui Satana să triumfe făcându-ne să arătăm mai rău sau expunându-le vrăjmașilor slăbiciunile noastre.

Hristos a venit să pună mântuirea la dispoziția oricui (…) Cei mai greșiți, cei mai păcătoși nu sunt exceptați; eforturile Lui i-au vizat în mod deosebit pe cei care aveau cea mai mare nevoie de mântuirea adusă de El. Cu cât nevoia de reformă a acestora era mai mare, cu atât era mai profund interesul Lui, cu atât mai mare empatia Sa și cu atât mai febrile eforturile Sale. Inima Lui mare, plină de iubire, a fost mișcată până în adâncuri de cei a căror stare era cea mai neajutorată și care aveau cea mai mare nevoie de harul Său transformator.

Soarele apune: B 18:38, CT 18:28, IS 18:29, MS 18:42, SM 18:47, DJ 18:47, AR 18:53

Nu judecați, și nu veți fi judecați; nu osândiți, și nu veți fi osândiți; iertați, și vi se va ierta.
Luca 6:37

Ascultă ediția audio aici.

Datoria fiecărui creștin este exprimată simplu în cuvintele: „Nu judecați, și nu veți fi judecați; nu osândiți, și nu veți fi osândiți; iertați, și vi se va ierta. Dați, și vi se va da; ba încă vi se va turna în sân o măsură bună, îndesată, clătinată, care se va vărsa pe deasupra” (v. 37, 38). „Ce voiți să vă facă vouă oamenii, faceți-le și voi la fel” (v. 31). Acestea sunt principiile pe care am face bine să le nutrim. (…) Cei care au păcătuit împotriva lui Dumnezeu să nu refuze să ierte un păcătos pocăit! Cum procedează ei cu cei care au greșit în atitudine sau faptă și după aceea s-au pocăit, la fel va proceda și Dumnezeu cu ei pentru defectele lor de caracter. Cel care nu arată milă de semenii săi nu se poate aștepta să fie ocrotit de mila lui Dumnezeu. El însuși este dependent de mila pe care Dumnezeu i-a poruncit să o manifeste pentru a încerca să reabiliteze astfel orice suflet nemântuit care vine în sfera lui de influență. Dacă refuză să cultive acest har divin, cel în cauză va suferi el însuși rezultatul acestei neglijențe. (…)

Să ne aducem aminte că toți facem greșeli; chiar și cei care au ani de experiență greșesc câteodată. Dar Dumnezeu nu-i dă afară din cauza greșelilor lor; fiecărui fiu greșit și fiică greșită a lui Adam El le oferă privilegiul unei a doua șanse. Adevăratul urmaș al lui Isus manifestă un spirit ca al lui Hristos față de fratele său greșit. În loc să spună cuvinte de condamnare, el își aduce aminte cuvintele: „Cine întoarce pe un păcătos de la rătăcirea căii lui va mântui un suflet de la moarte și va acoperi o sumedenie de păcate” (Iacov 5:20).

În biserica luptătoare, oamenii vor avea nevoie de refacere după consecințele păcatului. Dacă cineva este superior altuia în anumite aspecte, îi este inferior în altele. Fiecare ființă umană este supusă ispitei și are nevoie de empatia și grija frățească. Exprimarea milei în relațiile noastre zilnice este unul dintre cele mai eficiente mijloace de atingere a perfecțiunii caracterului, pentru că numai cei care umblă cu Hristos sunt cu adevărat milostivi.

Soarele apune: B 18:39, CT 18:30, IS 18:31, MS 18:44, SM 18:49, DJ 18:49, AR 18:55

Credincioși adevărului, în dragoste, să creștem în toate privințele ca să ajungem la Cel ce este Capul, Hristos.
Efeseni 4:15

Ascultă ediția audio aici.

Aș dori să promitem în inima noastră că nu vom spune niciun cuvânt împotriva unui frate sau a unei surori. Nu uita că și ei sunt ispitiți și poate chiar mai puternic decât tine! (…) Cei care greșesc cel mai mult într-adevăr sunt cei care au cea mai mare nevoie de ajutorul tău. Nu-i bârfi și nu face remarci la adresa caracterului lor, ci mergi la ei cu dragostea lui Isus și cu atașament pentru adevăr și încearcă să-i ajuți! (…) Când te macină îndoiala, când întunericul îți înconjoară sufletul, cel mai bun lucru pe care îl poți face să ieși din acest întuneric este să ajuți pe cineva care este descurajat. În timp ce încerci să-i ridici pe alții, te ridici pe tine însuți la o mai strânsă legătură cu Dumnezeu! Când arăți bunătate față de alții, te vei ajuta și pe tine, pentru că aceasta se va reflecta înapoi asupra ta. Omul care Îl are cel mai mult pe Hristos în inima lui va manifesta cea mai duioasă compasiune pentru cei care au nevoie de ajutor. (…)

Vor fi totdeauna oameni care greșesc printre voi și atunci trebuie să arătați un caracter creștin. Nu îi dați afară dintre voi, ci, revărsând lumină asupra lor, ajutați-i astfel să se îndrepte spre cer! Oricine are Duhul lui Hristos va face faptele lui Hristos. Și, dacă cineva vede pe un altul abătându-se de la Hristos, va simți ce a simțit Hristos față de oaia pierdută. Le-a lăsat pe cele 99 în staul și a mers să o caute pe cea rătăcită. Acest spirit trebuie manifestat. Ca fii ai lui Dumnezeu, să umblăm în lumină și să luminăm și calea altora! Să cultivăm recunoștința față de Dumnezeu, și atunci nu vom mai vedea micile dificultăți! Dacă totuși frații și surorile ar putea greși, să greșim atunci și noi? Avem greșeli ca și ei și avem nevoie de compasiune ca și ei. Să fim compătimitori unii cu alții!

„Cuvântul lui Hristos să locuiască din belșug în voi în toată înțelepciunea. Învățați-vă și sfătuiți-vă unii pe alții cu psalmi, cu cântări de laudă și cu cântări duhovnicești, cântând lui Dumnezeu cu mulțumire în inima voastră” (Coloseni 3:16). Acesta este privilegiul creștinilor.