Autor: razva

Îmi vei arăta cărarea vieții; înaintea Feței Tale sunt bucurii nespuse și desfătări veșnice, în dreapta Ta.
Psalmii 16:11

Pe măsură ce navighez prin multiplele roluri și responsabilități din viața mea – de la familie la carieră și tot ce se află între ele –, găsirea adevăratei fericiri poate părea uneori un scop imposibil de atins. Într-o lume plină de incertitudini, de ce pare fericirea atât de greu de găsit? În copilărie, am trecut prin vremuri dificile, dar m-am agățat de speranța găsită în Biblie, în special în versetul din Iacov, care spune: „Să priviți ca o mare bucurie când treceți prin felurite încercări, ca unii care știți că încercarea credinței voastre lucrează răbdare” (Iacov 1:2,3; subliniere adăugată). Experiențele copilăriei m-au învățat că fericirea autentică nu depinde de condițiile exterioare, ci este cultivată în interior, printr-o credință profund ancorată în Cuvânt.

Ai experimentat acea fericire care depășește suișurile și coborâșurile vieții sau încă o cauți? Eu am descoperit că sunt cu adevărat fericită atunci când îi slujesc pe alții. Ca femei, putem găsi fericirea în slujirea celorlalți – în familie, biserică, comunitate sau la locul de muncă. Când mă dăruiesc altora, trăiesc un sentiment profund de împlinire. Așadar, poate te întrebi: Cum găsim fericirea autentică? „Ea este îmbrăcată cu tărie și slavă și râde de ziua de mâine” (Proverbele 31:25). Gândește-te la toate provocările prin care ai trecut și unde ești acum. Eu am descoperit că tăria, reziliența și harul m-au condus spre o fericire mai profundă. „Bucuria Domnului va fi tăria voastră” (Neemia 8:10; subliniere adăugată).

Ai încredere în planul lui Dumnezeu pentru tine, chiar și în mijlocul incertitudinii. Cultivă un spirit de recunoștință și concentrează-te asupra binecuvântărilor din viața ta. Predă-ți voința în mâinile lui Dumnezeu și încrede-te în promisiunile Lui: „«Căci Eu știu gândurile pe care le am cu privire la voi», zice Domnul, «gânduri de pace, și nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor și o nădejde»” (Ieremia 29:11).

Încep să învăț că fericirea se găsește într-o relație profundă și statornică cu Dumnezeu. Îmbrățișarea principiilor mulțumirii, slujirii și recunoștinței mă ajută să experimentez o fericire autentică. Pe măsură ce caut să-mi ancorez viața în credință și să-mi aliniez inima la adevărul lui Dumnezeu, fericirea devine o alegere zilnică și nu o destinație. Este, cu adevărat, o călătorie care transformă. Rugăciunea mea este ca fiecare dintre noi să experimentăm bucuria pe care Dumnezeu ne-o oferă zi de zi.

Așadar, credința vine în urma auzirii, iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos.
Romani 10:17

Cam pe la douăzeci de ani, sufeream aproape zilnic de migrene. La acel moment nu știam că erau cauzate de alergii alimentare. Fața mi se umplea de acnee, iar durerea de cap mă paraliza. Rămâneam fără energie și mă simțeam ca și cum aș avea o sută de ani.

Fiind membră a Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea din Norwalk, California, și îmi plăcea să fiu implicată în multe proiecte pe care biserica le desfășura în oraș. Aceste proiecte cuprindeau o brutărie, o librărie și o grădiniță, printre altele. Membrii bisericii găteau, prin rotație, prânzul pentru aproape treizeci de voluntari care lucrau zilnic în aceste proiecte.

Într-o zi, când îmi venise rândul să pregătesc prânzul, m-a lovit din nou o migrenă teribilă. Deși știam că toți se bazau pe mine pentru masă, mă simțeam neputincioasă, copleșită de slăbiciune. M-am rugat: „Doamne, Tu știi cum mă simt azi și ce sarcină mă așteaptă. Ai promis că celor ce n-au putere le vei da tărie (Isaia 40:29). Am nevoie de asigurarea Ta că pot face toate lucrurile prin Hristos, care mă întărește (Filipeni 4:13). Aleg să mă încred în Cuvântul Tău.”

Sprijinindu-mă cu toată ființa pe Dumnezeu și ținându-mă strâns de aceste promisiuni minunate, am ieșit din casă, m-am dus la bucătărie și am început să pregătesc masa. În mod uimitor, energia de care aveam nevoie a venit. Durerea a dispărut și am reușit să gătesc. Am avut chiar puterea să spăl vasele și să pun totul la loc.

După două ore, m-am întors acasă pe jos. De îndată ce am intrat pe ușă, durerea a revenit și energia m-a părăsit complet. Totul s-a întâmplat atât de brusc, atât de intens, încât nu am avut niciun dubiu: Dumnezeu mă susținuse în mod miraculos pentru sarcina din acea zi. O, cât I-am lăudat Numele Sfânt!

Domnul m-a învățat o lecție neprețuită în acea zi, iar eu am învățat să mă sprijin pe promisiunile Lui pentru ajutorul de care am nevoie. Când cer ceva după Cuvântul Său, El răspunde mereu. Biblia este plină de promisiuni minunate pe care El ne roagă să le cerem – ca să le putem primi.

Dragi prietene, vă invit să ne încredem astăzi în Cuvântul lui Dumnezeu! Cel ce a făcut promisiunea este credincios!

Cel ce a sădit urechea s-ar putea să n-audă? Cel ce a întocmit ochiul s-ar putea să nu vadă? Cel ce pedepsește neamurile s-ar putea să nu pedepsească, El, care i-a dat omului pricepere?
Psalmii 94:9,10

Se pare cu adevărat că lumea merge din rău în mai rău. Cu pandemia, variola maimuței, războiul din Ucraina și tulburările din multe locuri, toți suntem afectați și suferim într-un fel sau altul. Dar chiar și în vremuri dificile, psalmistul ne amintește că Dumnezeu este atotputernic. El este mereu acolo când avem nevoie de El. Cum ar putea Cel care a creat totul să nu aibă puterea de a ne ajuta dacă Îi cerem? Mai mult decât atât, El știe deja ce avem nevoie înainte ca noi să cerem, chiar înainte să știm noi înșine.

Adesea, cuvântul „pedeapsă” are o conotație negativă, dar uneori ceea ce noi considerăm a fi o pedeapsă este, de fapt, o situație pe care Dumnezeu o folosește ca să ne învețe. Una care ne va întări pentru zilele ce vor urma. Chiar și în acele momente de dificultate și tristețe, Dumnezeu promite: „Căci Domnul nu-Și lasă poporul și nu-Și părăsește moștenirea” (Psalmii 94:14). El nu ne părăsește niciodată, chiar dacă uneori avem impresia că ar fi făcut-o. Iar acest adevăr îmi aduce pace și liniște profundă.

„Dacă n-ar fi Domnul ajutorul meu, cât de curând ar fi sufletul meu în tăcerea morții! Ori de câte ori zic: «Mi se clatină piciorul», bunătatea Ta, Doamne, mă sprijină totdeauna. Când gânduri negre se frământă cu grămada înăuntrul meu, mângâierile Tale îmi înviorează sufletul” (Psalmii 94:17–19; subliniere adăugată).

Așadar, chiar și în clipele în care suntem ispitiți, obosiți și pe punctul de a cădea, Dumnezeu este acolo să ne ajute – trebuie doar să Îi cerem. Chiar și în neliniștile care ne fură pacea, Dumnezeu este prezent ca să ne mângâie și să ne întărească sufletul. Dacă ne amintim ce a făcut Dumnezeu pentru noi în trecut, vom fi încurajate că El ne va ajuta și în viitor.

„Dar Domnul este turnul meu de scăpare, Dumnezeul meu este stânca mea de adăpost” (Psalmii 94:22). Trecem cu toții prin vremuri dificile, iar dacă și tu treci astăzi printr-o astfel de perioadă, oprește-te o clipă și amintește-ți cum te-a ajutat Domnul în trecut! Oricât de grea ar fi situația, oricât de dureroasă ar fi suferința, Dumnezeu este întotdeauna aproape de copiii Săi.

Îi tămăduiește pe cei cu inima zdrobită și le leagă rănile.
Psalmii 147:3

Lumea s-a năruit când bebelușul meu de șase luni, plin de energie, s-a îmbolnăvit grav dintr-odată. Indiferent ce încercam, nu reușeam să-i alin plânsul de durere. După ce l-am dus de urgență la Centrul Medical Adventist din Manila, Filipine, medicii ne-au dat un diagnostic înfricoșător: intususcepție ileocolică – o afecțiune în care o porțiune din intestin se pliază în interiorul altei porțiuni, provocând o blocare amenințătoare de viață. Ne-au spus că era nevoie de intervenție chirurgicală imediată. Frica copleșitoare și neputința pe care le-am simțit nu pot fi descrise în cuvinte. Inima mea era sfâșiată de durere. Când eu și soțul meu ne-am uitat la băiețelul nostru în timp ce era dus spre sala de operații, am simțit întreaga greutate a situației. Tot ce puteam face era să ne rugăm – nu aveam altă opțiune.

Îmi amintesc bine cum i-am strâns mâna soțului în timp ce ne-am pus pe genunchi și ne-am rugat cu disperare, cerându-I lui Dumnezeu să-i călăuzească pe chirurgi și să-l vindece pe fiul nostru. În acele momente, am simțit o nevoie arzătoare de a-mi pune toată încrederea în Dumnezeu.

Această experiență mi-a adâncit profund credința și mi-a întărit convingerea în promisiunea din Psalmii 147:3 – că Dumnezeu vindecă inimile zdrobite și le leagă rănile. În timp ce așteptam cu sufletul la gură, în cele două ore și jumătate de operație, acea promisiune a rezonat în mine cum nu o mai făcuse niciodată.

Credința creștină ne învață să ne agățăm de Dumnezeu în vremuri grele, crezând că El vede durerea noastră și lucrează totul spre binele nostru. Această experiență mi-a consolidat încrederea în puterea rugăciunii, mai ales în vremuri de criză. Credem că Dumnezeu nu este departe, ci implicat în viețile noastre. Pe măsură ce mă rugam pentru vindecarea fiului meu, această convingere a fost ancora mea. Nu mai era doar despre o minune – era despre a mă supune voii lui Dumnezeu, încredințându-mă că planul Lui e perfect, chiar și atunci când nu-l înțeleg.

În mod miraculos, operația fiului meu a fost un succes, iar el a început să se recupereze. Astăzi, este sănătos și puternic – o dovadă a milei lui Dumnezeu. Această experiență mi-a întărit credința că Dumnezeu este întotdeauna cu noi, chiar și în cele mai întunecate momente. El ne aude rugăciunile și este credincios să aducă vindecare și mângâiere la timpul potrivit. Privind înapoi la acele clipe grele, îmi amintesc cât de esențială este credința, mai ales în furtunile vieții. Oricât de intensă ar fi furtuna, putem găsi pace și putere ținându-ne strâns de promisiunile lui Dumnezeu, indiferent de rezultat.

Ascultă, Dumnezeule, strigătele mele, ia aminte la rugăciunea mea!
Psalmii 61:1

Multe femei visează să aibă un copil, mai ales când sunt îndrăgostite și fericite în căsnicie. Eu și soțul meu ne-am căsătorit acum aproape zece ani și am decis să avem un copil la scurt timp după aceea. Să văd cele două liniuțe pe testul de sarcină a fost unul dintre cele mai minunate momente. Bucuria și speranța din inimile noastre erau de neegalat!

La șase săptămâni, am început să am sângerări ușoare și medicul m-a trimis la o ecografie. M-am rugat fierbinte ca Dumnezeu să-mi salveze copilul. În timpul ecografiei, tehnicianul mi-a spus că nu se detectează activitate cardiacă, dar că se va confirma la următorul control, peste o săptămână. Inima mea era frântă și mi-am petrecut săptămâna rugându-mă continuu pentru o minune. Versetul meu preferat îmi amintea: „De la capătul pământului strig către Tine cu inima mâhnită și zic: «Du-mă pe stânca pe care n-o pot ajunge, căci este prea înaltă pentru mine»” (Psalmii 61:2). Eram convinsă că Dumnezeu îmi va răspunde.

La ecografia de urmărire, am primit vestea dureroasă: „Sarcină pierdută.” De ce m-a lăsat Dumnezeu? Cu ce am greșit? Am simțit că Dumnezeu nu mai are grijă de mine. În durerea mea, m-am întors la Cuvântul lui Dumnezeu și am studiat povestea Anei, care s-a confruntat cu infertilitatea. I-am dus lui Dumnezeu rugămintea mea și, asemenea Anei, am promis că, dacă-mi va dărui un copil, îl voi consacra în slujba Lui. La scurt timp după pierderea sarcinii, am rămas din nou însărcinată. Eram sigură că Dumnezeu îmi răspunsese, la fel cum făcuse cu Ana.

Opt săptămâni mai târziu, am început din nou să sângerez și am pierdut a doua sarcină. Întrebările au revenit în forță. În acea perioadă, am aflat de o clinică specializată în depistarea cauzelor infertilității. În cele din urmă, am rămas din nou însărcinată și am dus sarcina la termen. În fiecare zi a sarcinii m-am rugat, încredințând viața copilului meu lui Dumnezeu – și ce binecuvântare a fost ea!

Privind în urmă, văd că timpul lui Dumnezeu este desăvârșit. Chiar dacă, asemenea Martei, ne gândim că răspunsul Domnului a venit prea târziu, putem avea încredere în El – chiar și atunci când nu ne dă ceea ce ne dorim, atunci când ne dorim.

Oricât de greu ne-ar fi să vedem în momentele noastre de durere, Dumnezeu știe ce este cel mai bine pentru fiecare dintre noi. Putem avea încredere deplină în dragostea Lui, oricum ar alege să Se descopere în viețile noastre.