Categorie: Devoțional Femei

Nu v-a ajuns nicio ispită care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească. Și Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiți ispitiți peste puterile voastre, ci, împreună cu ispita, a pregătit și mijlocul să ieșiți din ea, ca s-o puteți răbda.
1 Corinteni 10:13

Toate trecem prin cuptoare ale încercării în viață, fie mari, fie mici. Adesea, ele vin atunci când ne așteptăm mai puțin. Recent, am trecut prin mai multe încercări, una după alta. Mi-au provocat atât de mult stres, încât mi-au afectat sănătatea. Eu și soțul meu nu avem copii, dar Dumnezeu a pus în inima mea dragostea și dorința de a avea grijă de membrii familiei noastre din Filipine. Fratele meu avea cinci copii, dar nu avea un loc de muncă stabil. După ce a murit, a trebuit să preiau responsabilitățile lui, mai ales cele financiare. I-am înscris pe copii la o școală creștină, pentru ca fiecare dintre ei să își poată finaliza studiile universitare.

Pe o altă insulă, ne-am ocupat de educația celor patru copii ai surorii mele. Am cheltuit aproape toate economiile noastre; însă dușmanul nostru, Satana, știe exact cum să-i rănească pe copiii lui Dumnezeu. Îi folosește acum chiar pe nepoții și nepoatele mele ca să-mi provoace o durere adâncă în inimă. Aproape întreaga familie a ajuns implicată în această suferință. Locuiesc în Germania de mai bine de treizeci de ani și de la început mi-am ajutat financiar familia. De când Satana a început să folosească familia pentru a mă descuraja, am început să înțeleg, măcar în parte, prin ce a trecut Isus ca să ne arate dragostea Lui.

Isus a vindecat bolnavii, i-a hrănit pe cei flămânzi și le-a dat speranță și bucurie – deseori fără să primească mulțumiri. Mai târziu, aceleași guri care cântau „Osana Fiului lui David!” și Îl lăudau au strigat: „Răstignește-L!”. Romanii L-au pălmuit, I-au pus o coroană de spini pe cap și L-au silit să-Și ducă crucea grea. Când soldații I-au străpuns coasta cu sulița, nimeni nu a făcut un pas înainte să-L apere. Fără păcat și nevinovat, Isus a murit pentru tine și pentru mine. A îndurat cuptorul încercării din care a ales să nu scape. Slăvit să fie Domnul! El a biruit lumea!

El este exemplul și puterea noastră. Prin El, putem mulțumi pentru orice cuptor prin care trecem. Atunci când o facem, participăm, măcar puțin, la suferințele lui Isus, știind că putem birui prin tăria Sa. Trebuie să ne ținem privirea ațintită spre El și să rămânem conectați la El în fiecare zi, pentru că Îl vom vedea curând. Indiferent prin ce cuptor al încercării treci acum, ține-te strâns de credință, dragă soră, până va veni Isus!

Isus S-a uitat țintă la ei și le-a zis: „La oameni lucrul acesta este cu neputință, dar la Dumnezeu toate lucrurile sunt cu putință.”
Matei 19:26

Cuvântul „dar” poate fi folosit în mai multe moduri. Ai observat vreodată cum această conjuncție este folosită în Biblie pentru a schimba direcția unei povestiri și a introduce intervenția lui Dumnezeu?

În 2 Împărați 5:1-26 citim povestea lui Naaman, căpetenia oștirii împăratului Siriei, și vedem cum acest cuvânt este folosit eficient. Naaman era un om mare, onorabil și un viteaz plin de curaj, „dar” era bolnav de lepră. Toată vitejia lui, comparată cu dezastrul bolii, părea fără valoare. Observă cum este folosit „dar”: era un om curajos, „dar” avea o boală mortală. Cuvântul adaugă informații suplimentare și schimbă impresia creată anterior. Situația lui părea fără speranță – până când o fetiță slujitoare i-a spus că știe unde poate găsi vindecarea de care avea disperată nevoie.

Mai devreme sau mai târziu, cu toții ne confruntăm cu situații contradictorii și contrastante. Știi acele momente când viața pare întoarsă pe dos și ne simțim confuzi sau copleșiți. Uneori, sunt doar enervante. Alteori, ne pot deraia complet planurile și visurile. Poate muncim din greu ca să economisim pentru o vacanță în familie și, în sfârșit, avem suficienți bani, „dar” mașina se strică și trebuie reparată. Sau petrecem ani întregi obținând o diplomă într-un domeniu pe care îl considerăm vocația noastră, „dar” descoperim că nu este deloc ce ne-am imaginat și ajungem să-l urâm.

Dacă, asemenea lui Naaman, ești în fața acelui cuvânt mic care te face să simți că viața e dată peste cap și nu știi încotro s-o apuci, vreau să te încurajez. Cunosc pe Cineva care știe exact ce să facă pentru tine. Așadar, ridică-te, deschide Cuvântul lui Dumnezeu și găsește promisiunea pe care El vrea să ți-o dea chiar acum. Unul dintre versetele mele preferate, pe care mă bazez adesea, se află într-una dintre scrisorile lui Pavel către corinteni: „Dar mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă biruința prin Domnul nostru Isus Hristos” (1 Corinteni 15:57, NIV).

Îi vei permite să-ți schimbe viața? Dacă pare imposibil, amintește-ți: „La Dumnezeu toate lucrurile sunt cu putință” (Matei 19:26, NIV). Dă-i Lui problema ta! El poate face mai mult decât îți poți imagina!

Orice armă făurită împotriva ta va fi fără putere, și pe orice limbă care se va ridica la judecată împotriva ta o vei osândi.
Isaia 54:17

În urmă cu aproape douăzeci de ani, călăuziți de Domnul, am înființat un proiect educațional social modest în Windhoek, Namibia, care continuă să fie un far de speranță și lumină, așezat pe temelia solidă a Domnului. Încă de la început, mâna lui Dumnezeu a fost evidentă, călăuzind creșterea miraculoasă a eforturilor noastre. Și totuși, așa cum se întâmplă adesea când pășim prin credință, cu fiecare pas înainte, vrăjmașul a încercat să dărâme ceea ce Dumnezeu rânduise cu dragoste.

A venit un moment în care atacurile s-au intensificat într-atât, încât părea că tot ceea ce construisem era pe punctul de a se prăbuși. Intenția lui Satana era clară: să pună mâna pe proiect, să-l nimicească și să distrugă ceea ce fusese clădit prin credință.

Într-una dintre cele mai grele perioade, o investiție de afaceri înșelătoare amenința să ne submineze complet. Era o conspirație orchestrată de cel al cărui unic scop este „să fure, să înjunghie și să prăpădească” (Ioan 10:10). Dar Dumnezeu, în mila Lui infinită, a intervenit. Adevărul a ieșit la iveală și, din nou, ni s-a reamintit că ceea ce Dumnezeu a binecuvântat niciun om cu intenții rele nu poate lua.

După cum ne amintește autorul Psalmului 107: „El i-a izbăvit din necazurile lor” (versetul 13). Dumnezeu a sfărâmat lanțurile care ne țineau legați, dărâmând orice zid pe care vrăjmașul a încercat să-l ridice.

Astăzi, Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru dragostea Lui neclintită, pentru faptele Sale minunate și pentru biruințele pe care le-a câștigat în numele nostru. Încrede-te în Domnul din toată inima ta, căci El nu te va părăsi niciodată. Este credincios și îndurarea Lui ține în veci.

Pentru toți cei care trec prin încercări: Dumnezeu te vede, este cu tine și luptă pentru tine. Deși lupta este grea, biruința Îi aparține Domnului. Rămâi ferm în credință, căci Cel ce a promis este credincios. Ține-te tare – eliberarea ta este aproape, iar lauda ta va fi o mărturie a slavei Sale!

El vă va întări până la sfârșit, așa încât să fiți fără vină în ziua venirii Domnului nostru Isus Hristos. Credincios este Dumnezeu, care v-a chemat la părtășia cu Fiul Său, Isus Hristos, Domnul nostru.
1 Corinteni 1:8,9

Ca femei creștine, suntem chemate să privim cu credință către Domnul, așteptând cu speranță tot ceea ce El va împlini în continuare.

Pentru a găsi cea mai mare dovadă a credinței îndreptate în sus, trebuie doar să citim capitolul credinței – Evrei 11. Acest capitol începe cu definiția credinței: „Credința este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredințare despre lucrurile care nu se văd” (Evrei 11:1). Apoi, autorul menționează mai mulți eroi ai credinței: Noe, Avraam, Iosif, Moise, Ghedeon, David și Samuel. Chiar și Rahav este menționată. Deși toți aceștia au fost oameni slabi și păcătoși, așa cum suntem și noi, ei au avut credință. De unde au primit-o? Și cum o putem primi și noi?

În Romani 12:3 ni se spune că Dumnezeu dă fiecăruia o măsură de credință. Credința este darul lui Dumnezeu pentru noi, iar odată ce am primit acest dar, suntem chemați să-l cultivăm. Iacov ne spune că această creștere vine prin încercări și provocări care ne testează credința (Iacov 1:2,3). Dar putem fi sigure că, prin toate acestea, Domnul este cu noi și nu ne va părăsi niciodată. Putem avea credință în El pentru că El este credincios.

Pe măsură ce reflectăm la credincioșia lui Dumnezeu, inimile noastre se umplu de recunoștință. David, în Psalmul 103, ne oferă o listă minunată de lucruri pentru care să fim recunoscători. El ne cheamă: „Binecuvântează-L, suflete, pe Domnul și nu uita niciuna din binefacerile Lui!” (versetul 2). Domnul ne iartă păcatele, ne vindecă bolile, ne răscumpără viața, ne încununează cu bunătate și îndurare, ne satură de bunătăți, ne înnoiește tinerețea și lucrează dreptate și judecată (vezi versetele 3–6). El nu ne-a dezamăgit niciodată – și nici nu o va face.

Pe lângă toate aceste binecuvântări, Isus ne-a oferit cea mai mare speranță pentru viitor când a spus: „Să nu vi se tulbure inima. Aveți credință în Dumnezeu și aveți credință în Mine! În casa Tatălui Meu sunt multe locașuri… Mă duc să vă pregătesc un loc. Și după ce Mă voi duce și vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce și vă voi lua cu Mine, ca, acolo unde sunt Eu, să fiți și voi” (Ioan 14:1–3).

Binecuvântările ne aparțin pe măsură ce ne încredem în promisiunile lui Dumnezeu pentru viitor.

Domnul este tăria mea și scutul meu; în El mi se încrede inima și sunt ajutat. De aceea îmi este plină de veselie inima și-L laud prin cântările mele.
Psalmii 28:7

Dumnezeu este credincios și neschimbător și așteaptă același lucru de la noi. Indiferent de viața pe care o trăim, El rămâne constant, mereu credincios naturii Sale. Credincioșia poartă cu ea o promisiune. Domnul promite că ne va da mai mult dacă suntem credincioși în lucrurile mici (vezi Matei 25:21). Dumnezeu nu caută gesturi grandioase, costisitoare sau extraordinare. El Se bucură de lucrurile mici făcute bine. Va lua acele acțiuni mici și le va da o semnificație mare.

Dumnezeu prețuiește eforturile intenționate ale copiilor Săi. Booker T. Washington, un educator, autor și orator american, a întruchipat acest principiu în viața sa. Cunoscut pentru munca sa importantă în Atlanta, Georgia, SUA, Washington a atras atenția atât a politicienilor, cât și a publicului. Influența sa a fost semnificativă în politica afro-americană, primind sprijin atât din partea comunității de culoare, cât și a populației albe. Însă, dincolo de realizările sale publice, Washington Îl cunoștea personal pe Dumnezeu și trăia după principiul biblic al concentrării asupra lucrurilor mici. A fost primul președinte al Institutului Tuskegee din Alabama și își atribuia succesul credinței în importanța lucrurilor mici.

Dumnezeu Însuși ne orânduiește pașii și ne atribuie sarcinile zilnice, călăuzindu-ne în acțiuni care ne conectează la cer. Lucrurile mici din viață – cum ar fi vizitarea bolnavilor, ajutorul oferit celor nevoiași și manifestarea bunătății și compasiunii – atrag atenția Cerului. Aceste gesturi mici duc la o viață plină de sens, de bucurie și de împlinire. Aduc bucurie atât celorlalți, cât și nouă înșine.

Dumnezeul nostru iubitor folosește aspectele aparent nesemnificative ale vieții noastre ca să arate angajamentul și dragostea noastră față de El. Lucrurile mici pot fi dificile, plictisitoare și pot părea neimportante, dar Dumnezeu vede credincioșia celui care îndeplinește aceste sarcini de rutină. El răsplătește această credincioșie cu responsabilități mai mari și oportunități mai importante. Puținul devine mult în mâinile lui Dumnezeu.

Deși poate fi dificil să rămânem credincioase și dedicate lui Dumnezeu prin rutina lucrurilor mărunte, El este atent la fiecare sarcină mică împlinită. După cum ne amintește Isus: „Cine este credincios în cele mai mici lucruri este credincios și în cele mari” (Luca 16:10). Credincioșia în lucrurile mici este o pregătire sigură pentru responsabilități mai mari.

Chiar dacă am căzut, mă voi scula iarăși; chiar dacă stau în întuneric, totuși Domnul este Lumina mea!
Mica 7:8

Se spune că atunci când viața îți dă lămâi, trebuie ca din ele să faci limonadă, dar e mai ușor de zis decât de făcut. Viața e grea, iar schimbarea nu este întotdeauna ușor de înțeles și de procesat. Până acum câțiva ani, nu știam cu adevărat ce este depresia. Dar lucrurile s-au schimbat brusc când m-am trezit captivă într-un loc de muncă prost plătit și lipsit de sens. Angajatorul îmi promisese că voi putea continua să lucrez în timp ce ei îmi vor sponsoriza studiile. Dar lucrurile s-au schimbat și a devenit imposibil să mai studiez și să-mi păstrez în același timp locul de muncă. Mi s-a oferit un alt post, dar nu era potrivit pentru mine.

În fiecare zi conduceam spre serviciu plângând și rugându-mă. Era un adevărat iad. Dar Dumnezeu m-a văzut!

Într-o zi, am observat un porumbel care părea că mă urmează în timp ce eram blocată în trafic. A coborât și s-a așezat pe parbrizul mașinii mele. A continuat să plutească deasupra mașinii până când am ajuns la birou, unde s-a așezat pe un stâlp. Apoi s-a întors și s-a uitat în direcția mea pentru o clipă. Am simțit că Dumnezeu îmi spunea: „Îți simt durerea. Îmi pasă profund de tine.”

Am decis să îmi dau demisia și să iau o pauză ca să am grijă de mine. Și fiul meu trecea printr-o perioadă dificilă la școală și rămânea uneori acasă. Așa că m-am gândit că i-ar prinde bine să mă aibă alături. Voiam să avem grijă unul de celălalt. A fost o perioadă dureroasă și m-am simțit înconjurată de întuneric, complet singură. Mă trezeam în mijlocul nopții și vorbeam cu Dumnezeu. Am petrecut timp în rugăciune, post, lectură și meditație. Cântarea și lauda au devenit parte din fiecare moment al vieții mele. Zilele și nopțile mele s-au transformat într-o lungă conversație cu Dumnezeu. El a devenit singurul meu Prieten de încredere!

Versetul din Mica 7:8 mi-a adus atât de multă mângâiere și lumină! În ciuda întunericului, Dumnezeu m-a copleșit cu harul Său și am zărit o fărâmă din frumosul Său caracter plin de iubire. Apoi, în mod miraculos, am găsit un loc de muncă mai bun. Privind în urmă, recunosc cum această experiență mi-a întărit credința și mi-a reînnoit curajul în Domnul.

Dacă treci printr-o perioadă dificilă astăzi, vreau să-ți spun: umblă aproape de Domnul. El nu te va dezamăgi! Va transforma coșul tău plin cu lămâi într-o limonadă dulce și răcoritoare, pe care o vei putea împărți cu alții!

Gustați și vedeți ce bun este Domnul! Ferice de omul care se încrede în El!
Psalmii 34:8

Isus Hristos este același ieri și azi și în veci.
Evrei 13:8

Acum câțiva ani, cumnata mea și cu mine făceam cumpărături într-un magazin angro pentru a lua gustări pentru biserică. A ales niște prune ca parte din gustările ce urmau să fie puse în pachetele de Sabat.

După ce a împărțit pungile la biserică, mi-a întins o prună și mi-a spus că trebuie neapărat să o gust, fiindcă erau delicioase. Avea dreptate. Erau atât de bune, încât m-am dus special la magazin să cumpăr o pungă doar pentru mine. Eticheta spunea că acele prune speciale erau disponibile doar două-trei săptămâni pe an. Mi-am promis că anul următor voi fi sigură că iau din nou.

A trecut anul – cât de repede trece timpul! –, și la mijlocul lui august, am intrat în „alertă de prune”. Le-am pus în calendar și am început să verific constant magazinul. Le spusesem și altora despre ele, așa că și ei așteptau. Am trecut de câteva ori pe acolo, dar nu apăruseră. Apoi, la începutul lui septembrie, mare bucurie: prunele sosiseră! Chiar din magazin, le-am scris tuturor mesaj că au apărut. Abia așteptam să ajung acasă și să mă bucur din nou de deliciul mult așteptat.

Ajunsă acasă, am spălat o prună și am mușcat din ea. Bleah! Nu avea nicio legătură cu ce gustasem anul trecut. Coaja era amară, iar miezul nu avea gust. Cum erau două soiuri diferite, m-am gândit că poate anul trecut cumpărasem celălalt soi. Așa că m-am întors la magazin a doua zi, ca să încerc și din celălalt soi. Ce dezamăgire! Nici acela nu era bun.

Am așteptat un an întreg ca să mă bucur din nou de acele prune delicioase, dar am fost profund dezamăgită. Am decis să nu mai cheltui bani căutând aroma pe care o știam. Totuși, nimic nu s-a irosit, fiindcă am împărțit fructele cu familia mea și cu cei de la biserică.

Reflectând la experiența cu „alerta de prune”, m-am simțit recunoscătoare că Isus este întotdeauna același — ieri, azi și în veci. El nu Se schimbă niciodată. Este mereu disponibil. Ne invită să gustăm și să vedem cât de bun este și ne spune că niciodată nu ne va dezamăgi.

Aștept cu nerăbdare Cerul, unde fructele vor fi fără egal față de orice am gustat pe pământ. Vor fi disponibile pentru veșnicie și vor avea mereu același gust desăvârșit. Abia aștept!

Dacă unele ramuri au fost tăiate și dacă tu, care erai dintr-un măslin sălbatic, ai fost altoit în locul lor și ai fost făcut părtaș rădăcinii și grăsimii măslinului, nu te făli față de ramuri! Dacă te fălești, să știi că nu tu ții rădăcina, ci rădăcina te ține pe tine.
Romani 11:17,18

Iubesc merele. Sunt fructele mele preferate și era cât pe ce să pierd această plăcere.

Am avut ocazia să locuiesc timp de cinci ani în Rochester, New York, SUA. Când a venit prima toamnă, sora mea m-a dus într-o livadă de meri. Eu am crescut în sud, unde nu existau livezi de meri. Merele disponibile acolo erau transportate din alte părți ale țării, din statele producătoare. Le găseam moi și uneori cam acre. Niciodată nu m-au atras prea tare. Dar, în acea zi răcoroasă de toamnă, stând într-o livadă plină de meri, am cules un măr direct din copac și am luat prima mușcătură dintr-o adevărată minune delicioasă. Oh! Ce arome minunate am descoperit în acea toamnă! Am fost cucerită. Un măr proaspăt este crocant, zemos și nu seamănă deloc cu cele ambalate din magazine.

În timpul acelor toamne, am început să studiez despre mere. Am aflat că un sâmbure de măr nu produce același soi minunat ca pomul din care provine, ci va da naștere unui hibrid. De fapt, merele au nevoie de polenizare încrucișată, iar altoirea este procesul care asigură păstrarea caracteristicilor dorite în noii pomi.

Ei bine, nu-i așa că natura strigă bunătatea lui Dumnezeu? Adam a fost creat după chipul lui Dumnezeu, și totuși, pe măsură ce ne-am înmulțit familiile în această lume păcătoasă, „roadele” noastre au devenit un amestec de trăsături care nu-L mai reprezintă pe Creatorul nostru. Egoismul, lăcomia, lipsa de bunătate și necinstea sunt doar câteva dintre aceste trăsături care provin de la vrăjmaș, nu de la Dumnezeu. Asta înseamnă că trebuie să fim altoiți în Isus pentru a produce roade care Îi sunt plăcute Lui și care vin de la Duhul Sfânt. Dumnezeu ia părțile acre și neplăcute din firea noastră și le transformă într-o dulceață proaspătă pe care doar El o poate da.

Aceasta nu este nicidecum un motiv de laudă pentru noi. Nu aducem nimic valoros la procesul de altoire. Totul vine de la planta-mamă. Așa cum ne spune Pavel în Romani 11, noi suntem ca măslinii altoiți. Ca merele proaspăt culese.

Nu știi? N-ai auzit? Dumnezeul cel veșnic, Domnul, a făcut marginile pământului. El nu obosește, nici nu ostenește; priceperea Lui nu poate fi pătrunsă.
Isaia 40:28

Lumea strigă după ajutor! Din cauza prezenței răului, există războaie în întreaga lume. Cumva, am devenit imuni la durere și groază și le privim ca pe niște întâmplări banale, cotidiene. Astăzi, mai mult ca oricând, Dumnezeu are nevoie ca noi să fim vocea Lui, atingerea Lui tandră într-o lume care pur și simplu nu știe cum să se vindece. Poporul lui Dumnezeu este vocea calmului într-o lume haotică. Dar, uneori, chiar noi, poporul Lui, avem nevoie să ne liniștim propriile suflete. Avem nevoie de vindecare. Chiar și creștinii trec prin furtuni, dezamăgiri și inimi frânte. Așadar, cum devenim vocea lui Dumnezeu pentru o lume rănită?

Avem nevoie de o umblare zilnică cu Domnul, în puterea Duhului. Fără această conexiune divină, nu suntem nimic. Ne pierdem răbdarea, viziunea și speranța. În cele din urmă, ne pierdem direcția. Este o lucrare zilnică, prietenii mei. E nevoie de disciplină ca să rămânem conectați la Dumnezeu. Trebuie să luăm zilnic decizia de a citi Cuvântul Său și de a-I asculta vocea. Atunci vom merge „din putere în putere” (Psalmii 84:7). Ni s-a promis putere.

Deși obosim și suntem vlăguiți, deși inimile ne sunt zdrobite, Dumnezeul nostru nu ne lasă să suferim singuri. El nu obosește și nu este niciodată epuizat. Este întotdeauna alături de noi. Putem fi sarea pământului când ne luăm puterea și energia din Duhul Său. Putem aduce lumină și speranță altora, chiar și atunci când noi înșine luptăm. Dacă rămânem conectați zilnic la Dumnezeu, putem umbla cu bucurie. Nu pentru că viețile noastre sunt perfecte, ci pentru că suntem conectați la Sursa puterii. El Își desăvârșește puterea în noi. Ce asigurare minunată!

Suntem copiii Săi și ni s-a promis viața veșnică atunci când Isus Se va întoarce. Să trăim ca și cum Îl cunoaștem pe Tatăl. Să nu ne fie teamă să venim la El cu tot ce ne apasă, cu orice lucru care ne ține captivi. El este suficient de puternic ca să ne poarte prin orice încercare. Și, într-o zi apropiată, ne va primi în brațele Sale.

Până atunci, să rămânem conectați la El și, prin Duhul Său, să fim vocea Lui într-o lume zbuciumată. Facem parte din Împărăția Sa. Să aducem cu noi cât mai mulți!

Nu te teme de ei, căci Domnul, Dumnezeul vostru, va lupta El Însuși pentru voi!
Deuteronomul 3:22

Cartea Neemia spune povestea reconstruirii zidului din jurul Ierusalimului de către exilații care se întorceau. Un lucru care mă impresionează profund este felul în care Neemia s-a concentrat pe împlinirea sarcinii pe care Dumnezeu i-o încredințase.

De îndată ce a început reconstruirea zidului, dușmanii lui au pornit atacul. Mai întâi, au încercat cu batjocura. Sanbalat și Gheșem au râs de Neemia când au aflat de planurile sale de reconstrucție (Neemia 2:19). Apoi s-au mâniat și i-au batjocorit eforturile (Neemia 4:1–3). Văzând că nu reușesc, au trecut la amenințări (Neemia 4:7,8). Pe măsură ce povestea se desfășoară, Sanbalat și ceilalți devin tot mai agresivi. Această relatare este o metaforă pentru modul în care dușmanul lucrează în viețile noastre – mai ales atunci când suntem hotărâte să facem lucrarea lui Dumnezeu.

Este ușor să ne concentrăm asupra acțiunilor celor care ne stau împotrivă. Este ușor să devenim inactive, paralizate de frică. Am putea fi tentate să abandonăm lucrarea de teama represaliilor sau a unor atacuri suplimentare. Însă, în loc să ne concentrăm pe opozanți, vreau să subliniez răspunsul lui Neemia și lecțiile pe care le putem învăța de la el.

De fiecare dată când dușmanii veneau împotriva lui, Neemia se ruga. De fiecare dată când încercau să-l împiedice să lucreze, el găsea o nouă strategie. Una care îi permitea să continue munca. Când dușmanii încercau să-l descurajeze, Neemia rostea cuvinte de încurajare pentru sine și pentru cei care îl ajutau.

Poate că și curajul tău începe să se clatine, pentru că ești în luptă de multă vreme. Sau poate că nu mai găsești cuvintele pentru a găsi speranță pentru situația ta. Poate ești epuizată, cu sufletul plin de răni și oboseală. Înțeleg, draga mea prietenă, așa că lasă-mă să fiu pentru tine un Neemia încurajator. Domnul ți-a încredințat acea lucrare pentru că știe că o poți duce la capăt cu ajutorul Lui. Vrea să-L chemi, ca să te întărească. Vrea să vii la El pentru înțelepciune și să te bazezi pe El pentru resurse. Dușmanul vine să fure, să ucidă și să distrugă, dar Isus a venit ca să-ți dea viață din belșug.

Ține-ți privirea ațintită spre Isus! Faci o lucrare extraordinară. Rămâi pe zid! Nu coborî, căci Domnul, Dumnezeul tău, luptă pentru tine.