Categorie: Devoțional

Cereți de la Domnul ploaie, ploaie de primăvară! Domnul scoate fulgerele și vă trimite o ploaie îmbelșugată pentru toată verdeața de pe câmp.
Zaharia 10:1

Ascultă ediția audio aici.

 Tatăl nostru ceresc nu ne cere niciodată să facem ceva ce nu am putea face. El dorește ca poporul Său să lucreze sârguincios în vederea împlinirii planului lui Dumnezeu pentru el. Să se roage pentru putere, să aștepte putere, să primească putere, astfel încât să poată crește până la statura plinătății lui Hristos Isus. Nu toți membrii bisericii cultivă devoțiunea personală, de aceea nu-și înțeleg responsabilitatea personală. Ei nu își dau seama că este privilegiul și datoria lor să ajungă la înaltul standard al perfecțiunii creștine. (…) Așteptăm noi cu nerăbdare ploaia târzie, sperând cu încredere într-o zi mai bună, când biserica va fi înzestrată cu putere de sus și va fi pregătită pentru lucrare? Ploaia târzie nu îi va înviora pe cei nepăsători care nu folosesc puterea divină care le-a fost dată.

Avem mare nevoie de o atmosferă curată, aducătoare de viață, care să hrănească și să revigoreze viața spirituală. Avem nevoie de mai mult entuziasm. Mesajul solemn încredințat nouă pentru a fi transmis lumii trebuie proclamat cu mai multă fervoare și cu o intensitate care să-i impresioneze pe necredincioși, făcându-i să vadă că Cel Preaînalt lucrează prin noi și că El este sursa randamentului și a puterii noastre. (…) Dumnezeu ne-a încredințat talente să fie folosite pentru progresul Împărăției Sale. (…) Ne întrebăm noi: „Cum folosesc eu talentele pe care Dumnezeu mi le-a dat? I-am acordat (…) lui Dumnezeu doar o slujire slabă și bolnavă?” (…)

Ți-ai folosit toate puterile în efortul de a aduce înapoi oaia pierdută în staul? Există mii și mii care zac în neștiință și care ar putea fi avertizați. Roagă-te ca niciodată înainte pentru puterea lui Hristos! Roagă-te pentru inspirația Duhului Său, ca să poți fi umplut de dorința de a-i salva pe cei care pier! Lasă-ți rugăciunea să se înalțe spre cer: „Dumnezeu să aibă milă de noi și să ne binecuvânteze, să facă să lumineze peste noi Fața Lui, ca să se cunoască pe pământ calea Ta și printre toate neamurile mântuirea Ta!” (Psalmii 67:1,2)!

Totuși vă spun adevărul: vă este de folos să Mă duc, căci, dacă nu Mă duc Eu, Mângâietorul nu va veni la voi, dar, dacă Mă duc, vi-L voi trimite.
Ioan 16:7

Ascultă ediția audio aici.

Hristos a spus: „Este imperios necesar pentru voi ca Eu să Mă duc.” Așadar, nimeni nu ar trebui să aibă prioritate pe baza locului pe care îl ocupă sau a legăturii personale cu Hristos. Mântuitorul va fi accesibil pentru toți la fel, în mod spiritual, și în acest sens va putea fi mai aproape de toți decât dacă nu S-ar fi înălțat la cer. Acum toți putem fi favorizați în mod egal prin șansa de a privi la El și a reflecta caracterul Său. Ochiul credinței Îl poate vedea întotdeauna prezent, în totala Sa bunătate, îndurare, răbdare, amabilitate și iubire. (…) Și, în timp ce privim, suntem schimbați în același chip al Său. Tuturor ne este imposibil să facem această schimbare prin propria noastră putere, prin propriile eforturi. Duhul Sfânt, Mângâietorul, pe care Isus a spus că Îl va trimite în lume, este cel care ne schimbă caracterul, făcându-l asemenea cu al lui Hristos, și, odată realizat acest lucru, vom reflecta ca într-o oglindă slava Domnului. Astfel, caracterul omului care privește la Hristos se aseamănă așa de mult cu caracterul Domnului, încât aceia care îl privesc pe omul în cauză văd caracterul lui Hristos reflectat ca într-o oglindă. Imperceptibil pentru noi, suntem schimbați zi de zi dinspre căile și voia noastră înspre voia Domnului Hristos, înspre farmecul caracterului Său. Astfel creștem în Hristos și în mod inconștient reflectăm chipul Său. (…)

Enoh L-a avut în vedere mereu pe Domnul, și Cuvântul inspirat spune că „el umbla cu Dumnezeu”. Enoh a făcut din Hristos tovarășul lui permanent. El era în lume și se achita de datoriile față de lume, dar era sub influența lui Isus. Reflecta caracterul lui Hristos, manifestând în aceeași măsură bunătate, milă, compasiune, răbdare, blândețe, umilință și iubire. Apropierea lui zilnică de Hristos l-a transformat într-o imagine a lui Hristos, de care el era atât de strâns legat. Zi de zi, el se îndepărta de propria cale spre calea lui Hristos, în gândurile și simțămintele sale cerești și divine. (…) Era o creștere continuă și el a avut părtășie cu Tatăl și cu Fiul. Iată ce este sfințirea autentică!

Dar Mângâietorul, adică Duhul Sfânt, pe care-L va trimite Tatăl în Numele Meu, vă va învăța toate lucrurile și vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu.
Ioan 14:26

Ascultă ediția audio aici.

Mângâietorul pe care Hristos a promis să-L trimită după înălțarea Sa la cer este Duhul în toată plinătatea Dumnezeirii, care Își manifestă puterea harului divin față de toți cei care Îl primesc pe Hristos și cred în El ca Mântuitor personal. Sunt trei Persoane în trioul ceresc; în Numele acestor trei mari puteri – Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt – sunt botezați cei care Îl primesc pe Hristos prin credință vie, iar aceste Puteri vor coopera cu omul ascultător. Cei care au fost privilegiați să audă adevărul și au fost impresionați de Duhul Sfânt să primească Sfintele Scripturi ca pe vocea lui Dumnezeu nu au nicio scuză să rămână subdezvoltați în viața religioasă. Prin utilizarea capacității date de Dumnezeu, ei trebuie să învețe zi de zi să primească putere și râvnă spirituală. (…)

Dacă vrem să fim plante care cresc în grădina Domnului, trebuie să avem o sursă constantă de viață și înflăcărare spirituală. Creșterea se va vedea în credința și cunoașterea Domnului nostru Isus Hristos. Nu există nicio casă la mijlocul drumului unde să ne putem despovăra de responsabilitate și să ne odihnim pe cale. Trebuie să avansăm mereu spre cer, dezvoltându-ne un caracter religios solid. Măsura în care vom primi Duhul Sfânt va fi proporțională cu dorința noastră și credința pe care o exercităm pentru acest lucru. (…)

Hristos spune: „Căci oricine cere capătă; cine caută găsește” (Matei 7:8). Cel care caută cu adevărat harul Lui prețios cu siguranță nu va fi dezamăgit. El ne-a făcut această promisiune și nu vom fi înșelați. Nu este ceva exprimat ca o maximă sau teorie, ci este un fapt, este o lege a administrării divine. Putem fi convinși că vom avea parte de Duhul Sfânt, dacă în mod individual vom pune la încercare Cuvântul lui Dumnezeu. El este credincios, porunca Sa este desăvârșită. (…) Lumina și adevărul vor străluci potrivit cu dorința sufletului! O, dacă toți ar flămânzi și ar înseta după neprihănire, ca să poată fi săturați!

Când devin întâlnirile cu caracter social folositoare în cel mai profund sens şi instructive?
Află răspunsul ascultând materialul zilei de azi din cartea „Căminul adventist”.

Răspunsul se află la pagina 416 a cărții „Căminul adventist”, Editura Viață și Sănătate, ediția tipărită 2024, capitolul Ce să jucăm?.

Ascultă ediția audio aici.

Și Eu voi ruga pe Tatăl, și El vă va da un alt Mângâietor, care să rămână cu voi în veac; și anume Duhul adevărului, pe care lumea nu-L poate primi, pentru că nu-L vede și nu-L cunoaște, dar voi Îl cunoașteți, căci rămâne cu voi și va fi în voi.
Ioan 14:16,17

Ascultă ediția audio aici.

Cei din poporul lui Dumnezeu par incapabili să înțeleagă și să accepte această făgăduință. Par să creadă că doar câteva picături din aversele harului urmează să cadă peste sufletul însetat. (…) Ei nu simt nevoia de a beneficia de înaltele privilegii care le sunt oferite la un preț infinit. (…) Nu din cauza vreunei limitări din partea lui Dumnezeu nu se revarsă asupra oamenilor bogățiile harului Său. (…) Dacă toți ar fi interesați să-l primească, toți ar fi umpluți cu Duhul. Dacă ne mulțumim cu doar câteva binecuvântări, ne descalificăm să primim Duhul în plinătatea Lui fără margini. Prea ușor ne mulțumim cu o mică fărâmă, deși este privilegiul nostru să așteptăm o mișcare profundă a Duhului lui Dumnezeu. Așteptând puțin, primim puțin.

Necesitatea intervenției Duhului Sfânt ar trebui conștientizată de toată lumea. Dacă Duhul nu este acceptat și prețuit ca reprezentant al lui Hristos – a cărui lucrare este să reînnoiască și să sfințească întreaga ființă –, marile adevăruri care au fost încredințate ființelor umane își vor pierde puterea asupra minții. Nu este suficient pentru noi să cunoaștem adevărul. Trebuie să umblăm și să lucrăm în dragoste, conformându-ne voința voii lui Dumnezeu. Celor care fac acest lucru Domnul le spune: „Voi pune legile Mele în mintea lor și le voi scrie în inimile lor” (Evrei 8:10). (…) Astfel este refăcută relația dintre Dumnezeu și om. „Eu voi fi Dumnezeul lor, și ei vor fi poporul Meu” (v. 10), spune Domnul. „Nu este niciun atribut al naturii Mele pe care Eu să nu îl ofer în mod gratuit, ca omul să poată dobândi chipul Meu.” (…)

Căutăm noi această plinătate, grăbindu-ne spre ținta așezată înaintea noastră – perfecțiunea caracterului Său? Atunci când va ajunge la această țintă, poporul lui Dumnezeu va fi sigilat pe frunte. Plin de Duhul Sfânt, el va fi complet în Hristos, iar îngerul raportor va declara: „S-a sfârșit.”

Dacă voi, care sunteți răi, știți să dați daruri bune copiilor voștri, cu cât mai mult Tatăl vostru cel din ceruri va da Duhul Sfânt celor ce I-L cer!
Luca 11:13

Ascultă ediția audio aici.

Ar trebui să ne rugăm la fel de fierbinte pentru coborârea Duhului Sfânt cum se rugau ucenicii în ziua Cincizecimii. Dacă ei aveau nevoie de puterea Duhului în vremea aceea, noi avem mai multă nevoie astăzi. Tot felul de doctrine false, erezii și înșelăciuni duc în rătăcire mintea oamenilor și, fără ajutorul Duhului Sfânt, eforturile noastre de a prezenta adevărul divin vor fi în van. Dumnezeu dorește să-Și reînvioreze poporul prin darul Duhului Sfânt, rebotezându-l cu iubirea Sa. În biserică nu trebuie să existe o lipsă de Duh Sfânt. După înălțarea lui Hristos, peste ucenicii credincioși aflați în așteptare și rugăciune Duhul Sfânt a venit cu o plinătate a puterii Sale care a cuprins orice inimă. În viitor, pământul urmează să fie luminat de slava lui Dumnezeu. O influență sfântă se va răspândi de la aceia care sunt sfințiți prin adevăr. Lumea urmează să fie învăluită într-o atmosferă de har. Duhul Sfânt urmează să acționeze asupra inimii oamenilor, luând lucrurile lui Dumnezeu și arătându-le oamenilor.

Domnul Hristos a declarat că influența divină a Duhului avea să fie cu urmașii Săi până la sfârșitul timpului. Dar promisiunea nu este apreciată așa cum ar trebui să fie și de aceea nici nu se împlinește așa cum s-ar putea împlini. (…) Lucruri minore ocupă atenția, iar puterea divină necesară pentru creșterea și prosperitatea bisericii și care ar putea aduce cu sine toate celelalte binecuvântări lipsește, deși este oferită în infinita sa plenitudine. (…)

Frații mei și surorile mele, cereți Duhul Sfânt! Dumnezeu garantează fiecare promisiune pe care a făcut-o. Cu Biblia în mână spuneți: „Am făcut ce ai spus să facem. Iată promisiunea Ta: «Cereți, și vi se va da; căutați, și veți găsi; bateți, și vi se va deschide»” (Matei 7:7). Hristos spune: „De aceea vă spun că, orice lucru veți cere, când vă rugați, să credeți că l-ați și primit, și-l veți avea” (Marcu 11:24). „Și orice veți cere în Numele Meu, voi face (…)” (Ioan 14:13).

Voi veți primi o putere, când se va coborî Duhul Sfânt peste voi, și-Mi veți fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria și până la marginile pământului.
Faptele apostolilor 1:8

Ascultă ediția audio aici.

Biserica creștină și-a început existența rugându-se pentru Duhul Sfânt. Se afla în pruncia ei, fără prezența personală a lui Hristos. Chiar înainte de a Se înălța la cer, Hristos Și-a trimis ucenicii să predice Evanghelia în lume. Ascultând de cuvântul Învățătorului lor, ucenicii s-au întors la Ierusalim și vreme de zece zile s-au rugat pentru împlinirea promisiunii lui Dumnezeu. Aceste zece zile au fost zile de profundă cercetare a inimii. Ucenicii au lăsat deoparte toate neînțelegerile care existaseră între ei și s-au apropiat unii de alții în părtășie creștină. (…) La încheierea celor zece zile, Domnul Și-a respectat promisiunea printr-o revărsare minunată a Duhului Său. Când au fost „toți împreună în același loc” (Faptele apostolilor 2:1) în rugăciune și cereri, binecuvântarea promisă a venit. (…)

Care a fost rezultatul revărsării Duhului Sfânt în ziua Cincizecimii? Vestea bună despre un Mântuitor înălțat a fost dusă până la marginile lumii locuite. Inimile ucenicilor erau pline de o bunăvoință atât de mare, de profundă și de amplă, încât au fost impulsionați să meargă până la marginile pământului. Prin harul lui Hristos au fost apostolii făcuți ceea ce erau. Devoțiunea sinceră și rugăciunea umilă și fierbinte au fost elementele care i-au adus în strânsă comuniune cu El. Ei stăteau împreună cu El în locurile cerești. Și-au dat seama cât de mare era datoria pe care o aveau față de El. Prin rugăciune perseverentă și arzătoare au obținut înzestrarea cu Duhul Sfânt, apoi au pornit, împovărați de sarcina salvării sufletelor, plini de zel să răspândească triumful crucii. (…)

Să fim noi mai puțin zeloși decât au fost apostolii? Să nu cerem noi cu credință vie împlinirea făgăduințelor care i-au determinat ca, din adâncul ființei lor, să-I ceară Domnului Isus împlinirea cuvântului Său: „Cereți, și veți căpăta” (Ioan 16:24)? Oare nu va veni și astăzi Duhul lui Dumnezeu, ca răspuns la rugăciunea fierbinte și perseverentă, să umple oamenii cu putere?

Soarele apune: B 16:42, CT 16:32, IS 16:27, MS 16:41, SM 16:44, DJ 16:52, AR 16:53

Deci, fiindcă toate aceste lucruri au să se strice, ce fel de oameni ar trebui să fiți voi, printr-o purtare sfântă și evlavioasă, așteptând și grăbind venirea zilei lui Dumnezeu (…)?
2 Petru 3:11,12

Ascultă ediția audio aici.

Dumnezeu așteaptă de la cei care poartă Numele lui Hristos să-L reprezinte în gândire, cuvânt și faptă. Gândurile lor să fie curate, cuvintele și faptele să fie nobile și înălțătoare, atrăgându-i pe cei din jurul lor la Mântuitorul. (…) Într-un sens special, adventiștii de ziua a șaptea au fost așezați în această lume ca veghetori și purtători de lumină. Lor le-a fost încredințat ultimul mesaj de milă pentru o lume care piere. Asupra lor strălucește lumina minunată din Cuvântul lui Dumnezeu. Ce fel de oameni deci ar trebui să fie ei? Viața noastră ar trebui să dovedească o creștere spirituală constantă. Dar am văzut ceva ce mă face să mă cutremur – bărbați și femei piperniciți în caracter care, deși au Cuvântul lui Dumnezeu care le spune ce trebuie să facă să fie salvați, sunt totuși nesfințiți și nesfinți. (…)

Este nevoie de o acțiune profundă a harului în inima celor din poporul lui Dumnezeu. Trebuie să se vadă mai puțin eul și mai mult Hristos. Încercări, apropiate și dure, vin asupra tuturor. Religia Bibliei trebuie îmbinată cu tot ce facem și spunem. Fiecare activitate profesională trebuie să poarte mireasma prezenței lui Dumnezeu. (…)

Fratele meu, sora mea, te încurajez să te pregătești pentru venirea lui Hristos pe norii cerului! Zi de zi alungă iubirea de lume din inima ta! Înțelege din experiență ce înseamnă să ai părtășie cu Hristos! Pregătește-te pentru judecată, în așa fel încât, când va veni Hristos, să fii apreciat împreună cu aceia care cred, să poți fi printre cei care Îl întâmpină în pace. În ziua aceea, răscumpărații vor străluci în gloria Tatălui și a Fiului. Îngerii, atingându-și harpele de aur, Îi vor ura bun-venit Împăratului cu trofeele victoriei Sale – cei care au fost spălați și albiți în sângele Mielului. Un cântec de triumf va adia umplând întregul cer. Hristos a învins. El intră în curțile cerești împreună cu răscumpărații Săi, mărturii că misiunea Sa de suferință și sacrificiu nu a fost degeaba.

Soarele apune: B 16:43, CT 16:33, IS 16:28, MS 16:42, SM 16:45, DJ 16:53, AR 16:54

Cel ce umblă plângând când aruncă sămânța se întoarce cu veselie când își strânge snopii.
Psalmii 126:6

Ascultă ediția audio aici.

Dacă vecinii noștri ar pieri din lipsă de pâine, noi am fi considerați foarte lipsiți de spiritul de binefacere dacă nu le-am împlini această nevoie. Există printre noi persoane cărora Cuvântul lui Dumnezeu nu li s-a adus niciodată înaintea minții sau înțelegerii lor, iar aceștia pier pentru că sunt lipsiți de Pâinea vieții. În acest caz, nu dovedim noi un mare egoism când ținem adevărurile sacre numai pentru noi (…)?

Tatăl nostru ceresc dă ploaie, rouă și lumina soarelui din ceruri ca să învioreze florile și să facă vegetația să răsară și să înflorească. Dar omul are o parte de făcut, să pregătească solul, să pună sămânța în pământ, pentru a se asigura de un seceriș. Dacă își încrucișează brațele și spune: „Eu las lucrurile să meargă pe calea lor. (…) Dumnezeu va da secerișul. El va da soare și ploaie din cer și eu nu am nicio grijă”, ce fel de seceriș va fi? Omul trebuie să coopereze cu Dumnezeu și să-și facă partea pregătind terenul, semănând sămânța, și Dumnezeu va face să crească. Tatăl nostru ceresc nu va trimite îngeri din cer să le predice oamenilor mântuirea. El ne-a deschis adevărurile prețioase ale Cuvântului Său și ne-a implantat adevărul în inimă ca să-l putem transmite celor care se află în întuneric. Dacă am gustat într-adevăr din darurile prețioase ale promisiunilor lui Dumnezeu, vom împărtăși această cunoștință cu alții. (…)

Să lucrăm fiecare individual, întrucât această responsabilitate ne aparține! Să manifestăm energie neobosită, tact și zel în această lucrare, asumându-ne sarcina, simțind pericolul în care se află vecinii și prietenii noștri! Să lucrăm așa cum a lucrat Hristos! Să prezentăm adevărul așa cum este în Isus, pentru ca sângele acestor suflete să nu se afle pe hainele noastre! În același timp, să ne simțim întreaga dependență și încredere în Dumnezeu, întrucât știm că nu putem face nimic fără ajutorul harului și puterii Sale de a ne ajuta! Un Pavel poate planta, un Apolo poate uda, dar numai Dumnezeu face să crească. Apoi putem într-adevăr merge la lucru, udând, semănând prețioasele semințe ale adevărului și sperând că Dumnezeu le va face să crească.

Fiindcă am primit dar o împărăție care nu se poate clătina, să ne arătăm mulțumitori și să aducem astfel lui Dumnezeu o închinare plăcută, cu evlavie și cu frică.
Evrei 12:28

Ascultă ediția audio aici.

O viață monotonă nu este cel mai favorabil element pentru creșterea spirituală. Unii pot ajunge la cel mai înalt standard de spiritualitate numai printr-o reordonare a lucrurilor. Când, în providența Sa, vede că schimbările sunt esențiale pentru succesul clădirii caracterului, Dumnezeu tulbură cursul liniștit al vieții. (…) Dumnezeu vede că lucrătorul are nevoie să se asocieze mai strâns cu El și, pentru a realiza acest lucru, îl separă de prietenii și anturajele sale. Atunci când l-a pregătit pe Ilie pentru a fi luat la cer, l-a mutat dintr-un loc în altul pentru a nu se obișnui cu confortul și pentru a putea obține astfel putere spirituală. Și planul lui Dumnezeu era ca influența lui Ilie să fie o putere care să-i ajute pe mulți. (…)

Cei cărora nu li se permite odihnă și liniște și care trebuie să-și mute cortul continuu, în seara aceasta într-un loc și mâine seară în alt loc, să nu uite că Domnul îi conduce și că acesta este modul Său de a-i ajuta să-și formeze un caracter perfect. În toate schimbările care ne sunt cerute să le facem, Dumnezeu să fie recunoscut ca tovarășul nostru, ghidul nostru și sprijinul nostru. (…) Mulți nu știu cum să lucreze pentru Dumnezeu, dar nu pentru că nu ar putea afla, ci pentru că nu au bunăvoința să se supună instruirii Sale. Moabul este considerat un mare eșec, pentru că, după cum declară profetul, „Moabul era netulburat din tinerețea lui, (…) nu era turnat dintr-un vas în altul și nu era dus în robie. De aceea i s-a păstrat gustul și nu i s-a schimbat mirosul” (Ieremia 48:11). La fel se întâmplă cu aceia ale căror trăsături moștenite și tendințe cultivate spre rău nu sunt îndepărtate de la ei. (…)

Creștinul trebuie să se pregătească pentru a împlini o lucrare care să demonstreze bunătate, stăpânire de sine, îngăduință, blândețe și răbdare. Cultivarea acestor daruri prețioase se produce în viața creștinului care, atunci când este chemat la slujire de către Stăpân, este dispus să-și folosească cele mai înalte puteri în ajutorarea și binecuvântarea celor din jurul lui.

Isus a luat cuvântul și le-a zis: „Nu cei sănătoși au trebuință de doctor, ci cei bolnavi. N-am venit să chem la pocăință pe cei neprihăniți, ci pe cei păcătoși.”
Luca 5:31,32

Ascultă ediția audio aici.

Păcătoșii erau obiectul special al misiunii lui Hristos – păcătoșii de orice rasă și din orice regiune. (…) Toți Îi sunt dragi pentru că au fost cumpărați cu sângele Lui. Misiunile interne trebuie să beneficieze de o atenție hotărâtă. Fiecare păcătos din casa noastră și din vecinătatea noastră să fie căutat! Eforturi personale să fie făcute pentru aceștia! Cazurile care par cele mai lipsite de speranță să fie abordate cu cea mai mare convingere, cu credință, speranță și rugăciune fierbinte. (…) Cei asupra cărora Satana exercită cea mai aprigă putere a sa sunt aceia care trezesc mila din marea inimă de iubire a Mântuitorului. El lasă întotdeauna oile adunate în staul și iese în pustiu să caute și să salveze oaia pierdută. Hristos simte cea mai gingașă iubire pentru cei care sunt prinși în capcana puterii înșelătoare a lui Satana. Iar atunci când oaia pierdută este găsită într-adevăr de Isus, ce bucurie și ce sărbătoare sunt în întregul univers al cerului! (…)

Vocea Sa se aude în sonorități de gingășie cuceritoare, cerere stăruitoare și dragoste: „Căutați pe Domnul câtă vreme se poate găsi; chemați-L câtă vreme este aproape. Să se lase cel rău de calea lui și omul nelegiuit să se lase de gândurile lui, să se întoarcă la Domnul, care va avea milă de el, la Dumnezeul nostru, care nu obosește iertând” (Isaia 55:6,7). (…)

Omul muritor nu poate citi inima omenească și poate fi înșelat adesea de aspectele exterioare superficiale. Dar Cel care citește inima oamenilor ca pe o carte deschisă nu judecă niciodată greșit. (…) El cunoaște atmosfera care înconjoară fiecare suflet. El știe cât de multe și de arzătoare sunt luptele sufletului uman să înfrângă tendințele ereditare și păcatele care au ajuns o obișnuință, prin obicei și repetare. Hristos spune: „El este al Meu, l-am plătit cu sânge și agonie omenească. Am îndurat îndelung felul său de a fi, nepolitețea lui, comportamentul lipsit de recunoștință față de Mine, totuși am răbdare înainte să-l răpun, în speranța că, prin colaboratorii Mei vii, îl voi aduce la pocăință, ca să-l pot vindeca, spăla și curăța prin sângele Meu.