Autor: razva

Oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu în veac nu-i va fi sete, ba încă apa pe care i-o voi da Eu se va preface în el într-un izvor de apă, care va țâșni în viața veșnică.
Ioan 4:14

Ascultă ediția audio aici.

Apa, atât de subapreciată astăzi, este un element vital al lumii noastre. Fără ea viața nu ar fi posibilă pe Pământ, fiind esențială atât în univers, cât și în microcosmosul organismelor vii. De la naștere până la bătrânețe, suntem mai mult de 50% apă. Ea transportă în organism nutrienți, minerale, vitamine, hormoni, anticorpi și anumite celule (globule albe și roșii) cu rol de apărare și transport al oxigenului. Apa reglează temperatura corpului, lubrifiază articulațiile și constituie solventul enzimelor în secrețiile digestive. Tot ea elimină și deșeurile chimice rezultate din metabolismul celular; acest ultim rol este îndeplinit cu o mare pierdere de apă, ce se elimină prin intermediul rinichilor și al aparatului urinar.

Avem nevoie deci să bem suficientă apă pentru a înlocui pierderile. În lipsa unui aport adecvat, activitatea rinichilor se reduce, apar litiaza renală și infecția urinară, digestia suferă, apare constipația, temperatura crește, pielea și mucoasele se usucă și fluxul circulator scade, perturbând activitatea cerebrală.

Totuși, unora le este greu să bea suficientă apă și preferă să consume băuturi dulci cu sau fără cofeină, energizante sau băuturi alcoolice. Niciunul din acestea nu hidratează însă atât de bine ca apa pură și, în plus, au și multe efecte nedorite.

Isus, Creatorul apei, a suferit deseori de sete pe acest Pământ ca să ne poată da apa vie. Nimic nu poate satisface mai bine setea oamenilor de acceptare, iertare și speranță ca apa iubirii divine; și această apă nu poate fi reținută de nimeni doar pentru sine. După ce a satisfăcut setea unui suflet, se transformă în el într-un izvor pentru alții. Dar pentru a putea satisface setea altora avem nevoie s-o potolim mai întâi pe a noastră; așa am fost creați: nu putem oferi ceea ce nu avem.

Să bem deci zilnic, din abundență, din izvorul harului divin, apoi, cu sufletul plin de apă vie, să mergem între semenii noștri!

Provocare: Hotărăște-te azi ca pentru următoarele trei zile să nu folosești băuturi dulci sau carbogazoase!

 * Devoționalul din această zi stă la baza textului narat în 𝐌𝐢𝐧𝐮𝐭𝐮𝐥 𝐝𝐞 𝐬𝐮𝐟𝐥𝐞𝐭.

Aveți nevoie de răbdare, ca, după ce ați împlinit voia lui Dumnezeu, să puteți căpăta ce v-a fost făgăduit.
Evrei 10:36

Ascultă ediția audio aici.

De când suntem mici, iar apoi pe tot parcursul vieții, ne întâlnim cu situații care ne solicită răbdarea. Poate că unii sunt mai răbdători din fire, în timp ce alții trebuie să muncească mai mult la acest aspect, însă putem să pierdem foarte ușor această calitate, mai ales atunci când suferim de o boală grea noi sau cineva drag.

Câțiva ani am lucrat în domeniul îngrijirilor paliative și am avut pacienți răbdători, puțin răbdători sau chiar irascibili. Cu unii se poate lucra mai ușor, cu rezultate îmbucurătoare, cu alții mai greu și cu rezultate pe măsură. O boală gravă (de exemplu, cancerul) răstoarnă toată organizarea și bunul mers al unei familii, naște întrebări fără răspuns, frustrare, resemnare și uneori răzvrătire. Chiar dacă au trecut mulți ani de atunci, îmi aduc aminte foarte bine de o doamnă care era foarte bolnavă, dar care găsea motive de bucurie și de mulțumire în fiecare zi. Dimineața, când mergeam la ea și mă vedea, avea un zâmbet frumos pe față și o credință mai mare decât a mea că îi voi prinde vena și perfuzia va merge bine, iar credința ei era întotdeauna răsplătită.

„Necazurile pot invada căminul, dar de ele au parte toți oamenii. Răbdarea, recunoștința și iubirea să păstreze lumina soarelui în inimă, chiar dacă ziua poate fi foarte întunecată. În asemenea cămine stau îngerii lui Dumnezeu” (DV, p. 337).

Răbdarea este o plantă care va crește repede dacă este cultivată cu grijă. Apostolul Pavel spune în Romani 5:3-5 că „necazul aduce răbdare, răbdarea aduce biruință în încercare, iar biruința aceasta aduce nădejdea. Însă nădejdea aceasta nu înșală, pentru că dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt, care ne-a fost dat.” Ceea ce face ca lucrurile să fie diferite este dragostea lui Dumnezeu prin Fiul Său, care ne este un exemplu în orice situație.

Toți avem nevoie de răbdare, iar Dumnezeu este credincios și ne va da ceea ce ne-a promis. Să-I cerem azi Domnului să ne umple inimile cu dragostea Lui și să ne ajute să fim răbdători spre biruință!

Provocare: Propune-ți în perioada următoare să ai o zi de post! Dacă nu poți o zi întreagă, alege să renunți la una sau două mese, după cum îți permite sănătatea! Folosește timpul acesta pentru a te ruga sau pentru a ajuta pe cineva aflat în nevoie!

 * Devoționalul din această zi stă la baza textului narat în 𝐌𝐢𝐧𝐮𝐭𝐮𝐥 𝐝𝐞 𝐬𝐮𝐟𝐥𝐞𝐭.

Încrede-te în Domnul și fă binele; locuiește în țară și umblă în credincioșie! Domnul să-ți fie desfătarea, și El îți va da tot ce-ți dorește inima!
Psalmul 37:3-4

Ascultă ediția audio aici.

A zi vă provoc să aprofundăm o aplicație a acestor versete:

Încrede-te în Domnul și fă binele! Este un sfat pentru ocaziile când îți este trădată încrederea în ceilalți. Multe personaje biblice au trăit această experiență: David a fost dezamăgit de Saul, de Nabal și chiar de fiii lui. Iosif a fost vândut de frații lui și pedepsit pe nedrept de Potifar, beneficiarul serviciilor și binecuvântărilor aduse de el. Daniel și prietenii săi și-au pus încrederea în Domnul mai presus de viața lor. Toți aceștia au demonstrat că încrederea în Domnul este strâns legată de înfăptuirea binelui, pentru că binele nu este un răspuns la binele care ți se face, ci o dovadă a credinței că binele nu vine de la oameni și este doar un drum pe care alegi să mergi cu Dumnezeu.

Locuiește în țară și umblă în credincioșie! Să nu fi avut Iosif, Daniel sau prietenii lui posibilitatea să evadeze din țara în care erau, așa cum au reușit Moise sau David? Indiferent dacă răspunsul este afirmativ sau negativ, cert este că au locuit acolo și au fost credincioși în orice lucru încredințat: mic sau mare, ușor sau greu, plăcut sau dezagreabil.

Domnul să-ți fie desfătarea! Entuziasmul profetului Isaia, pe care îl întâlnim în cartea sa, în capitolul 61:10, este contagios: „Mă bucur în Domnul și sufletul meu este plin de veselie în Dumnezeul meu, căci…”, și aici fiecare poate enumera motive personale și obiective pentru care Domnul să fie bucuria, încântarea și delectarea sa. În același timp, acest îndemn este o condiție a unei vieți împlinite, așa cum reiese din finalul versetului:

Și El îți va da tot ce-ți dorește inima! Doar inima și mintea educate după principiile divine sunt apte să aprecieze darurile cerului și să fie fericite cu acestea.

Încrederea în Dumnezeu și înfăptuirea binelui indiferent de circumstanțe, șederea în locul în care El te-a chemat – o țară, un oraș, un sat, o familie, un loc de muncă sau un serviciu de voluntariat, o slujbă în biserică – și un comportament ireproșabil, pacea și împlinirea sufletească în Dumnezeu vor oferi vieții cel mai înalt sens și o răsplată deplină – fericirea veșnică.

Doamne, ajută-mă astăzi să accept provocările din Cuvântul Tău și să fac din Tine bucuria mea în orice vreme!

 * Devoționalul din această zi stă la baza textului narat în 𝐌𝐢𝐧𝐮𝐭𝐮𝐥 𝐝𝐞 𝐬𝐮𝐟𝐥𝐞𝐭.

Anii vieții noastre se ridică la șaptezeci de ani, iar pentru cei mai tari, la optzeci de ani.
Psalmul 90:10

Ascultă ediția audio aici.

Metusala a trăit 969 de ani. Oamenii de la începutul secolului al XX-lea aveau o speranță de viață cuprinsă între 40 și 50 de ani. Iar românul de azi speră, cel puțin statistic, să ajungă la 76,6 ani. Ce bine că nu ne-am născut la începutul anilor 1900! Și ce trist că nu ne-am născut pe vremea patriarhilor! Ne consolăm totuși cu ideea că trăim în cea mai prosperă perioadă a omenirii. Longevitatea e un subiect amplu discutat, de la femeile care-și cumpără creme de față ce promit reducerea ridurilor din primele zile de utilizare la cercetătorii care susțin că suplimentul X ne pune pe traiectoria corectă pentru o viață lungă și lipsită de griji.

De o vreme încoace, mă tot uit în oglindă, frământată de subiectul lon­gevității. Am trecut de 40 de ani. Nu-mi convine. Nu mai am energia de la 20 de ani, nici măcar de la 35. Nu mai am pielea din tinerețe. Se brăzdează încet-încet. Nu mai am tonusul de altădată. Sunt curioasă totuși să aflu ce urmează. Și vreau să cred aforismul care spune că viața începe la 40 de ani, până atunci faci doar cercetare. Simpatică atitudine!

Fiecare etapă a vieții are farmecul ei, așa că sunt curioasă care e farmecul vieții după ce ai trecut de 40 de ani. Descopăr, de exemplu, că trebuie să fac mai mult sport ca altădată, ca să îmi mențin tonusul și masa musculară. Că am nevoie de somn de calitate pentru a putea face față zilei de mâine. Că e mai bine să sar peste o masă a zilei, de regulă seara, ca să nu fiu nevoită să-mi schimb garderoba. Că alergătura zilei poate fi contrabalansată de o oră de plivit buruienile din stratul de ceapă. Că o cană de smoothie de spanac mă înviorează. Că frământatul pâinii cu maia îmi dă timp de gândire. Că trezitul devreme și liniștea din casă sunt cadrul perfect pentru întâlnirea cu Dumnezeu.

Trăgând linie, e mai multă înțelepciune după 40. Mai puțină grabă. Mai multă dorință de a privi cerul. Ba chiar mai multe gânduri despre veșnicie. Pentru că, dacă omul și-a scurtat viața prin alegerile lui, Dumnezeu a proiectat totul cu bătaie veșnică. Așa că să lăsăm medicii să lucreze pentru longevitate, iar noi să avem privirea ațintită spre veșnicie!

Provocare: Fă-ți un plan să mergi în zilele următoare să îl vizitezi, dacă va fi posibil, pe cel mai vârstnic membru din comunitatea ta! Spune-i că Isus îl iubește și că vrea să îi rămână aproape până la capăt!

 * Devoționalul din această zi stă la baza textului narat în 𝐌𝐢𝐧𝐮𝐭𝐮𝐥 𝐝𝐞 𝐬𝐮𝐟𝐥𝐞𝐭.

De aceea orice om evlavios să se roage Ție la vreme potrivită! Și chiar de s-ar vărsa ape mari, pe el nu-l vor atinge deloc.
Psalmul 32:6

Ascultă ediția audio aici.

Atunci când trecem prin perioade solicitante – fie fizic, fie emoțional –, corpul nostru cere mai multă apă. Este o reacție normală: organismul caută echilibru și susținere. Un studiu desfășurat în China, în 2020, a arătat că suplimentarea cu doar 500–1 000 ml de apă după o perioadă de deshidratare a dus la îmbunătățiri semnificative ale vigilenței, memoriei și stării de spirit. Deși nu era vorba de cantitatea totală recomandată zilnic, efectele pozitive au fost clare și rapide. Organismul a răspuns imediat, confirmând cât de vitală este hidratarea corectă.

Asemenea trupului, și sufletul are nevoie de „apă vie”. Hidratarea spirituală constantă aduce claritate în gândire, echilibru interior și putere de rezistență în fața crizelor. Încercările vieții nu anunță când vin. Psalmistul ne îndeamnă să ne rugăm „la vreme potrivită” – adică în liniștea de dinaintea furtunii. Nu așteptăm să fim copleșiți ca să ne ancorăm; ne ancorăm preventiv, pentru a nu fi răsturnați.

E important să facem din hidratarea spirituală o disciplină constantă, nu doar o reacție la criză. Așa cum ne formăm obiceiul de a bea apă zilnic, chiar și atunci când nu ne este sete, tot astfel trebuie să învățăm să ne apropiem de Dumnezeu cu regularitate. Momentele de liniște, de recunoștință, de reflecție biblică sunt acele surse care umplu rezervorul interior, pregătindu-ne pentru necunoscut.

Ellen White exprimă acest adevăr cu simplitate și profunzime: „Viața noastră trebuie să fie strâns legată de Hristos. Trebuie să primim continuu putere de la El, să ne împărtășim din Pâinea vie care S-a coborât din cer, să bem din fântâna mereu proaspătă a vieții și să transmitem mai departe, fără încetare, comorile ei abundente” (PDH, p. 91).

Cine a învățat să se hidrateze spiritual zilnic – prin rugăciune, meditație și Cuvânt – nu va fi copleșit atunci când vin valurile. Apele se pot revărsa, dar sufletul rămâne neclintit, protejat de legătura cu Dumnezeu.

Azi este vremea potrivită. Când inima e deschisă și mintea e limpede, e momentul ideal să te apropii de Dumnezeu. Rugăciunea nu este doar o reacție, ci o pregătire. Cei care se roagă acum vor sta în picioare când vin apele mari. Tu ești pregătit?

Provocare: Alege astăzi să pui deoparte un timp dublu pentru studiul Cuvân­tului lui Dumnezeu decât o faci în mod obișnuit!

 * Devoționalul din această zi stă la baza textului narat în 𝐌𝐢𝐧𝐮𝐭𝐮𝐥 𝐝𝐞 𝐬𝐮𝐟𝐥𝐞𝐭.