Autor: razva

  • CUMPĂTAREA = TEMPERANȚĂ


    Luați seama dar să faceți așa cum v-a poruncit Domnul, Dumnezeul vostru; să nu vă abateți de la cele ce a poruncit El nici la dreapta, nici la stânga!
    Deuteronomul 5:32

    Ascultă ediția audio aici.

    „Adevărata cumpătare ne învață să ne reținem de la tot ce este dăunător și să folosim cu pricepere ce este sănătos” (PP, p. 572).
    „Trebuie să practicăm cumpătarea în toate lucrurile. […] Practicând temperanța în mâncare, băutură, îmbrăcăminte, muncă și în toate lucrurile, putem face pentru noi ceea ce niciun medic nu poate face” (Te, p. 130).
    „Este în aceeași măsură un păcat să călcăm legile ființei noastre pe cât este să încălcăm Cele Zece Porunci. […] Cei care încalcă legea lui Dumnezeu din organismul lor vor fi înclinați să violeze Legea lui Dumnezeu rostită pe Sinai” (DH, p. 18).

    Să ne reținem de la tot ce este dăunător:
    „Folosirea bicarbonatului de sodiu sau a prafului de copt la facerea pâinii este dăunătoare și inutilă; bicarbonatul de sodiu produce inflamarea stomacului și deseori otrăvește întregul organism” (Ibidem, p. 387).
    „Muștarul, piperul, mirodeniile, murăturile și altele de acest fel irită stomacul și fac ca sângele să devină febril și impur” (Ibidem, p. 383).

     Să ne ferim de extreme:
    „După lumina care mi-a fost dată, zahărul, când este folosit în exces, este mai vătămător decât carnea” (Ibidem, p. 370).
    „Unii nu pot să obțină cele mai de dorit alimente și, în loc să folosească acele lucruri care ar suplini cel mai bine lipsa acestora, adoptă o dietă sărăcăcioasă. Hrana lor nu furnizează elementele nutritive necesare pentru generarea unui sânge bun. Sănătatea lor suferă, eficiența lor este redusă și exemplul lor vorbește mai degrabă împotriva reformei în alimentație decât în favoarea ei” (Ibidem, p. 224).
    „Nimeni să nu susțină păreri extremiste cu privire la ceea ce vom mânca și vom bea. Domnul a dat lumină. Poporul nostru să accepte lumina și să umble în lumină” (Ibidem, p. 239).
    „Nu este necesar să intrați nici în apă, nici în foc, ci apucați pe calea de mijloc, evitând toate extremele” (Ibidem, p. 240).

    Lângă fiecare kilometru de drum sunt doi kilometri de șanț.

    Provocare: Ține astăzi un jurnal detaliat despre cum îți folosești timpul! Care este domeniul unde ar trebui să fii mai echilibrat(ă)?

     * Devoționalul din această zi stă la baza textului narat în 𝐌𝐢𝐧𝐮𝐭𝐮𝐥 𝐝𝐞 𝐬𝐮𝐟𝐥𝐞𝐭.

    autor: Doina Iosub

    Gândul de dimineață a fost preluat de pe devotionale.ro.

  • FERICE DE CEI BLÂNZI

    Luați jugul Meu asupra voastră și învățați de la Mine, căci Eu sunt blând și smerit cu inima, și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre!
    Matei 11:29

    Primul verset pe care l-am învățat pe de rost a fost Matei 5:5: „Ferice de cei blânzi, căci ei vor moșteni pământul.” Dar acest verset m-a nedumerit toată viața. Ce înseamnă să fii blând? Nu cunoșteam pe nimeni pe care să-l pot descrie astfel, ca pe un exemplu viu. Cel puțin, nu până de curând.

    La sfârșitul anului trecut, am primit prin poștă o carte devoțională. Nu o comandasem, așa că m-am întrebat cum de am primit-o. La școala unde lucrez, primim uneori cărți cadou. M-am gândit că poate era un dar din partea instituției. Dar, când am întrebat și alți profesori, niciunul nu primise o astfel de carte. I-am spus și prietenei mele celei mai bune, care a fost la fel de nedumerită ca mine până când, câteva săptămâni mai târziu, m-a luminat entuziasmată.

    „Ai primit cartea pentru că povestea ta este publicată în ea!” A continuat: „Verificam lista autorilor, care e pe ultima pagină, și ți-am găsit numele. Se pare că editura trimite câte un exemplar tuturor autorilor, și, cum tu ești autoare, ți-au trimis și ție unul.”

    Când am deschis cartea la sfârșit, într-adevăr, am văzut numele meu. Am fost în culmea fericirii. Le-am arătat povestea soțului meu, colegilor, copiilor mei și am anunțat cu entuziasm: „Am o poveste publicată în această carte!” Eram atât de mândră de mine și de această realizare minunată. Era prima dată în viața mea când numele și povestea mea apăreau într-o carte. Ce emoție!

    Apoi, m-am gândit la prietena care îmi arătase acel lucru. Ea fusese cea care m-a ajutat să scriu și să trimit povestea. Avea două povestiri publicate în aceeași carte. Nu doar atât, dar publicase deja mai multe cărți – una cu peste cincizeci de povestiri și alta care era deja în lucru la editură. Și totuși, niciodată nu s-a lăudat. Nu era mândră, arogantă sau centrată pe sine. Era modestă, umilă și extrem de săritoare. Ea este cea mai bună prietenă a mea.

    În acel moment, am înțeles ce înseamnă cu adevărat să fii blând. Aveam în fața mea un exemplu viu. Îți mulțumesc, Isuse, pentru blândețea Ta și pentru că mi-ai oferit un model viu care s-o reflecte!

    autor: Durdica Kukolja

    Devoționalul pentru femei a fost preluat de pe devotionale.ro.

  • EXTINDEREA „ZONELOR ALBASTRE”


    „Te voi vindeca și îți voi lega rănile”, zice Domnul.
    Ieremia 30:17

    Ascultă ediția audio aici.

    Preocupată de subiectul nutriției, am descoperit cartea dr. Valter Longo, numită Rețeta longevității. Cartea reprezintă o lectură potrivită pentru cine este interesat de subiecte precum alimentația sănătoasă, schimbarea stilului de viață și chiar vindecarea.

    Vindecarea devine un cuvânt tot mai prețios în zilele noastre, când totul pare să conveargă spre disperarea omului, învăluit zilnic de informații, care nu găsesc întotdeauna un punct de sprijin în știință. Dar să vedem, ce ne-ar putea spune știința?

    Cartea mai sus menționată arată că postul și alimentația personalizată aleasă să răspundă nevoilor și afecțiunii pacientului pot aduce rezultate mult mai bune prin combinarea medicinii clasice cu o alimentație potrivită și cu echilibru emoțional, care este foarte necesar în toate aspectele vieții. Aparent, sunt situații în care mecanismele fiziopatologice pot fi resetate la „setările din fabrică”, adică se poate realiza reechilibrarea metabolismului.

    Aceste procese interne pot influența în mod pozitiv sănătatea noastră fizică și emoțională. Sunt bine-cunoscute așa-numitele „zone albastre”, locuri unde oamenii sunt mai sănătoși decât media populației și unde speranța de viață este mult mai mare decât în alte zone chiar din aceeași țară. De exemplu, se estimează că adventiștii de ziua a șaptea din Loma Linda au o speranță de viață cu aproape 10 ani mai mare decât restul populației datorită stilului lor de viață sănătos și echilibrat.

    Oamenii din așa-zisele „zone albastre” sunt mai longevivi decât populația generală și au o rată scăzută de boli metabolice, boli cardiovasculare, boli auto­imune sau cancere în general. Iar în cazul în care totuși boala, chiar și neoplazia, se manifestă, statistica pentru supraviețuire este mult mai generoasă decât în restul populației și este similară altor „zone albastre” de pe glob.

    Provocare: Să încercăm să facem zilnic un colțișor de rai din zona în care trăim, o „zonă albastră”, abordând un stil de viață echilibrat, o alimentație sănătoasă și o mentalitate corespunzătoare, în care valoarea supremă să fie încrederea în Dumnezeu.

    * Devoționalul din această zi stă la baza textului narat în 𝐌𝐢𝐧𝐮𝐭𝐮𝐥 𝐝𝐞 𝐬𝐮𝐟𝐥𝐞𝐭.

    autor: Denisa Trofin

    Gândul de dimineață a fost preluat de pe devotionale.ro.

  • CUM DEFINEȘTI DRAGOSTEA?

    Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate.
    1 Corinteni 13:4

    În ultimul an de liceu, am trăit cea mai frumoasă definiție a dragostei. Lois și Bob Pratt, directorul meu de la Adelphian Academy din Holly, Michigan (SUA), m-au primit în casa lor și mi-au schimbat viața pentru totdeauna. M-au iubit și mi-au oferit stabilitate.

    Am învățat multe lucruri de bază, cum ar fi să dau la o parte decorul de pe o masă ca să șterg întreaga suprafață, nu doar în jurul lui. Bob m-a lăsat să fiu asistentă la cursul de doctrină biblică pe care îl preda. Am fost uimită că avea încredere în mine să-mi corectez singură lucrarea. Fiind asistentă, am putut contribui la costurile educației mele. Mama Pratt m-a dus la cumpărături și m-a îmbrăcat din cap până-n picioare pentru weekendul de absolvire. Cu multă înțelepciune, m-au trimis la Emmanuel Missionary College (acum Andrews University) chiar în ziua absolvirii. Le-am trimis o scrisoare de treizeci de pagini în prima săptămână – îmi era atât de dor de ei!

    Ei au oficiat nunta mea, în 1958, și m-au primit din nou în casa lor în timp ce soțul meu era în armată și eu eram însărcinată cu al doilea copil. Mama Pratt și-a luat concediu de la spitalul unde fusese șefă la sala de nașteri și m-a asistat la nașterea lui Steven. Fetele lor au avut grijă de fetița mea de cinci ani, Sharilyn, în acea perioadă. Când căsnicia mea s-a destrămat, nu m-au abandonat niciodată.

    Toată viața mea am tânjit după dragostea maternă pe care mama, care avea propriile răni, nu mi-a putut-o oferi. Am tot încercat să-i câștig iubirea, dar n-a fost să fie. Mi-a lipsit și dragostea tatălui meu, care m-a părăsit. Părinții mei au divorțat când aveam patru ani, iar eu nu l-am mai văzut pe tata până la vârsta de șaptesprezece ani.

    Am ales să definesc dragostea devenind asistent-capelan într-un spital, unde am reflectat iubirea lui Dumnezeu în slujirea mea pastorală voluntară. Dragostea a însemnat să iau cina cu o prietenă și să-i ofer o clipă de liniște departe de patul nepotului ei pe moarte. Dragostea a însemnat să-mi pun la dispoziție darurile modeste pentru a consilia persoane în nevoie. Dragostea a însemnat să cumpăr o rochie nouă pentru o elevă de liceu și să-i ofer cartele telefonice, gustări și lenjerie pentru căminul ei de la Cedar Lake Academy.

    Îți mulțumesc, Doamne, pentru oamenii care mi-au arătat ce înseamnă dragostea în moduri practice și mi-au umplut viața cu dovezi ale grijii și mângâierii Tale! Fă ca fiecare dintre noi să definim dragostea în același mod.

    autor: Patricia Hook Rhyndress Bodi

    Devoționalul pentru femei a fost preluat de pe devotionale.ro.

  • AI GRIJĂ DE SPATELE TĂU!


    Nu știți că trupul vostru este templul Duhului Sfânt, care locuiește în voi și pe care L-ați primit de la Dumnezeu? Și că voi nu sunteți ai voștri?
    1 Corinteni 6:19

    Ascultă ediția audio aici.

    Unul dintre cele mai frecvente simptome pe care le-am întâlnit în rândul pacienților este durerea de spate. În cazurile cele mai ușoare este vorba despre obișnuita spondiloză (afecțiune degenerativă a coloanei vertebrale). Spondiloza este un termen general care descrie procesele degenerative ale structurilor osoase din coloana vertebrală și ale discurilor intervertebrale.

    Spondiloza se manifestă la orice segment al coloanei (cervical, toracal și lombar) – mai frecvent, în zona cervicală. Simptomele principale sunt: durere de cap, stare de amețeală, rigiditate și limitarea mișcărilor (în funcție de segmentul afectat). Dintre factorii favorizanți pe care putem să-i controlăm menționez obezitatea, posturile vicioase, sedentarismul și activitățile zilnice care suprasolicită coloana vertebrală.

    Astăzi te invit să-ți analizezi postura și să-ți propui să aplici consecvent următoarele sfaturi pentru a preveni spondiloza:
    – când stai în picioare, echilibrează greutatea pe ambele picioare;
    – la 10-15 minute, scoală-te de pe scaun și fă câteva exerciții simple de întindere și relaxare;
    – învață să ridici corect obiecte grele;
    – analizează poziția pe care o adopți când lucrezi la calculator sau când utilizezi telefonul;
    – controlează-ți greutatea (coloana ta vertebrală este afectată de kilogramele în plus);
    – dedică zilnic cel puțin 30 de minute pentru activitate fizică/sport (și nu lua în considerare curățenia din casă).

    Doamne, Te rog, ajută-mă astăzi să am grijă de trupul meu! Cât timp o să realizez câteva exerciții simple și practice pentru a-mi îmbunătăți postura, pune-mi Tu un gând de bucurie în suflet și un zâmbet pe chip!

     * Devoționalul din această zi stă la baza textului narat în 𝐌𝐢𝐧𝐮𝐭𝐮𝐥 𝐝𝐞 𝐬𝐮𝐟𝐥𝐞𝐭.

    autor: Iulia Țecu

    Gândul de dimineață a fost preluat de pe devotionale.ro.

  • SĂ ÎMPĂRTĂȘIM DRAGOSTEA LUI!

    Vă dau o poruncă nouă: să vă iubiți unii pe alții; cum v-am iubit Eu, așa să vă iubiți și voi unii pe alții. Prin aceasta vor cunoaște toți că sunteți ucenicii Mei.
    Ioan 13:34,35

    La începutul fiecărui an, aleg un cuvânt asupra căruia să mă concentrez în timpul care urmează. De zece ani fac acest lucru. Îmi notez în jurnal angajamentul de a mă concentra asupra acelui cuvânt. Scriu o listă de cântări care conțin cuvântul ales și găsesc versete biblice care îl reflectă. Căutând un nou cuvânt pentru anul acesta, am citit Galateni 5:22,23 și am fost surprinsă că nu alesesem niciodată primul rod al Duhului: dragostea! Pe măsură ce se apropia luna februarie, am început să mă gândesc la modul în care Dumnezeu ar putea să mă folosească de Ziua Îndrăgostiților pentru a împărtăși dragostea Sa cu alții. Am decis să fac fursecuri. Soțului meu, Ron, îi plac fursecurile cu ovăz și stafide, așa că am hotărât să le coc pentru el și să le împart și altora.

    Cu o zi înainte de Ziua Îndrăgostiților, am pregătit aluatul și am început să coc fursecurile. Le-am făcut mari și, ca să fie amuzant, le-am dat formă de inimă. Au ieșit foarte frumoase și gustoase. A doua zi, m-am întâlnit cu un grup de doamne și am sărbătorit dragostea noastră una pentru cealaltă, împărțind felicitări și gustări speciale. Ne-am simțit minunat împreună. Fursecurile în formă de inimă au fost foarte apreciate. Câteva dintre doamne nu au putut veni la întâlnire. Mai aveam fursecuri și m-am simțit îndemnată să le duc celor care lipsiseră.

    Am condus până la casa uneia dintre ele și a fost încântată de darul și felicitarea primite. Apoi, am mers la Debbie. Era singură în acea zi. Soțul ei murise recent și îi simțea enorm lipsa. S-a bucurat nespus să primească un cadou de Ziua Îndrăgostiților din partea grupului nostru, dar mai ales felicitarea semnată de toate. A contat mult pentru ea să știe că nu am uitat-o. În timp ce stăteam de vorbă, mi-a povestit lucruri minunate despre soțul ei și momentele speciale petrecute împreună. I-am spus cât de mult o iubim și că ne rugăm pentru ea. Apoi, am întrebat dacă putem să ne rugăm împreună. Ne-am plecat, ne-am ținut de mâini și ne-am rugat. Ne-am îmbrățișat și am plecat plină de bucurie. A fost o modalitate minunată de a-i dărui dragostea noastră.

    Sunt atât de recunoscătoare că Dumnezeu ne oferă ocazii în fiecare zi să împărtășim dragostea noastră și dragostea Lui cu cei din jur. Să căutăm în mod activ aceste oportunități. Sunt peste tot în jurul nostru. „Preaiubiților, dacă astfel ne-a iubit Dumnezeu pe noi, trebuie să ne iubim și noi unii pe alții” (1 Ioan 4:11).

    autor: Sharon Follett

    Devoționalul pentru femei a fost preluat de pe devotionale.ro.

  • PÂINE CA-N SOMN


    Degeaba vă sculați de dimineață și vă culcați târziu ca să mâncați o pâine câștigată cu durere, căci preaiubiților Lui El le dă pâine ca în somn.
    Psalmii 127:2

    Ascultă ediția audio aici.

    Pâine ca-n somn! Cine n-ar vrea? E cumva vorba despre lenevie și favoritisme?

    Cum se face că preferăm să muncim din zori și până-n noapte pentru o diplomă, o recunoaștere, o poziție mai înaltă, o mașină, o casă, supunându-ne singuri la chin și nefericire? Textul are de a face și cu versetul: „Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu…” (Matei 6:33).

    Îmi aduc aminte ce impresie profundă a lăsat asupra mea o realitate pe care nu o percepusem până atunci: și anume că Prințul universului a venit să locuiască printre noi, să ne binecuvânteze cu sănătate și cu bogăția Cuvântului Său, deși știa că va fi batjocorit, nedreptățit și în final ucis fără părere de rău. Înțelegerea faptului că viața Lui n-a fost un teatru, ci o luptă reală între un Om și Diavolul decis să Îl facă să renunțe sau să calce greșit, a fost pentru mine o revelație a adevăratului și minunatului Dumnezeu.

    De atunci viața are alte valențe, alte priorități și alte bucurii. Tot ce spune El are valoare și orice cuvânt al Său e adevărat. În acest context, munca are locul ei, dar nu e primordială. Cunoașterea Lui prevalează, iar atunci pâinea vine ca-n somn.

    Când ne concentrăm pe Împărăția Lui, fie că suntem la serviciu, acasă sau pe stradă, viața capătă sens și valoare, stresul scade și greutățile se micșorează, pentru că nu mai trebuie să ne facem iubiți și apreciați. Când Isus a riscat să piardă și să rămână în mormânt pe veci ca să ne câștige, ne-a dat dovada supremei și adevăratei iubiri.

    Toate lucrurile, oricât de mari, pălesc și-și pierd puterea asupra noastră în lumina chemării cerești de a cunoaște adevărul, de a avea borne sigure și neschimbătoare, de a fi liberi și demni, de a ști de unde venim și unde ne ducem. Și atunci nu mai avem nevoie de bucurii-surogat, de mâncăruri sofisticate și dulciuri exagerate care însoțesc viața omului postmodern, în speranța că doar-doar va putea suporta responsabilitățile ce-l depășesc.

    Când Împăratul cerului a riscat veșnicia pentru noi, ce sau cine ne-ar putea oferi mai mult?

    Provocare: Ia-ți timp să spui astăzi „mulțumesc” unei persoane căreia nu i-ai mulțumit de mult timp, deși ar fi trebuit să o faci!

    Soarele apune: B 17:42, CT 17:33, IS 17:31, MS 17:45, SM 17:49, DJ 17:52, AR 17:56

     * Devoționalul din această zi stă la baza textului narat în 𝐌𝐢𝐧𝐮𝐭𝐮𝐥 𝐝𝐞 𝐬𝐮𝐟𝐥𝐞𝐭.

    autor: Carmen Gheoace

    Gândul de dimineață a fost preluat de pe devotionale.ro.

  • PRIETENIE

    A venit o femeie din Samaria să scoată apă. „Dă-Mi să beau!”, i-a zis Isus.
    Ioan 4:7

    Chiar și cu această persoană minunată, pe care o iubesc, am eșuat. Am lăsat agitația vieții, presiunile prezentului să mă facă să o uit și să o las la marginea comunității mele. „Aș fi putut, aș fi vrut, ar fi trebuit cele mai triste și banale expresii sunt adesea adevărate. Dacă aș fi dat curs acelor îndemnuri trecătoare de la Dumnezeu, să o caut, în loc să pun responsabilitatea de a o susține pe seama altora. Dacă aș fi fost o prietenă mai bună… Dar n-am fost.

    Prietena mea este generoasă și bună. Mă iubește sincer, iar în acest moment în care mi-am dat seama că nu i-am fost aproape, și regret profund, știu că Dumnezeu va continua să umple prietenia noastră cu bucurie, râsete, peisaje împărtășite, iubire și zile minunate de înot în ape limpezi și răcoritoare – plăcerea noastră comună.

    Dacă te simți copleșită de „acum”, dacă prieteniile îți sunt tensionate, dacă înăuntrul tău simți uscăciune și sete, poate că ești asemenea femeii pe care Isus a întâlnit-o lângă fântâna lui Iacov – ascultă ce i-a spus El:

    „Isus i-a răspuns: «Oricui bea din apa aceasta îi va fi iarăși sete. Dar oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu în veac nu-i va fi sete, ba încă apa pe care i-o voi da Eu se va preface în el într-un izvor de apă, care va țâșni în viața veșnică»” (Ioan 4:13,14).

    Dumnezeu este atât de bun și de generos! Ne spune: „Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu și cine este Cel ce-ți zice: «Dă-Mi să beau!», tu singură ai fi cerut să bei, și El ți-ar fi dat apă vie” (Ioan 4:10; subliniere adăugată).

    autor: Gail Wettstein

    Devoționalul pentru femei a fost preluat de pe devotionale.ro.

  • PRIVIREA LUI ASUPRA MEA


    „Eu”, zice Domnul, „te voi învăța și-ți voi arăta calea pe care trebuie s-o urmezi, te voi sfătui și voi avea privirea îndreptată asupra ta”.
    Psalmii 32:8

    Ascultă ediția audio aici.

    Încă din copilărie, acest verset a fost pentru mine o ancoră. Când nu știam ce drum să aleg, mă rugam cu credință: „Doamne, ai promis că mă vei învăța… Arată-mi calea!” Și El m-a călăuzit – în alegeri mari și mici, chiar și în ce pun în farfurie.

    Am descoperit de mică versetul din Geneza 1:29, în care Dumnezeu îi oferă omului hrana ideală: „orice iarbă care face sămânță” și „orice pom care are în el rod cu sămânță”. M-am întrebat: de ce să mâncăm animale, dacă El ne-a dat plante? Deși părinții mi-au explicat planul de mântuire și sensul jertfei, în inima mea rămânea dorința de a trăi cât mai aproape de idealul divin.

    A trăi sănătos nu a fost mereu ușor. În adolescență, am avut provocări: o gazdă care gătea carne, dureri de stomac, oboseală la școală și lipsă de înțelegere. Dar răbdarea părinților și încrederea în făgăduințele lui Dumnezeu m-au ținut pe drum.

    Am învățat să gătesc, să aleg cu înțelepciune, să mă bucur de roadele pământului și de hrana simplă pregătită cu drag. Sabatul era bucurie și ospitalitate. La biserică, frații ne primeau cu drag, iar în jurul mesei simțeam că Împărăția cerului începe chiar de aici, de pe Pământ.

    Mai târziu, studiind cărțile de sănătate ale lui Ellen White, am înțeles legătura dintre trup și suflet. Alimentația, odihna, mișcarea, gândirea și relațiile curate formează un stil de viață în care Dumnezeu veghează cu iubire asupra ta.

    Provocare:
    Fă azi un pas simplu spre o viață mai sănătoasă:
    – Înlocuiește un aliment procesat cu unul natural!
    – Fă o plimbare scurtă în aer liber!
    – Invită la masă pe cineva care este singur!
    – Împărtășește-i un gând de încurajare unui tânăr!

    Nu subestima începuturile mici! Dumnezeu lucrează prin dorințele curate ale unui copil, prin rugăciunea sinceră a unei mame sau prin decizii tăcute luate într‑o bucătărie modestă. Lasă privirea Lui să te conducă – în gândire, în alegeri, în relații! Sănătatea e darul Lui, păstrat cu înțelepciune și dăruit cu dragoste.

    Soarele apune: B 17:41, CT 17:31, IS 17:30, MS 17:43, SM 17:47, DJ 17:51, AR 17:55

     * Devoționalul din această zi stă la baza textului narat în 𝐌𝐢𝐧𝐮𝐭𝐮𝐥 𝐝𝐞 𝐬𝐮𝐟𝐥𝐞𝐭.

    autor: Tabita Mortasipu

    Gândul de dimineață a fost preluat de pe devotionale.ro.

  • CRESCÂND ÎN ISUS

    Astfel dar, după cum L-ați primit pe Hristos Isus, Domnul, așa să și umblați în El, fiind înrădăcinați și zidiți în El, întăriți prin credință, după învățăturile care v-au fost date, și sporind în ea cu mulțumiri către Dumnezeu.
    Coloseni 2:6, 7

    Îți amintești prima dată când L-ai întâlnit pe Isus? Ce ai simțit? Ai fost copleșită de bucurie și pace? Ți-a fost inima plină de recunoștință pentru harul și îndurarea Lui? Oh, știu că a fost o experiență frumoasă. Chiar acum, când mă gândesc la propria întâlnire cu El, inima mi se umple de emoție.

    Când David trecea printr-o perioadă dificilă, Biblia spune că „s-a îmbărbătat, sprijinindu-se pe Domnul, Dumnezeul lui” (1 Samuel 30:6). În timp ce alții căutau să-i ia viața, David s-a întors către Dumnezeul lui. Văzuse călăuzirea Domnului în viața sa. De fapt, Dumnezeu spune despre el: „L-am găsit pe David, fiul lui Iese, om după inima Mea, care va împlini toate voile Mele” (Faptele apostolilor 13:22).

    Când citim Scriptura, vedem că umblarea lui David cu Dumnezeu nu a fost una ușoară. A avut multe suișuri și coborâșuri spirituale. A fost pe înălțimi glorioase și „în valea umbrei morții”, dar, prin toate acestea, David nu și-a pierdut niciodată credința în Dumnezeu. S-a smerit înaintea Lui când a fost confruntat cu păcatul său. A continuat să umble cu Dumnezeu în umilință, învățând zi de zi din lecțiile Domnului. Era ca un „pom sădit lângă ape… care nu încetează să aducă rod” (Ieremia 17:8).

    Ce putem învăța din exemplul lui David? Este ușor de spus, dar greu de trăit. Însă nu este imposibil, căci, după cum spune Pavel: „Pot totul în Hristos, care mă întărește” (Filipeni 4:13). Suntem chemați să creștem zilnic în Hristos. Pe măsură ce citim Scriptura și ne înrădăcinăm în ea, pe măsură ce bem din apa vie și ne potolim setea de neprihănire, creștem în Isus. Când ne trăim zilnic credința, inimile noastre vor fi pline de recunoștință, căci vom vedea harul și îndurarea lui Dumnezeu lucrând în viețile noastre. Transformându-ne, întărindu-ne în moduri care Îl onorează pe El și îi încurajează pe ceilalți.

    Tată ceresc, Îți mulțumim pentru mila pe care ne-o arăți în fiecare zi! Dorim să creștem zilnic în căile Tale. Tânjim să fim înrădăcinate în credință și inimile noastre să se reverse în recunoștință și laudă. Amin!

    autor: Priscila Kandane

    Devoționalul pentru femei a fost preluat de pe devotionale.ro.