Categorie: Devoțional

Căutați pe Domnul și sprijinul Lui, căutați necurmat Fața Lui!
1 Cronici 16:11

Ascultă ediția audio aici.

Cei care devin copii ai lui Dumnezeu au obligația față de El să facă tot ce le stă în putere să-i caute și să îi salveze pe cei pierduți. (…) Invitația prietenoasă făcută mai întâi de Hristos să fie preluată de vocile umane și trâmbițată în lume: „Și Duhul și Mireasa zic: «Vino!» Și cine aude să zică: «Vino!» Și celui ce îi este sete să vină; cine vrea, să ia apa vieții fără plată!” (Apocalipsa 22:17). Biserica să spună: „Vino!” Fiecare energie din biserică să fie angajată activ de partea adevărului! Urmașii lui Hristos să se asocieze într-un efort puternic de a atrage atenția lumii la profețiile Cuvântului lui Dumnezeu care se împlinesc cu repeziciune!

Oh, cât de solemnă și de importantă este lucrarea încredințată nouă! Cât de extinsă este această lucrare prin rezultatele ei! Cum să obținem puterea și înțelepciunea necesară pentru împlinirea ei cu succes? Așa cum L-a căutat Daniel pe Domnul trebuie să-L căutăm și noi. Daniel spune: „Și mi-am întors fața spre Domnul Dumnezeu ca să-L caut cu rugăciune și cereri, postind în sac și cenușă” (Daniel 9:3). Să-L căutăm pe Domnul în umilință și pocăință, mărturisindu-ne păcatele și apropiindu-ne în unitate unii de alții! (…)

Dacă Îl vom căuta insistent pe Domnul, El va face calea lină înaintea noastră. Pretutindeni în jurul nostru sunt uși deschise pentru slujire. Să studiem cu rugăciune lucrarea care trebuie făcută și apoi să o împlinim cu deplina siguranță a credinței! Trebuie să lucrăm în liniște și umilință, în smerenia, modestia lui Hristos, înțelegând că înaintea noastră stă un timp de încercare și avem întotdeauna nevoie de harul ceresc pentru a ști cum să procedăm cu mintea oamenilor. Lucrătorul care va avea rezultate de arătat este acela care este răbdător, umil și evlavios. La nivel de comunitate și de individ, succesul nostru nu ține de cifre, de statut sau de realizările intelectuale, ci de faptul de a umbla și a lucra cu Hristos.

Acum este timpul să acumulăm putere de la Sursa oricărei puteri, să strigăm cu voce tare și fără rezervă, ca să îndepărtăm norii întunecoși, pentru a ieși la iveală lumina cerului.

Fiți tari și îmbărbătați-vă inima, toți cei ce nădăjduiți în Domnul!
Psalmii 31:24

Ascultă ediția audio aici.

Resursele cerului sunt nelimitate și toate se află la dispoziția noastră. (…) Nu sunt supuse atenției urmașilor lui Hristos cele mai înalte virtuți de cultivat și cele mai înalte onoruri de câștigat? Dumnezeu îi cheamă să intre în cursa în care fiecare poate câștiga. Îi cheamă să se înroleze în războiul în care toată lumea poate învinge. Haina neprihănirii și coroana vieții veșnice constituie răsplata promisă biruitorului. Locuitorii universului ceresc așteaptă ca urmașii lui Hristos să strălucească în lume ca lumini. Ei trebuie să demonstreze puterea harului, faptul că Domnul Hristos a murit ca să le dea har oamenilor. Dumnezeu așteaptă ca aceia care se consideră creștini să manifeste în viața lor cea mai înaltă formă de creștinism. Ei sunt reprezentanții recunoscuți ai lui Hristos. Misiunea lor este să arate că este o realitate creștinismul. Să fie oameni ai credinței, oameni care se dezvoltă constant, (…) oameni serioși, care se încred fără șovăire în Dumnezeu și în făgăduințele Lui.

Dumnezeu cheamă oameni cu un curaj de neînvins, oameni plini de speranță, credință și încredere, care se bucură la gândul triumfului final, care refuză să se poticnească în ceva. Omul care aderă statornic la principiile adevărului are asigurarea că cel mai slab punct al caracterului său poate deveni cel mai puternic punct. Îngerii cerului sunt aproape de el și se luptă să îi aducă viața în armonie cu Dumnezeu și cu Legea Sa sfântă. Dumnezeu este cu el în timp ce spune: „Eu trebuie să înving ispitele care mă înconjoară, altfel ele Îl vor scoate pe Hristos din inima mea.” El înfrânge toate ispitele și întreaga opoziție. Prin puterea obținută de sus, el își stăpânește trăirile și tendințele care, dacă nu ar fi supuse, l-ar duce la înfrângere. (…)

Atunci de ce să nu înainteze, cu credință și curaj, aceia care se luptă cu puterile întunericului? Dumnezeu, Hristos și Duhul Sfânt sunt de partea lor. (…) Cei care stau sub steagul însângerat al Prințului Emanuel nu fac nimic care ar putea dezonora cauza pentru care luptă. Hristos așteaptă ca soldații Lui să fie bravi, loiali și credincioși.

Numele Domnului nostru Isus Hristos să fie proslăvit în voi și voi, în El, potrivit cu harul Dumnezeului nostru și al Domnului Isus Hristos.
2 Tesaloniceni 1:12

Ascultă ediția audio aici.

Este datoria noastră să fim foarte grijulii cu slava lui Dumnezeu și să nu o umbrim cu nimic, nici măcar prin tristețea de pe față sau prin vorbe negândite, ca și când cerințele lui Dumnezeu ar fi o îngrădire a libertății noastre. Întreaga persoană este privilegiată să aducă o mărturie hotărâtă în orice privință – înfățișare, temperament, cuvinte, caracter – că slujirea Domnului este bună. (…) Dumnezeu Își iubește poporul păzitor al poruncilor, întrucât prin ascultarea lui aduce onoare numelui Său sfânt, dând mărturie cu privire la iubirea lui pentru Dumnezeu. (…) Credința și intensitatea zelului ar trebui să fie proporționale cu marea lumină care strălucește asupra căii noastre. Credința, credința umilă și sigură, în Dumnezeu – în familia noastră, în vecinătatea noastră, în biserica noastră – se va face cunoscută de la sine. Lucrarea Duhului Sfânt nu poate fi împiedicată. Lui Dumnezeu Îi place să li Se descopere celor din poporul Său ca Tată, ca Dumnezeu în care ei se pot încrede necondiționat. (…)

Atunci când producătorii caută să-și promoveze sau să-și expună produsele, nu le prezintă pe cele mai proaste, ci pe cele mai bune. Femeile depun eforturi să se prezinte cu cele mai aurii calupuri de unt, porționat și etichetat cu grijă. Bărbații aduc cele mai alese legume de toate felurile. Sunt aduse cele mai bune și mai atractive fructe, iar aspectul lor oglindește meritele lucrătorilor iscusiți. Fructele foarte variate – mere, piersici, caise, portocale, lămâi și prune – toate sunt foarte apetisante. (…) Nimeni nu ar aduce cele mai pipernicite roade, ci pe cele mai alese pe care pământul le poate produce.

Atunci de ce creștinii care trăiesc în aceste zile finale să nu dea dovadă de cele mai atractive roade în acțiunile lor neegoiste? De ce roadele poporului lui Dumnezeu care păzește poruncile Sale să nu aibă cea mai bună prezentare în fapte bune? Cuvintele celor din poporul Lui, comportamentul lor, îmbrăcămintea lor să aducă roade de cea mai bună calitate.

„După roadele lor îi veți cunoaște”, spune Domnul Hristos. (…) Fie ca membrii bisericii să aibă trăsăturile prețioase de caracter ale lui Hristos!

Soarele apune: B 16:48, CT 16:38, IS 16:34, MS 16:48, SM 16:51, DJ 16:58, AR 17:00

Drept răspuns, Împăratul le va zice: „Adevărat vă spun că, ori de câte ori ați făcut aceste lucruri unuia din acești foarte neînsemnați frați ai Mei, Mie Mi le-ați făcut.”
Matei 25:40

Ascultă ediția audio aici.

Hristos face din nevoile copiilor Săi propriul Său interes. Fiecare superficialitate sau neglijență din partea fraților Săi El o consideră o neglijență față de El și fiecare beneficiu adus celui mai umil dintre ei El îl socotește un bine făcut Lui Însuși. El spune: „Căci am fost flămând și Mi-ați dat de mâncat; Mi-a fost sete și Mi-ați dat de băut; am fost străin și M-ați primit. (…) Ori de câte ori ați făcut aceste lucruri unuia din acești foarte neînsemnați frați ai Mei, Mie Mi le-ați făcut” (v. 35, 40). Cei pe care Providența i-a binecuvântat din plin, dar care își zăvorăsc ușa inimii și își reprimă toate impulsurile generoase care și-ar fi găsit expresie în fapte de binefacere și bunătate vor auzi de pe buzele Maestrului cuvintele solemne: „Ori de câte ori n-ați făcut aceste lucruri unuia dintr-acești foarte neînsemnați frați ai Mei, Mie nu Mi le-ați făcut” (v. 45). Iubirea față de Hristos nu poate exista în nicio inimă fără iubirea corespunzătoare pentru semenii noștri. (…)

Sănătatea fizică și spirituală suferă din cauza inactivității. Leneșul din vie, cel care trăiește doar pentru propria persoană, este totdeauna nemulțumit de sine și de alții; amărăciunea și răceala nemulțumirii i se oglindesc pe chip. Dar omul care este scos din egoism și îndepărtat de el, omul care, asemenea Maestrului său, se identifică cu omenirea suferindă, va fi șlefuit și rafinat prin manifestarea milei față de alții. Bunătatea, răbdarea și amabilitatea îl vor caracteriza pe un astfel de om și vor face ca prezența lui să fie o constantă bucurie și binecuvântare. Fața lui va radia de lumina adevăratei bunăvoințe. Cei care depun eforturi să-și asigure doar propria lor satisfacție sunt nefericiți. Celor care uită de ei înșiși în interesul lor pentru alții li se reflectă în propria inimă lumina și binecuvântările pe care le-au răspândit asupra altora. (…) Tot ce avem ne este dat pe bază de încredere. Dar, când Dumnezeu ne recompensează cu aprobarea Sa, este ca și când toate meritele ar fi ale noastre: „Bine, rob bun și credincios” (Matei 25:21)! Nu măreția lucrării pe care o facem, ci dragostea și fidelitatea cu care lucrăm câștigă aprobarea Mântuitorului.

Soarele apune: B 16:49, CT 16:39, IS 16:35, MS 16:49, SM 16:52, DJ 16:59, AR 17:01

Am fost flămând și Mi-ați dat de mâncat; Mi-a fost sete și Mi-ați dat de băut; am fost străin și M-ați primit; am fost gol și M-ați îmbrăcat; am fost bolnav și ați venit să Mă vedeți; am fost în temniță și ați venit pe la Mine.
Matei 25:35,36

Ascultă ediția audio aici.

În timp ce lumea are nevoie de compasiune, în timp ce are nevoie de rugăciunile și asistența poporului lui Dumnezeu, în timp ce are nevoie să-L vadă pe Hristos în viața urmașilor Săi, poporul lui Dumnezeu are la rândul lui nevoie de ocazii în care să-și manifeste mila, să își vadă rodind rugăciunile și să își dezvolte un caracter după modelul divin. Pentru a ne da aceste ocazii, Dumnezeu a pus în mijlocul nostru săraci, năpăstuiți, bolnavi și suferinzi. Ei formează moștenirea lui Hristos pentru biserica Sa și trebuie avut grijă de ei așa cum ar fi avut grijă Isus Însuși. În felul acesta Dumnezeu îndepărtează rugina și purifică aurul, oferindu-ne cultivarea inimii și a caracterului de care avem nevoie.

Domnul ar putea duce mai departe lucrarea Sa fără cooperarea noastră. El nu este dependent de noi în ce privește banii, timpul sau activitatea noastră. Dar biserica este foarte prețioasă înaintea Sa. Este caseta Sa cu bijuterii, staulul care Îi adăpostește turma, pe care tânjește să o vadă fără pată, fără zbârcitură sau altceva de felul acesta. O dorește cu o iubire nespusă. Iată de ce ne-a dat ocazii să lucrăm pentru El și acceptă lucrarea noastră ca dovadă de iubire și loialitate. Punând între noi săraci și suferinzi, Domnul ne testează ca să se vadă ce se află în inima noastră. (…) Cultivarea minții și a inimii noastre se realizează mult mai ușor atunci când simțim o compasiune atât de mare pentru ceilalți, încât le împărtășim din beneficiile și privilegiile noastre pentru a le ușura nevoile. (…)

Faptele bune presupun sacrificiu din partea noastră, dar prin intermediul acestuia ne asigurăm disciplina. Aceste obligații ne aduc în conflict cu simțămintele și tendințele naturale, iar când ne achităm de obligații câștigăm victorie după victorie asupra trăsăturilor inacceptabile din caracterul nostru. Lumea va fi convinsă nu atât de mult prin ceea ce biserica susține de la amvon, ci prin ceea ce trăiește. Predicatorul prezintă teoria Evangheliei, iar evlavia practică a bisericii demonstrează puterea acesteia.

Ce n-ar trebui să considere părinţii că este păcat?
Află răspunsul ascultând materialul zilei de azi din cartea „Căminul adventist”.

Răspunsul se află la pagina 398 a cărții „Căminul adventist”, Editura Viață și Sănătate, ediția tipărită 2024, capitolul Crăciunul.

Ascultă ediția audio aici.

Ce credeți? Dacă un om are o sută de oi și se rătăcește una dintre ele, nu lasă el pe cele nouăzeci și nouă pe munți și se duce să caute pe cea rătăcită?
Matei 18:12

Ascultă ediția audio aici.

Parabola cu bănuțul pierdut și cea cu oaia rătăcită ne învață cele mai prețioase lecții. Ele abordează subiectul omului pierdut și recuperat. Mulți, mult mai mulți ar fi putut fi recuperați dacă cineva ar fi depus eforturi pentru ei, după cum apare în aceste parabole. (…) Membri ai bisericii, cereți-I lui Dumnezeu să vă dea preocuparea de a deschide Scripturile pentru alții și de a face lucrare misionară pentru cei care au nevoie de ajutor! Unii vor fi salvați într-un fel, alții, în alt fel, dar lucrarea trebuie întotdeauna făcută sub conducerea Domnului. (…) Publicațiile care conțin adevărul Bibliei să fie răspândite ca frunzele toamna. Înălțați-L pe Salvatorul sufletelor, înălțați-L tot mai sus! (…)

Adoptați atitudinea Marelui Maestru Lucrător! Învățați de la Prietenul păcătoșilor cum să lucrați cu sufletele afectate de păcat! Țineți minte că în viața urmașilor Săi trebuie să se vadă aceeași dedicare, aceeași subordonare față de lucrarea divină a oricărei chemări sociale, a oricărui atașament pământesc, după cum se vedea și în viața Lui. Solicitările venite din partea lui Dumnezeu trebuie întotdeauna să aibă prioritate. Exemplul lui Hristos să ne inspire să depunem eforturi neîncetate pentru binele altora! Avem vecini. Le vom transmite mesajul? Poate că nu avem întărirea prin punerea mâinilor, dar putem transmite mesajul în umilință. Putem aduce mărturie că (…) toți cei pentru care a murit Hristos vor avea viață veșnică dacă vor crede în El.

Nimeni să nu rămână inactiv pentru că nu poate face o lucrare ca aceea a slujitorilor lui Dumnezeu care sunt cei mai experimentați! (…) Nu doar cei din poziții de răspundere privind misiunea, nu numai cei care dețin posturi în consilii și comitete, nu numai cei care administrează sanatoriile și editurile noastre trebuie să îndeplinească misiunea care trebuie făcută și care va acoperi pământul de cunoașterea Domnului așa cum valurile acoperă marea. Această lucrare poate fi îndeplinită numai dacă întreaga biserică își face partea sub călăuzirea și prin puterea lui Dumnezeu.

În folosul cui pot şi trebuie sărbătorite Crăciunul şi Anul Nou?
Află răspunsul ascultând materialul zilei de azi din cartea „Căminul adventist”.

Răspunsul se află la pagina 398 a cărții „Căminul adventist”, Editura Viață și Sănătate, ediția tipărită 2024, capitolul Crăciunul.

Ascultă ediția audio aici.

Domnul Își întinde privirile peste tot pământul ca să sprijine pe aceia a căror inimă este întreagă a Lui.
2 Cronici 16:9

Ascultă ediția audio aici.

În fiecare loc, în regiunile îndepărtate cât și aproape de casă, există oameni temători de Dumnezeu care caută adevărul. Ei știu că există un Dumnezeu, se roagă Lui, se încred în El și se comportă ca niște creștini. Din istoria lui Corneliu (Faptele apostolilor 10) aflăm că Dumnezeu va conduce pe oricine se lasă condus. El l-a condus pe Corneliu. I-a inspirat inima slujitorului Său în rugăciune. L-a pregătit să primească lumina adevărului Său și a ales să-i lumineze mintea prin intermediul cuiva care primise deja lumină de sus. (…) Domnul a observat fiecare faptă a lui Corneliu. Tot cerul a văzut milosteniile făcute de el și rugăciunea acestui centurion devotat. (…)

La fel se întâmplă și astăzi. Domnul are ochii asupra fiecărui suflet care Îl caută. El este interesat de fiecare om care are nevoie de ajutor și nu va lăsa pe nimeni în întunericul erorii, ci pas cu pas îl va conduce la lumina deplină a adevărului, care radiază de pe fiecare pagină a Scripturilor. (…) Domnul vede fiecare act al nostru. El știe exact ce progrese am făcut pe calea creștină. Cât de amabil, cât de blând este Marele nostru Păstor! Cu un interes intens, El privește de pe tronul Său înălțat la oile pășunii Sale și le dă har și putere. (…)

Agenții cerești comunică permanent cu oamenii de pe pământ. Nu putem vedea personal îngerii lui Dumnezeu din jurul nostru, cu toate că ei sunt cu noi călăuzindu-ne și îndreptându-ne. Noi trebuie să fim în așa măsură mare sub influența Duhului lui Dumnezeu, încât să fim receptivi la conducerea Sa. Ori de câte ori suntem impresionați să spunem sau să facem ceva pentru a ajuta pe cineva de lângă noi, ar trebui să fim gata să răspundem îndată sugestiilor Duhului Sfânt. Putem fi gata să facem acest lucru numai când trăim în strânsă relație cu Dumnezeu. Faptele de binefacere, rugăciunile fierbinți înălțate sunt doar semne exterioare că facem fapte de creștin și ne-am supus mintea influenței modelatoare a Duhului lui Dumnezeu.

Am ajuns o priveliște pentru lume, îngeri și oameni.
1 Corinteni 4:9

Ascultă ediția audio aici.

Dumnezeu dorește ca fiii Săi să arate lumii ce înseamnă a sta împreună cu Hristos în locurile cerești, „ca să arate în veacurile viitoare nemărginita bogăție a harului Său, în bunătatea Lui față de noi în Hristos Isus” (Efeseni 2:7). El așteaptă să aducem această bunătate în relațiile noastre. (…) Domnul dorește ca urmașii Săi să se respecte unul pe altul ca răscumpărați prin sângele lui Hristos. Atunci când vor face acest lucru, ei vor ști ce înseamnă a sta împreună în locurile cerești prin Hristos. Buzele noastre au nevoie să fie sfințite cu cărbunele aprins de pe altarul lui Dumnezeu. Apoi vom spune cuvinte care înalță, rafinează, înnobilează, cuvinte care sunt umplute de aroma neprihănirii lui Hristos, cuvinte care sunt o mireasmă de viață spre viață.

Hristos cere ca urmașii Săi să fie asemenea Lui, întrucât El dorește să fie reprezentat corect în cercul familiei, în biserică și în lume. El ne cere să ne ocupăm de noi înșine. Vom vedea că avem suficiente intervenții care să ne țină ocupați. Trebuie să-L acceptăm pe Hristos ca sursă de eficiență, de putere, ca să fim apoi capabili să facem cunoscut caracterul Său în fața lumii. Aceasta este lucrarea care ne aparține în calitate de creștini. Trebuie să dăm mărturie despre puterea harului ceresc. Dar nu-i așa că sunt mulți cei care (…), asemenea unei castane țepoase, îi rănesc pe cei cu care vin în contact? (…) Cei care Îl reprezintă pe Hristos nu vor vorbi aspru. Cuvintele lor vor fi plăcute și folositoare. „Credincioși adevărului, în dragoste, să creștem în toate privințele ca să ajungem la Cel care este Capul, Hristos” (Efeseni 4:15)!

Dumnezeu le cere fiilor și fiicelor Sale să facă cunoscută – înaintea sinagogii lui Satana, înaintea universului ceresc, înaintea lumii – puterea harului Său, ca oamenii și îngerii să poată afla că Hristos nu a murit în van. Să arătăm lumii că avem putere de sus! (…) Fie ca Dumnezeu să îi ajute pe cei din poporul Său să se smulgă din făgașul în care au căzut și să vină în locul unde pot umbla și vorbi cu Dumnezeu! Apoi, pe măsură ce reflectă lumina și bucuria cerului, Dumnezeu Însuși Se va bucura de ei cu cântare.

Da, mie, care sunt cel mai neînsemnat dintre toți sfinții, mi-a fost dat harul acesta să vestesc Neamurilor bogățiile nepătrunse ale lui Hristos.
Efeseni 3:8

Ascultă ediția audio aici.

În inima majorității oamenilor nu există decât puțin respect pentru adevăr și neprihănire. Necredința în Dumnezeu și în Cuvântul Său se manifestă pretutindeni. (…) În timp ce asemenea condiții abundă în lume, să nu ne închidem în casele noastre și să credem că a adera la adevăr este tot ce ni se cere. Hristos S-a dat pe Sine ca jertfă pentru păcatele lumii. (…) Dacă ai în inima ta bogățiile harului lui Hristos, nu le vei păstra doar pentru tine, în timp ce salvarea sufletelor depinde de cunoașterea căii mântuirii pe care o poți transmite! Ele nu vor veni la tine să-ți spună care sunt dorințele inimii lor, dar multe sunt flămânde, nesăturate, iar Hristos a murit pentru ca ele să poată avea bogățiile harului Său. Ce ai de gând să faci ca aceste suflete să poată avea și ele parte de binecuvântările de care te bucuri tu?

Cauți să te apropii de cei care au nevoie de ajutorul tău? Îți folosești ocaziile, avantajele și mijloacele în vederea câștigării sufletelor la Hristos? Ai putea spune: „Eu nu sunt pastor și nu pot predica adevărul.” Poate că nu ești pastor în sensul strict al cuvântului. Poate că nu ai fost chemat niciodată să stai la amvon. Totuși poți fi un slujitor al lui Hristos. Dacă vei fi atent la ocaziile care îți ies în cale de a spune un cuvânt unui suflet sau altul, Dumnezeu va vorbi prin tine ca să câștige inimi la El.
(…) Lasă un cuvânt aici și un cuvânt dincolo care să Îl înalțe pe Mântuitorul înaintea oamenilor și să îi îndrepte spre scopuri mai înalte și mai sfinte!

Creșterea în har se observă în creșterea capacității de a lucra pentru Dumnezeu. Omul care învață în școala lui Hristos va ști cum să se roage și cum să vorbească în Numele Maestrului. Dându-și seama că îi lipsește înțelepciunea și experiența, el se va supune învățăturii Marelui Învățător, înțelegând că numai astfel poate obține perfecțiunea în lucrarea lui Dumnezeu. Zilnic, el va deveni mai capabil să înțeleagă lucrurile spirituale. Fiecare zi de lucrare asiduă îl va face, la finalul ei, mai competent să-i ajute pe alții. Rămânând în Hristos, el aduce mult rod.

Isus le-a vorbit din nou și a zis: „Eu sunt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții.”
Ioan 8:12

Ascultă ediția audio aici.

Cei care Îl urmează pe Isus vor fi conlucrători cu Dumnezeu. Ei nu vor umbla în întuneric, ci vor găsi calea adevărată, cea pe care îi conduce Isus, Lumina lumii; și, în timp ce ei își îndreaptă pașii spre Sion, înaintând prin credință, vor ajunge să aibă o experiență strălucită în lucrurile lui Dumnezeu. Misiunea lui Hristos – atât de puțin înțeleasă, atât de slab pătrunsă, care L-a chemat de pe tronul lui Dumnezeu la taina altarului crucii de pe Calvar – va fi din ce în ce mai clar dezvăluită înaintea minții și se va vedea că în jertfa lui Hristos se găsesc sursa și principiul oricărei alte misiuni a iubirii. (…)

Isus i-a învățat pe urmașii Săi că le sunt datori atât iudeilor, cât și grecilor, atât celor înțelepți, cât și celor neînțelepți să-i ajute să înțeleagă că deosebirile rasiale, castele și elementele de separare făcute de om nu sunt aprobate de Cer și nu ar trebui să aibă nicio influență în lucrarea de răspândire a Evangheliei. Ucenicii lui Hristos să nu facă nicio deosebire între apropiații lor și vrăjmașii lor, ci pe fiecare om să-l considere un apropiat care are nevoie de ajutor și să privească lumea ca pe un câmp de lucru, unde să-i caute și să-i salveze pe cei pierduți. Isus i-a încredințat fiecărui om propria lucrare, scoțându-l din cercul lui strâmt impus de egoism, ștergând granițele teritoriale și toate deosebirile artificiale ale societății. El nu a stabilit niciun semn de hotar pentru zelul misionar, ci le-a poruncit urmașilor Săi să-și extindă lucrarea până la marginile îndepărtate ale pământului. (…)

Domnul Isus este sursa noastră de randament în toate lucrurile. Duhul Său este menit să ne inspire și, pe măsură ce ne așezăm în mâinile Sale să devenim canale de lumină, mijloacele noastre de a face binele nu se vor epuiza niciodată, pentru că resursele puterii lui Isus Hristos sunt totdeauna la dispoziția noastră. Noi ne putem alimenta din plinătatea Lui și putem primi din harul care nu cunoaște nicio limită. Căpetenia mântuirii noastre ne poate învăța la orice pas că atotputernicia este primită la cererea credinței vii. El spune: „Despărțiți de Mine, nu puteți face nimic” (Ioan 15:5) și declară și că vom face lucruri „mai mari decât acestea, pentru că Eu Mă duc la Tatăl” (Ioan 14:12).

Soarele apune: B 16:55, CT 16:46, IS 16:43, MS 16:56, SM 17:00, DJ 17:05, AR 17:08