Categorie: Devoțional

Pentru că noi nu ne uităm la lucrurile care se văd, ci la cele ce nu se văd, căci lucrurile care se văd sunt trecătoare, pe când cele ce nu se văd sunt veșnice.
2 Corinteni 4:18

Ascultă ediția audio aici.

În învățătura Sa, Hristos căuta să adapteze cerințele privitoare la cer și la pământ. (…) El a văzut că oamenii erau în pericolul de a nutri o iubire excesivă pentru lume. Iubirea pentru Dumnezeu este plasată sub iubirea față de lume. Numai puterea atotputernicului Dumnezeu poate disloca această iubire. Lucrurile pământești și trecătoare îi pot îndepărta pe oameni de Dumnezeu, deși avantajele ce pot fi dobândite sunt un simplu atom în comparație cu realitățile veșnice. (…) Dând la o parte atracțiile cerești, bogăția nepieritoare, pacea și noblețea sufletului, omul își revarsă afecțiunea asupra lucrurilor nedemne, nesatisfăcătoare, și, prin privirea îndreptată constant asupra acestei lumi, el se conformează cu ea. Mintea omului, capabilă de înălțare și privilegiată să înțeleagă binecuvântarea veșnică a sfinților, dă la o parte o veșnicie de grandoare și își lasă puterile să ajungă înlănțuite asemenea unui sclav de un atom de lume. Mintea este degradată și pipernicită de atașamentul față de lucrurile lumești.

Isus a venit să schimbe această stare de lucruri, să corecteze acest rău larg răspândit. El Și-a ridicat glasul asemenea glasului lui Dumnezeu, avertizând, mustrând și sfătuind, căutând să îndepărteze blestemul care le ia mințile oamenilor, îi înrobește și îi înșală. Hristos (…) spune: „Și ce ar folosi unui om să câștige toată lumea, dacă și-ar pierde sufletul?” (Matei 16:26). Dumnezeu ar vrea să ne ridice deasupra lumii. Isus, Răscumpărătorul lumii, ne prezintă moștenirea veșnică, bogățiile nemuritoare. (…) El ia lumea din poziția ei de supremație deșartă și o așază acolo unde îi este locul – supusă lumii spirituale și eterne. (…) Hristos S-a dat pe Sine Însuși ca sacrificiu pentru lume. Și-a dat cu bucurie viața ca răscumpărare pentru o lume apostată și nu vrea ca egoismul și spiritul lumesc să existe în inima urmașilor Săi. Conformarea cu lumea este interzisă în mod expres de Cuvântul lui Dumnezeu. (…) Cei aleși ai lui Dumnezeu trebuie să fie exact ceea ce a intenționat El să fie și ceea ce a spus apostolul – „o priveliște pentru lume, îngeri și oameni” (1 Corinteni 4:9).

Dacă, deci, ați înviat împreună cu Hristos, să umblați după lucrurile de sus, unde Hristos șade la dreapta lui Dumnezeu. Gândiți-vă la lucrurile de sus, nu la  cele de pe pământ.
Coloseni 3:1,2

Ascultă ediția audio aici.

Noi putem avea mari așteptări în privința lucrurilor acestei vieți, dar ne vom confrunta cu dezamăgiri. O să constatăm că acestea pier. Dar există „o moștenire nestricăcioasă și neîntinată și care nu se poate veșteji, păstrată în ceruri pentru noi” (1 Petru 1:4). Avem nevoie ca gândurile noastre să fie îndreptate spre lucrurile care vor rămâne, nu spre cele care trec odată cu folosirea lor. (…) Când a venit în această lume, Hristos a văzut că oamenii pierduseră din vedere viitorul, nu mai luau în calcul viața veșnică. El a venit să facă din nou o prioritate din acea viață, ca, privind la ea, să fim determinați să ne schimbam atitudinea față de lucrurile acestei vieți, ca sentimentele noastre să fie investite în direcția lucrurilor de sus, nu a celor de pe pământ, care se învechesc atât de repede. Umbra pe care a creat-o Satana între sufletul nostru și Dumnezeu Hristos caută să o îndepărteze, pentru ca perspectiva spre Dumnezeu și eternitate să poată deveni clară. Fără să o disprețuiască, El pune această lume la locul ei corect de subordonare. Apoi le acordă lucrurilor veșnice importanța lor corespunzătoare, ca să ne putem îndrepta ochiul credinței spre cele nevăzute. Lucrurile de însemnătate trecătoare au puterea de a îngreuna gândurile și sentimentele și este important să ne educăm, să ne instruim permanent mintea să persiste asupra lucrurilor de interes veșnic. Ne face aceasta nefericiți? Ne va aduce timpuri grele aici? Nu, nicidecum! (…) Cu cât în experiența noastră zilnică este adus mai mult din Duhul lui Dumnezeu, mai mult din harul Său, cu atât vom întâmpina mai puțină tensiune, vom simți mai multă fericire și o vom împărtăși mai mult cu alții.

Dumnezeu nu a prevăzut ca veșnicia să ne împovăreze sau să ne facă inadecvați pentru datoriile acestei vieți. Acest

lucru nu se va întâmpla niciodată dacă ne obișnuim mintea să persiste asupra temelor veșniciei și dacă le vom îmbina cu datoriile vieții. Contemplarea realităților veșnice nu ne va descalifica pentru datoriile vieții prezente. Toate demersurile și activitățile utile ale vieții ni se vor descoperi înconjurate de curcubeul făgăduinței.

Rugăciunile și milosteniile tale au urcat, spre aducere aminte, înaintea lui Dumnezeu.
Faptele apostolilor 10:4 (EDCR)

Ascultă ediția audio aici.

Este o minunată favoare pentru orice om din această viață să aibă parte de aprecierea lui Dumnezeu așa cum a avut Corneliu. Care să fie motivul acestei aprobări? „Rugăciunile și milosteniile (…) au urcat, spre aducere aminte, înaintea lui Dumnezeu.” Nici rugăciunea și nici milosteniile nu au vreo virtute în ele însele ca să îl recomande pe păcătos lui Dumnezeu; harul lui Hristos, prin jertfa Sa ispășitoare, este singurul care înnoiește inima și face slujirea noastră acceptabilă înaintea lui Dumnezeu. Acest har a mișcat inima lui Corneliu. Spiritul lui Hristos a vorbit sufletului său, Isus l-a atras și el s-a lăsat atras. Rugăciunea și actele lui de caritate nu au fost smulse din partea lui; ele nu erau un preț pe care el încerca să-l plătească pentru a-și asigura cerul, ci acestea erau roadele iubirii și ale recunoștinței sale față de Dumnezeu.

O asemenea rugăciune dintr-o inimă sinceră se înalță asemenea tămâii înaintea Domnului, iar sacrificiile pentru cauza Lui și darurile pentru cei în nevoie și suferință constituie o jertfă bine primită de El. Astfel, darurile fraților din Filipi, care au împlinit nevoile apostolului Pavel în timp ce era prizonier la Roma, au fost numite „un miros de bună mireasmă, o jertfă bine primită și plăcută lui Dumnezeu” (Filipeni 4:18). Rugăciunea și faptele de caritate sunt strâns legate – exprimă iubirea față de Dumnezeu și față de semenii noștri. Ele constituie împlinirea celor două mari principii ale legii divine: „Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu tot cugetul tău și cu toată puterea ta. (…) Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți” (Marcu 12:30,31). Așadar, deși nu ne pot recomanda lui Dumnezeu și nici nu-I pot câștiga bunăvoința față de noi, darurile noastre sunt o dovadă că am primit harul lui Hristos. Ele constituie un test al sincerității mărturisirii iubirii noastre.

Darurile care sunt rodul renunțării la sine la imboldul iubirii sunt descrise în cuvintele spuse de Dumnezeu lui Corneliu (vezi Faptele apostolilor 10:4). (…) Cine nu și-ar dori așa semne de aducere aminte – fapte care sunt pentru Dumnezeu ca o voce exprimându-se în favoarea agentului uman, făcând ca numele noastre să se mențină proaspete și parfumate în sanctuarul ceresc?

Fără plată ați primit, fără plată să dați.
Matei 10:8

Ascultă ediția audio aici.

Isus Și-a dat viața pentru tine. Ca un copil care are deplină încredere în părinții săi și nu este tulburat de teama că se va abuza de el sau va fi maltratat, tu te poți baza pe Dumnezeu cu desăvârșita încredere că El va fi pentru tine un prieten și un ajutor. (…)

Nu se face să aștepți toate binecuvântările de la Dumnezeu și să nu Îi aduci nimic înapoi. Prin Hristos, noi deținem toate lucrurile, dar fără El nu am avea decât sărăcie, nefericire și disperare. Vom răspunde noi la această iubire pe care Isus a revărsat-o asupra noastră? A fi copil al lui Dumnezeu înseamnă a deține toate lucrurile. Mai mult de-atât ce mai vrei? Dacă nu este mulțumit cu o asemenea moștenire, nimic nu-l poate face mulțumit pe creștin. Noi suntem îndatorați față de Domnul pentru tot ce avem. Să-I înapoiem Dăruitorului tot ce este al Său! Să nu Îl jefuim pe Dumnezeu! (…) Cel care l-a iubit atât de mult pe om încât a venit din împărăția fericirii, de pe tronul Său imperial, și S-a umilit îmbrăcându-Și divinitatea cu umanitatea ne-a dat semne categorice ale iubirii Sale și ale valorii pe care i-o atribuie omului. Cel care a făcut pentru noi acest sacrificiu infinit ne îndeamnă să prețuim valoarea sufletului, să căutăm echilibrul între câștigul pământesc și pierderea cerească, între succesul trecător și eșecul veșnic. (…)

Hristos îți îndreaptă atenția de la cele pământești la cele cerești. El te invită să-ți depui averea în trezoreria de sus. (…) În timp ce îți aduci darul lui Dumnezeu, vei spune oare: „Ție Îți aparține, o, Doamne! Ți-l dau de bunăvoie”? (…) Toate mijloacele materiale pe care le-ai putea aduce nu vor putea achita costurile pentru mântuirea ta. Trebuie să te dăruiești pe tine însuți. În supunerea față de cerințele și influențele Mântuitorului, viața ta va fi asemenea unei mlădițe roditoare într-o vie minunată. Roadele Duhului o vor înfrumuseța. Vor apărea ciorchinii harurilor bogate, precum dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, blândețea, care o vor face atractivă. (…) Te încurajez să-ți trimiți comoara înaintea ta în cer prin folosirea bunurilor Domnului în vederea avansării cauzei Sale pe pământ. (…) Reglează-ți conturile cu Cerul!

Soarele apune: B 18:15, CT 18:05, IS 18:04, MS 18:17, SM 18:21, DJ 18:24, AR 18:29

Fiecare să dea ce va putea, după binecuvântarea pe care i-o va da Domnul Dumnezeul tău.
Deuteronomul 16:17

Ascultă ediția audio aici.

Experiența creștinilor din Macedonia constituie o minunată ilustrare a atitudinii iubitoare și jertfitoare pe care harul lui Hristos o sădește în inimă. Apostolul Pavel scrie despre ei: „În mijlocul multor necazuri prin care au trecut, bucuria lor peste măsură de mare și sărăcia lor lucie au dat naștere la un belșug de dărnicie din partea lor. (…) Și ne-au rugat cu mari stăruințe pentru harul și părtășia la această strângere de ajutoare pentru sfinți. Și au făcut aceasta nu numai cum nădăjduisem, dar s-au dat mai întâi pe ei înșiși Domnului și apoi nouă, prin voia lui Dumnezeu” (2 Corinteni 8:2,4,5). Oriunde Se află Duhul lui Hristos vor exista roade corespunzătoare.

În sistemul biblic de zecimi și daruri, sumele aduse de diferite persoane vor varia bineînțeles foarte mult, din moment ce sunt proporționale cu venitul. Din partea unui om sărac, zecimea va fi o sumă mică și darurile lui vor fi potrivite capacității sale. Dar nu mărimea darului face ca jertfa să fie primită de Dumnezeu, ci scopul urmărit, atitudinea de recunoștință și iubire pe care o exprimă. Săracii să nu își considere darurile atât de mici încât nu merită să fie menționate! Să dea potrivit cu puterea lor, considerând că ei sunt slujitorii lui Dumnezeu și că El va primi darul lor.

Cel căruia Dumnezeu i-a încredințat un capital mare, dacă Îl iubește pe Dumnezeu și se teme de El, nu va considera că este o povară să răspundă cerințelor unei conștiințe luminate potrivit așteptărilor lui Dumnezeu. Bogații vor fi ispitiți să se complacă în egoism și avariție și să rețină ceea ce este al Domnului, dar cel care este în acord cu voia lui Dumnezeu, când este ispitit, îi răspunde lui Satana: „Stă scris: «Va fura oare un om pe Dumnezeu?»” (…) Cei care au în vedere mereu realitățile veșnice, care Îl iubesc pe Domnul cu toată inima, cu tot sufletul și cu toată puterea lor și pe aproapele lor ca pe ei înșiși, își vor împlini întreaga datorie cu conștiinciozitate, ca și când cortina ar fi fost dată deoparte și ei ar putea fi văzuți lucrând sub privirile universului ceresc. (…) Toți cei care posedă (…) spiritul lui Hristos își vor aduce darurile la vistieria Domnului cu promptitudine plină de bucurie.

Soarele apune: B 18:16, CT 18:06, IS 18:05, MS 18:19, SM 18:23, DJ 18:26, AR 18:30

Sufletul binefăcător va fi săturat, și cel ce udă pe alții va fi udat și el.
Proverbele 11:25

Ascultă ediția audio aici.

Domnul a făcut ca răspândirea Evangheliei să fie dependentă de abilitatea consacrată și de darurile și sacrificiile de bunăvoie ale poporului Său. Când a chemat oameni să predice Cuvântul, i-a dat întregii biserici privilegiul să participe la această lucrare prin contribuția cu mijloace materiale la susținerea acesteia. El a poruncit bisericii să poarte de grijă de cei săraci, întrucât biserica este reprezentanta Sa. A zecea parte din tot venitul este pretinsă de Domnul drept partea Sa, pentru a fi consacrată în întregime susținerii celor care s-au dedicat predicării Evangheliei. În plus, El așteaptă de la noi daruri și sacrificii pentru cauza Sa și pentru împlinirea nevoilor săracilor. (…)

Domnul Își revarsă permanent binecuvântările și îndurările asupra oamenilor. Dacă ar fi retrase aceste daruri, noi am dispărea. În fiecare moment, El are în vedere familia Sa umană. „El face să răsară soarele Său peste cei răi și peste cei buni și dă ploaie peste cei drepți și peste cei nedrepți” (Matei 5:45). El dă „timpuri roditoare, v-a dat hrană din belșug și v-a umplut inimile de bucurie” (Faptele apostolilor 14:17). Dumnezeu îi dă omului putere să strângă bogăție. Gândirea ageră, ascuțită, și abilitatea de a plănui și a executa sunt de la El. El este Cel care ne binecuvântează cu sănătate și creează șansele să câștigăm mijloace materiale prin folosirea înțeleaptă a puterilor noastre. Dumnezeu ne spune: „O parte din banii pe care te-am făcut capabil să-i câștigi sunt ai Mei. Adu-i la vistierie ca zecime și daruri, ca să fie hrană în casa Mea – să fie ceva care să îi susțină pe cei care duc în lume Evanghelia harului Meu.”

Dumnezeu ar fi putut, fără colaborarea omului, să facă să progreseze lucrarea Sa în lume și să îngrijească de cei săraci. El cere din partea noastră slujire și daruri nu numai ca să ne putem manifesta iubirea față de El și față de semeni, ci și pentru că slujirea și sacrificiul pentru binele altora va întări spiritul de binefacere în inima dăruitorului, apropiindu-ne mai mult de El, care, deși era bogat, S-a făcut sărac pentru noi, ca prin sărăcia Lui noi să fim bogați. Numai urmând astfel exemplul Mântuitorului caracterul nostru se va dezvolta în asemănare cu El.

Vezi să nu zici în inima ta: „Tăria mea și puterea mâinii mele mi-au câștigat aceste bogății.” Ci adu-ți aminte de Domnul Dumnezeul tău, căci El îți va da putere să le câștigi.
Deuteronomul 8:17,18

Ascultă ediția audio aici.

Cei care Îl iubesc mai întâi de toate pe Dumnezeu își vor da seama că sunt bogați dincolo de acumularea bogăției încredințate lor de Dumnezeu. (…) Omul nu posedă nimic asupra căruia să aibă drept exclusiv. Nici chiar el însuși nu este al său, deoarece a fost cumpărat cu un preț – sângele Fiului lui Dumnezeu. Hristos are dreptul asupra tuturor bunurilor lumii noastre. El poate pune în mișcare o serie de circumstanțe care vor spulbera tot câștigul acumulat ani de zile. El poate de asemenea aduce ajutorul necesar copiilor lui Dumnezeu. (…) Dumnezeu este Cel care îi dă omului suflarea de viață. Noi nu putem crea nimic, putem doar aduna ceea ce Dumnezeu a creat. El este păzitorul nostru, sfătuitorul nostru și, mai mult decât atât, din rezerva Sa gratuită ne alimentăm toată îndemânarea, capacitatea, abilitatea pe care o posedăm. (…) Tot ce ai este darul Lui, întrucât nu ai nimic pe care să-l fi creat sau cumpărat. Și îți este dat nu ca să devină un venit care să te despartă de El, ci un ajutor în împlinirea slujirii Sale.

În momentul în care pierde din vedere faptul că bunurile și abilitățile sale sunt ale Domnului, omul delapidează bunurile Domnului. El se comportă asemenea slujitorului nedrept, provocându-L pe Domnul să transfere bunurile Sale în mâini mai credincioase. Dumnezeu face apel la cei cărora le-a încredințat bunurile Sale să le administreze în mod corect și să arate lumii că ei lucrează pentru salvarea păcătoșilor. El îi cheamă pe cei care se consideră sub supravegherea Sa să nu-L reprezinte greșit în caracter. (…) Zilnic El ne încarcă cu beneficii. (…) Să-L glorificăm împărțind cu alții abundența pe care El a revărsat-o asupra noastră! O, iubire sacră, sfântă, neegoistă! Fie ca noi, ca reprezentanți ai Domnului, să înțelegem cât de cumplit lucru este să-L reprezentăm greșit pe Mântuitorul nostru prin manifestarea egoismului! Dumnezeu îi cheamă pe fiii și fiicele Sale să arate lumii că El nu este egoist, ci încărcat de planuri generoase și neegoiste. El caută canale prin care să comunice bogăția iubirii Sale.

Isus a luat din nou cuvântul și le-a zis: „Fiilor, cât de anevoie este pentru cei ce se încred în bogății să intre în Împărăția lui Dumnezeu! Mai lesne este să treacă o cămilă prin urechea unui ac decât să intre un om bogat în Împărăția lui Dumnezeu!”
Marcu 10:24,25

Ascultă ediția audio aici.

Planul lui Dumnezeu este ca bogățiile să fie folosite în mod corect, distribuite să fie o binecuvântare pentru cei în nevoie și un mijloc de dezvoltare a lucrării lui Dumnezeu. Dacă oamenii iubesc bogățiile mai mult decât îi iubesc pe semeni, mai mult decât Îl iubesc pe Dumnezeu sau adevărurile Cuvântului Său, dacă inima lor este îndreptată spre bunurile lor materiale, aceștia nu pot avea viața veșnică. (…) Aici sunt încercate sufletele și, asemenea tânărului bogat, mulți se îndepărtează îndurerați, pentru că nu pot avea și bogățiile acestea, și o comoară în ceruri. (…)

„Toate lucrurile sunt cu putință la Dumnezeu” (v. 27). (…) Adevărul, pus în inimă prin Duhul lui Dumnezeu, va îndepărta iubirea de bogății. Iubirea pentru Isus și iubirea de bani nu pot locui în aceeași inimă. Dragostea de Dumnezeu este mult mai presus decât iubirea de bani și îl face pe posesor să se despartă de bogățiile sale și să-și investească sentimentele în Dumnezeu. Prin dragoste este determinat să slujească nevoilor celor săraci și să ajute cauza lui Dumnezeu. Este cea mai mare plăcere pentru el să facă o distribuire corectă a bunurilor Domnului său. El consideră că tot ce are nu este al său și se achită conștiincios de datoria de administrator al lui Dumnezeu. (…) Astfel este posibil pentru un bogat să intre în Împărăția lui Dumnezeu. (…) Unii dăruiesc din belșugul de bunuri deținute și nu simt totuși nicio lipsă. Ei nu practică renunțarea la sine pentru cauza lui Hristos. Dăruiesc din belșug și cu toată inima, dar păstrează încă tot ce își dorește inima lor. Dumnezeu vede acest lucru. Acțiunile și motivele lor sunt evaluate strict de El și nu își vor pierde răsplata.

Dar cei care au mai puține mijloace nu trebuie să se scuze că nu pot face atât de mult ca ceilalți. Fă ce poți! Renunță la obiectele de care te poți lipsi și sacrifică pentru cauza lui Dumnezeu! Asemenea văduvei, depune în vistierie doi bănuți! Tu vei dărui în realitate mai mult decât cei care dăruiesc din abundența lor și vei ști cât de dulce este să renunți la tine însuți pentru a le oferi celor în nevoie, să sacrifici pentru adevăr și să aduni o comoară în ceruri.

Atunci, Isus a zis ucenicilor Săi: „Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să Mă urmeze.”
Matei 16:24

Ascultă ediția audio aici.

Predica cel mai greu de exprimat și cel mai greu de practicat este renunțarea la sine. Păcătosul lacom și egoist închide ușa spre binele care ar putea fi făcut, dar care nu este făcut din cauza monedelor și bancnotelor investite în scopuri egoiste. Poate că nu vom mai avea niciodată ocazia să facem lucruri mari; nu ni se va mai cere să facem sacrificii sublime. Dar cea mai mare victorie pe care o putem câștiga este să-L urmăm pe Isus. (…) Fiecare zi pe care Hristos a trăit-o în lumea noastră a fost pentru El o zi a renunțării la sine. Dacă vrem să-L urmăm pe cărarea aspră a renunțării la sine (…), această renunțare va trebui să fie adusă în întâmplările și acțiunile zilnice ale vieții noastre. (…)

Filozofia de viață a lumii este să adune bani și avantaje pe orice cale. Acumularea bogățiilor acestei lumi este ambiția lumească. Scopul și obiectivul urmașilor Domnului nostru Isus Hristos este să devină asemenea Lui în ce privește renunțarea la sine și sacrificiul de sine. Ei privesc la bogățiile veșnice pe care le pot obține renunțând la comorile pământești în schimbul comorii cerești. Iată condițiile: „Cine vrea să fie ucenicul Meu să lase totul și să Mă urmeze.” Privește la Hristos, urmându-L acolo unde te conduce calea Lui! (…)

„Este mai ferice să dai decât să primești” (Faptele apostolilor 20:35). (…) Renunțarea la sine va aduce în trezoreria lui Dumnezeu mijloace necesare înaintării lucrării Sale. Astfel putem lucra în parteneriat cu Hristos. Urmașii lui Hristos consideră că, prin faptul că Îi dau înapoi Domnului din ce este al Lui, ei au parte de binecuvântare; deoarece ei acumulează comoara cerească, ce le va fi dată atunci când vor auzi: „Bine, rob bun și credincios, (…) intră în bucuria stăpânului tău!” (Matei 25:23). Care este această bucurie? „Isus (…), pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a disprețuit rușinea și șade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu” (Evrei 12:2). Bucuria de a vedea suflete răscumpărate, suflete pentru totdeauna salvate, este privilegiul celor care au depășit greutățile pentru a păși pe urmele Celui care le-a spus: „Urmați-Mă!”

De aceea voi fi gata să vă aduc totdeauna aminte de lucrurile acestea, măcar că le știți și sunteți tari în adevărul pe care-l aveți.
2 Petru 1:12

Ascultă ediția audio aici.

Indiferent de câtă vreme călătorim pe drumul vieții veșnice, avem nevoie adesea să ne amintim îndurările Tatălui ceresc față de noi și să nutrim speranță și curaj din promisiunile Cuvântului Său. (…) Petru și-a dat seama de valoarea vigilenței continue în viața creștină și s-a simțit îndemnat de Duhul Sfânt să le aducă aminte credincioșilor importanța exercitării unei griji sporite în viața zilnică. (…) O, dacă am păstra în minte acele lucruri care țin de viața noastră veșnică, nu ne-am angaja în nicio vorbire fără rost sau ușuratică. Ne stă în față misiunea vieții noastre. Este datoria noastră să depunem orice efort pentru a ne asigura chemarea și alegerea, acordând atenție învățăturii simple conținute de Cuvântul sfânt al lui Dumnezeu. (…)

Sunt o mulțime de lucruri greșite pe care le lăsăm să treacă neobservate, când, printr-o conversație evlavioasă, am putea constitui un exemplu de corectitudine care să rămână ca o mustrare pentru cei ce fac răul. Nu ne putem permite ca exemplul nostru să pară o aprobare a comiterii răului. Avem de câștigat un cer și de evitat un iad. În marile biserici de credincioși (…) există pericolul deosebit al scăderii standardului. Acolo unde se adună mulți, unii sunt mai înclinați să-și sporească neglijența și indiferența, față de cum ar face dacă ar fi izolați sau ar trebui să stea singuri. Dar chiar și în împrejurări adverse putem veghea în rugăciune și putem fi un exemplu de conversație evlavioasă, care ar fi o mărturie puternică în favoarea binelui. (…) Nu ne putem permite să rostim cuvinte care i-ar putea descuraja pe tovarășii noștri peregrini pe calea creștină. Hristos Și-a dat viața ca noi să putem trăi cu El în slavă. De-a lungul veșniciei, El va purta în palmele Sale semnele cuielor crude cu care a fost pironit pe crucea de pe Calvar. (…) În prezent ne pregătim pentru viața veșnică și, curând, dacă vom fi credincioși, vom vedea porțile cetății Dumnezeului nostru dându-se înapoi pe balamalele lor strălucitoare ca popoarele care au păzit adevărul să intre în moștenirea lor veșnică.