Autor: razva

Avrame, nu te teme! Eu sunt scutul tău și răsplata ta cea foarte mare.
Geneza 15:1

Frica. Cu toții am experimentat-o. Într-o măsură mai mare sau mai mică, știm cum frica ne poate paraliza și amorți, lăsându-ne neputincioși. Dar frica nu este întotdeauna un lucru rău. Uneori, ne poate proteja de ceva care ne-ar putea pune în pericol viața sau integritatea. Totuși, chiar și cu această conștientizare, rămâne adevărat că frica nu este niciodată un sentiment bun sau plăcut.

Ca deținători ai unei mari averi, Avram și Sarai erau în vârstă și se temeau că nu aveau cui să lase moștenirea lor. Cuplul suferea profund din cauza lipsei unui moștenitor legitim, iar această povară le apăsa zilnic pe inimă. Sarai era deja bătrână și fusese stearpă încă din tinerețe. Acum, la vârsta înaintată, știa, fără nicio îndoială, că nu va avea copii niciodată. Și Avram își pierduse speranța că va deveni tată. Cine le va continua neamul? Cui îi vor lăsa averea? Erau profund dezamăgiți.

Deși avea nepoți și slujitori loiali care îi erau ca niște fii, Avram tânjea după un fiu al său. Oare nu-i promisese Dumnezeu că va fi tatăl multor neamuri? Dar timpul trecea, vârsta înainta, iar binecuvântarea promisă tot nu venea. Avram a învățat să accepte dezamăgirea și frica.

Totuși, El Îl slujea pe Dumnezeul imposibilului, și pentru El nu există obstacole imposibil de depășit. El nu întârzie, dar nici nu Se grăbește. Cel ce a făcut promisiunea este credincios. Domnul a binecuvântat-o pe Sarai și ea a rămas însărcinată la vârsta de nouăzeci de ani, născând un băiețel frumos, căruia i-au pus numele Isaac. Îți poți imagina câtă bucurie au trăit? Promisiunea fusese împlinită. Dumnezeu le-a schimbat numele în Avraam și Sara și le-a transformat deziluzia în bucurie și râs. Avraam și Sara au trăit voia bună și desăvârșită a lui Dumnezeu.

În lumea aceasta încă resimțim pierderile și consecințele faptului că trăim într-o creație coruptă de rău. Dar Isus continuă să-Și conducă copiii. El Își apără și protejează poporul și o va face până va veni să ne ia acasă. Când Îi permitem Domnului să fie scutul nostru, nu trebuie să ne temem niciodată. Amintește-ți: Dumnezeu este credincios! El este atotputernic. Cu Dumnezeu de partea noastră, nu avem de ce să ne temem.

Nu v-a ajuns nicio ispită care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească. Și Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiți ispitiți peste puterile voastre, ci, împreună cu ispita, a pregătit și mijlocul să ieșiți din ea, ca s-o puteți răbda.
1 Corinteni 10:13

Toate trecem prin cuptoare ale încercării în viață, fie mari, fie mici. Adesea, ele vin atunci când ne așteptăm mai puțin. Recent, am trecut prin mai multe încercări, una după alta. Mi-au provocat atât de mult stres, încât mi-au afectat sănătatea. Eu și soțul meu nu avem copii, dar Dumnezeu a pus în inima mea dragostea și dorința de a avea grijă de membrii familiei noastre din Filipine. Fratele meu avea cinci copii, dar nu avea un loc de muncă stabil. După ce a murit, a trebuit să preiau responsabilitățile lui, mai ales cele financiare. I-am înscris pe copii la o școală creștină, pentru ca fiecare dintre ei să își poată finaliza studiile universitare.

Pe o altă insulă, ne-am ocupat de educația celor patru copii ai surorii mele. Am cheltuit aproape toate economiile noastre; însă dușmanul nostru, Satana, știe exact cum să-i rănească pe copiii lui Dumnezeu. Îi folosește acum chiar pe nepoții și nepoatele mele ca să-mi provoace o durere adâncă în inimă. Aproape întreaga familie a ajuns implicată în această suferință. Locuiesc în Germania de mai bine de treizeci de ani și de la început mi-am ajutat financiar familia. De când Satana a început să folosească familia pentru a mă descuraja, am început să înțeleg, măcar în parte, prin ce a trecut Isus ca să ne arate dragostea Lui.

Isus a vindecat bolnavii, i-a hrănit pe cei flămânzi și le-a dat speranță și bucurie – deseori fără să primească mulțumiri. Mai târziu, aceleași guri care cântau „Osana Fiului lui David!” și Îl lăudau au strigat: „Răstignește-L!”. Romanii L-au pălmuit, I-au pus o coroană de spini pe cap și L-au silit să-Și ducă crucea grea. Când soldații I-au străpuns coasta cu sulița, nimeni nu a făcut un pas înainte să-L apere. Fără păcat și nevinovat, Isus a murit pentru tine și pentru mine. A îndurat cuptorul încercării din care a ales să nu scape. Slăvit să fie Domnul! El a biruit lumea!

El este exemplul și puterea noastră. Prin El, putem mulțumi pentru orice cuptor prin care trecem. Atunci când o facem, participăm, măcar puțin, la suferințele lui Isus, știind că putem birui prin tăria Sa. Trebuie să ne ținem privirea ațintită spre El și să rămânem conectați la El în fiecare zi, pentru că Îl vom vedea curând. Indiferent prin ce cuptor al încercării treci acum, ține-te strâns de credință, dragă soră, până va veni Isus!

Isus S-a uitat țintă la ei și le-a zis: „La oameni lucrul acesta este cu neputință, dar la Dumnezeu toate lucrurile sunt cu putință.”
Matei 19:26

Cuvântul „dar” poate fi folosit în mai multe moduri. Ai observat vreodată cum această conjuncție este folosită în Biblie pentru a schimba direcția unei povestiri și a introduce intervenția lui Dumnezeu?

În 2 Împărați 5:1-26 citim povestea lui Naaman, căpetenia oștirii împăratului Siriei, și vedem cum acest cuvânt este folosit eficient. Naaman era un om mare, onorabil și un viteaz plin de curaj, „dar” era bolnav de lepră. Toată vitejia lui, comparată cu dezastrul bolii, părea fără valoare. Observă cum este folosit „dar”: era un om curajos, „dar” avea o boală mortală. Cuvântul adaugă informații suplimentare și schimbă impresia creată anterior. Situația lui părea fără speranță – până când o fetiță slujitoare i-a spus că știe unde poate găsi vindecarea de care avea disperată nevoie.

Mai devreme sau mai târziu, cu toții ne confruntăm cu situații contradictorii și contrastante. Știi acele momente când viața pare întoarsă pe dos și ne simțim confuzi sau copleșiți. Uneori, sunt doar enervante. Alteori, ne pot deraia complet planurile și visurile. Poate muncim din greu ca să economisim pentru o vacanță în familie și, în sfârșit, avem suficienți bani, „dar” mașina se strică și trebuie reparată. Sau petrecem ani întregi obținând o diplomă într-un domeniu pe care îl considerăm vocația noastră, „dar” descoperim că nu este deloc ce ne-am imaginat și ajungem să-l urâm.

Dacă, asemenea lui Naaman, ești în fața acelui cuvânt mic care te face să simți că viața e dată peste cap și nu știi încotro s-o apuci, vreau să te încurajez. Cunosc pe Cineva care știe exact ce să facă pentru tine. Așadar, ridică-te, deschide Cuvântul lui Dumnezeu și găsește promisiunea pe care El vrea să ți-o dea chiar acum. Unul dintre versetele mele preferate, pe care mă bazez adesea, se află într-una dintre scrisorile lui Pavel către corinteni: „Dar mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă biruința prin Domnul nostru Isus Hristos” (1 Corinteni 15:57, NIV).

Îi vei permite să-ți schimbe viața? Dacă pare imposibil, amintește-ți: „La Dumnezeu toate lucrurile sunt cu putință” (Matei 19:26, NIV). Dă-i Lui problema ta! El poate face mai mult decât îți poți imagina!

Orice armă făurită împotriva ta va fi fără putere, și pe orice limbă care se va ridica la judecată împotriva ta o vei osândi.
Isaia 54:17

În urmă cu aproape douăzeci de ani, călăuziți de Domnul, am înființat un proiect educațional social modest în Windhoek, Namibia, care continuă să fie un far de speranță și lumină, așezat pe temelia solidă a Domnului. Încă de la început, mâna lui Dumnezeu a fost evidentă, călăuzind creșterea miraculoasă a eforturilor noastre. Și totuși, așa cum se întâmplă adesea când pășim prin credință, cu fiecare pas înainte, vrăjmașul a încercat să dărâme ceea ce Dumnezeu rânduise cu dragoste.

A venit un moment în care atacurile s-au intensificat într-atât, încât părea că tot ceea ce construisem era pe punctul de a se prăbuși. Intenția lui Satana era clară: să pună mâna pe proiect, să-l nimicească și să distrugă ceea ce fusese clădit prin credință.

Într-una dintre cele mai grele perioade, o investiție de afaceri înșelătoare amenința să ne submineze complet. Era o conspirație orchestrată de cel al cărui unic scop este „să fure, să înjunghie și să prăpădească” (Ioan 10:10). Dar Dumnezeu, în mila Lui infinită, a intervenit. Adevărul a ieșit la iveală și, din nou, ni s-a reamintit că ceea ce Dumnezeu a binecuvântat niciun om cu intenții rele nu poate lua.

După cum ne amintește autorul Psalmului 107: „El i-a izbăvit din necazurile lor” (versetul 13). Dumnezeu a sfărâmat lanțurile care ne țineau legați, dărâmând orice zid pe care vrăjmașul a încercat să-l ridice.

Astăzi, Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru dragostea Lui neclintită, pentru faptele Sale minunate și pentru biruințele pe care le-a câștigat în numele nostru. Încrede-te în Domnul din toată inima ta, căci El nu te va părăsi niciodată. Este credincios și îndurarea Lui ține în veci.

Pentru toți cei care trec prin încercări: Dumnezeu te vede, este cu tine și luptă pentru tine. Deși lupta este grea, biruința Îi aparține Domnului. Rămâi ferm în credință, căci Cel ce a promis este credincios. Ține-te tare – eliberarea ta este aproape, iar lauda ta va fi o mărturie a slavei Sale!

El vă va întări până la sfârșit, așa încât să fiți fără vină în ziua venirii Domnului nostru Isus Hristos. Credincios este Dumnezeu, care v-a chemat la părtășia cu Fiul Său, Isus Hristos, Domnul nostru.
1 Corinteni 1:8,9

Ca femei creștine, suntem chemate să privim cu credință către Domnul, așteptând cu speranță tot ceea ce El va împlini în continuare.

Pentru a găsi cea mai mare dovadă a credinței îndreptate în sus, trebuie doar să citim capitolul credinței – Evrei 11. Acest capitol începe cu definiția credinței: „Credința este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredințare despre lucrurile care nu se văd” (Evrei 11:1). Apoi, autorul menționează mai mulți eroi ai credinței: Noe, Avraam, Iosif, Moise, Ghedeon, David și Samuel. Chiar și Rahav este menționată. Deși toți aceștia au fost oameni slabi și păcătoși, așa cum suntem și noi, ei au avut credință. De unde au primit-o? Și cum o putem primi și noi?

În Romani 12:3 ni se spune că Dumnezeu dă fiecăruia o măsură de credință. Credința este darul lui Dumnezeu pentru noi, iar odată ce am primit acest dar, suntem chemați să-l cultivăm. Iacov ne spune că această creștere vine prin încercări și provocări care ne testează credința (Iacov 1:2,3). Dar putem fi sigure că, prin toate acestea, Domnul este cu noi și nu ne va părăsi niciodată. Putem avea credință în El pentru că El este credincios.

Pe măsură ce reflectăm la credincioșia lui Dumnezeu, inimile noastre se umplu de recunoștință. David, în Psalmul 103, ne oferă o listă minunată de lucruri pentru care să fim recunoscători. El ne cheamă: „Binecuvântează-L, suflete, pe Domnul și nu uita niciuna din binefacerile Lui!” (versetul 2). Domnul ne iartă păcatele, ne vindecă bolile, ne răscumpără viața, ne încununează cu bunătate și îndurare, ne satură de bunătăți, ne înnoiește tinerețea și lucrează dreptate și judecată (vezi versetele 3–6). El nu ne-a dezamăgit niciodată – și nici nu o va face.

Pe lângă toate aceste binecuvântări, Isus ne-a oferit cea mai mare speranță pentru viitor când a spus: „Să nu vi se tulbure inima. Aveți credință în Dumnezeu și aveți credință în Mine! În casa Tatălui Meu sunt multe locașuri… Mă duc să vă pregătesc un loc. Și după ce Mă voi duce și vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce și vă voi lua cu Mine, ca, acolo unde sunt Eu, să fiți și voi” (Ioan 14:1–3).

Binecuvântările ne aparțin pe măsură ce ne încredem în promisiunile lui Dumnezeu pentru viitor.