Autor: razva

Tu îmi dai scutul mântuirii Tale, dreapta Ta mă sprijină și îndurarea Ta mă face mare.
Psalmii 18:35

Ascultă ediția audio aici.

Cunoscută pentru inteligența sa, cioara are un comportament uimitor atunci când se confruntă cu probleme de sănătate: ea caută un cuib de furnici și se așază în apropierea acestuia, întinzându-și aripile și rămânând nemișcată, ca furnicile să urce pe corpul său. Acestea eliberează acid formic, o substanță cu proprietăți antifungice și antiparazitare care ajută la eliminarea bacteriilor, a ciupercilor și a altor paraziți ce pot dăuna penajului și sănătății generale a păsării.

Organismul uman este dotat cu un complex de apărare numit sistemul imunitar. Acesta este format din celule, țesuturi și organe care lucrează împreună pentru a proteja corpul de agenți patogeni, cum ar fi bacteriile, virusurile sau paraziții. Sistemul imunitar identifică și atacă germenul patogen, reușind să îl diferențieze de țesuturile sănătoase ale organismului. Organele care contribuie la susținerea imunității sunt timusul, măduva osoasă, ganglionii limfatici, splina, amigdalele, apendicele, mucoasa bronhiilor și pielea. Este bine de știut că sunt o serie de factori ce slăbesc sistemul imunitar: stresul, oboseala cronică, insomnia, depresia, anxietatea, alimentația dezechilibrată (consum de zahăr în exces), sedentarismul, expunerea constantă la medii poluante, alcoolul, tutunul și stupefiantele.

Iată câteva recomandări pentru întărirea sistemului imunitar:
– o alimentație bogată în vitamine (în special vitaminele C și D) și minerale (zinc) și consum zilnic de fructe și legume: citrice, kiwi, coacăze negre, afine, mure, varză, broccoli, spanac, sfeclă roșie, morcov și ardei gras;
– ceai cu lămâie și ghimbir, de măceșe sau de cătină;
– hidratare eficientă, cu minimum 2 litri de apă pe zi;
– exerciții fizice (minimum 30 de minute pe zi), odihnă suficientă (7-8 ore pe noapte).

Pe plan spiritual, în fața puternicului și experimentatului agent patogen Satana, avem nevoie de imunitatea oferită de armura lui Dumnezeu: mijlocul încins cu adevărul, corpul îmbrăcat cu platoșa neprihănirii, picioarele încălțate cu râvna Evangheliei păcii, înarmați cu scutul credinței, coiful mântuirii și sabia Duhului (Efeseni 6:14-17).

Provocare: Alege din recomandările de mai sus măcar două pe care să le practici cu consecvență timp de o lună!

 * Devoționalul din această zi stă la baza textului narat în 𝐌𝐢𝐧𝐮𝐭𝐮𝐥 𝐝𝐞 𝐬𝐮𝐟𝐥𝐞𝐭.

El îi dă tărie celui obosit și mărește puterea celui ce cade în leșin.
Isaia 40:29

Ascultă ediția audio aici.

Cancerul este o realitate dureroasă, care afectează milioane de oameni în întreaga lume. Este o boală care nu discriminează, atingând în egală măsură viețile tinerilor și ale bătrânilor, ale bogaților și ale săracilor, ale credincioșilor și ale necredincioșilor. În fața acestei maladii, mulți se confruntă cu frică, durere și incertitudine. Totuși, chiar și în cele mai întunecate momente, credința ne oferă o lumină călăuzitoare.

În timp ce medicina luptă să înțeleagă cauzele fizice ale cancerului și să-i găsească leacuri, noi suntem chemați să explorăm și dimensiunea spirituală a bolii, nu ca o pedeapsă divină, ci ca o chemare la reflecție, la transformare, la întoarcere.

Cancerul nu afectează doar trupul. El pătrunde adânc în sufletul omului, zdruncinând credința, punând la încercare relații și schimbând priorități. Este o boală care, paradoxal, are puterea de a trezi la viață.

O femeie de 36 de ani, mamă a doi copii, a fost diagnosticată cu o formă agresivă de cancer. Soțul ei povestea că, într-o noapte, când ea dormea greu din cauza durerilor, s-a aplecat și a spus în rugăciune:
— Doamne, nu mai știu cum să Te rog. Fă Tu ceva, orice!
Dimineața, când s-a trezit, femeia a spus cu voce tremurândă:
— Nu știu dacă mă voi vindeca, dar am simțit că nu sunt singură.

Ellen White ne încurajează astfel: „Domnul Isus a preluat natura omenească pentru a Se putea apropia de oameni. El îi aduce sub influența transformatoare a adevărului, întâmpinându-i acolo unde se află ei. El câștigă intrarea în inima lor, obținând simpatia și încrederea lor și făcându-i pe toți să simtă că Se identifică pe deplin cu interesele și cu natura lor” (Ev, p. 111).

În suferință, Dumnezeu nu e spectator. Cancerul poate afecta trupul, dar nu are ultimul cuvânt asupra sufletului. Moartea poate veni, dar nu poate distruge viața veșnică dăruită de Hristos. În fața acestei boli, ca și în fața oricărei boli, creștinul are o armă puternică: credința în Acela care a învins moartea.

Credința nu înseamnă că știi cum se termină totul, ci că cunoști pe Cineva care merge cu tine până la capăt. Poate nu vei înțelege „de ce”, dar vei înțelege „cu Cine”.

Provocare: Alege astăzi un imn de laudă și cântă-l până ce ai început să îi memorezi versurile! Vei fi uimit(ă) cât bine îți va face.

 * Devoționalul din această zi stă la baza textului narat în 𝐌𝐢𝐧𝐮𝐭𝐮𝐥 𝐝𝐞 𝐬𝐮𝐟𝐥𝐞𝐭.

Fiecare neam de om să laude lucrările Tale și să vestească isprăvile Tale cele mari!
Psalmii 145:4

Ascultă ediția audio aici.

Sunt mamă a două fetițe – Maya și Aida. Când le privesc, mă întreb ce imagine vor avea ele despre Dumnezeu când vor fi mari. Ce Îi vor spune în ziua când viața le va încerca? Cum vor învăța să umble prin credință dacă nu le arăt cum este această umblare pas cu pas?

Nu vreau ca ele să știe doar „despre” Dumnezeu, ci să Îl cunoască prin ceea ce noi am trăit cu El. Să știe că în familia noastră Dumnezeu a fost viu și prezent: în boala unuia dintre copii, în momentele grele din căsnicie, în durerea dezamăgirilor și, deopotrivă, în bucuriile mari, în reușite și în pașii mici făcuți cu speranță. Când am fost slabi, El a fost tăria noastră. Când am fost goi, El ne-a umplut cu pace. Iar acum le spun fetelor mele despre asta – în mod concret, clar, cu exemple pe înțelesul lor.

Așa a făcut și marele-preot Iehoiada, în tăcuta lui lucrare de formare a unui copil pe nume Ioas. Regele Ioas avea doar șapte ani când a urcat pe tronul lui Iuda. Tatăl său fusese un rege rău, care se abătuse de la căile Domnului. Dar Ioas a fost crescut de bunicul său spiritual, preotul Iehoiada, care l-a învățat ce înseamnă să umbli cu Dumnezeu. Biblia spune despre el: „Ioas a făcut ce este bine înaintea Domnului în tot timpul vieții preotului Iehoiada” (2 Cronici 24:2). Aceasta este puterea unei generații care laudă lucrările Domnului în fața celeilalte.

Aceasta este o formă de sănătate spirituală transmisă între generații. Trupul poate fi hrănit de o mâncare sănătoasă, dar sufletul – doar de adevăr și de credință vie. Credința activă, trăită, mărturisită este o moștenire de sănătate lăuntrică mai valoroasă decât orice avere. Un copil care crește auzind lucrările Domnului va avea anticorpi spirituali mai puternici în fața fricii, a rătăcirii, a deznădejdii.

Adevărata moștenire spirituală nu este doar o Biblie în bibliotecă, ci o viață în care copiii pot citi bunătatea lui Dumnezeu scrisă în fapte, în decizii, în povești spuse seara, în rugăciuni spuse cu glas tare.

Provocare: Astăzi, caută ocazia să spui cuiva mai tânăr – copilului tău, unui nepoțel, unui adolescent din biserică – ceva ce a făcut Dumnezeu pentru tine! Spune-le despre mâna Lui în viața ta! Așa învățăm să formăm viitori Ioași: când vorbim despre isprăvile Sale cele mari, ele nu se pierd, ci merg mai departe, întărind și vindecând generația care vine.

Soarele apune: B 17:52, CT 17:42, IS 17:42, MS 17:55, SM 18:00, DJ 18:02, AR 18:07

 * Devoționalul din această zi stă la baza textului narat în 𝐌𝐢𝐧𝐮𝐭𝐮𝐥 𝐝𝐞 𝐬𝐮𝐟𝐥𝐞𝐭.

Orice făptură vie care se mișcă va trăi pretutindeni pe unde va curge râul, și vor fi o mulțime de pești, căci, pe oriunde va ajunge apa aceasta, apele se vor face sănătoase și, pretutindeni pe unde va ajunge râul acesta, va fi viață.
Ezechiel 47:9

Ascultă ediția audio aici.

De-a lungul anilor de practică medicală și experiență de viață, am fost impresionată de multe persoane sau situații. În calitate de medic, peregrinând prin viețile semenilor mei, două categorii de oameni mi-au rămas lipiți de retina ochiului, a sufletului și a minții: copiii în pragul morții din cauza lipsei de mâncare și bătrânii în ultimii lor ani de viață.

Cele două extreme de vârstă au în comun, predominant, două elemente: pielea și ochii.

Pielea unui copil care trăiește drama foamei continue luni sau ani de zile împrumută vârsta, culoarea și consistența celui care a pășit pe acest Pământ decenii la rând sau poate chiar un secol de viață. În ciuda vârstei lui fragede, el poartă în ridurile și lipsa elasticității pielii lui toată trecerea pe acest Pământ.

Pe de altă parte, ochii unui bătrân în pragul despărțirii de viață împrumută un soi de cumințenie, curiozitate și strălucire umedă ca a copilului plin de sevă.

Întâlnirea dintre ochii mei căutători și privirea tihnită a celor îmbătrâniți de zile m-a făcut să mă întreb dacă ochii lor nu Îl văd deja pe Dumnezeu așteptându-i! Pe cât de mult se golesc celulele de apă cu fiecare an care trece peste ei, pe atât de mult se umple privirea lor de izvorul acela dătător de viață veșnică. Pe cât de mult se scurge viața din trup, zbârcindu-i, ghemuindu-i și aducându-i tot mai aproape de terestru, pe atât de mult relația lor cu Divinitatea se înghesuie în ochii lor, învolburată, tânără și proaspătă, curgând spre mine a înțelepciune și frumusețe.

Am învățat din peregrinarea mea prin viețile oamenilor să caut și să primesc izvorul dătător de viață, pe Isus Hristos, și dragostea Lui, strângând în privirea mea privirea lor, vie, uneori luminoasă, alteori tristă, dar plină de frumusețe și de armonie. Da, privirile acestea sunt singurul dar cu care voi pleca într-o zi de aici, inspirându-mi nu teamă, ci speranța că urmează întâlnirea cu El.

Provocare: Alege astăzi să îi privești în ochi pe toți cei cu care vei vorbi! Roagă-L pe Dumnezeu să te ajute să vezi dragostea Lui în viața lor și în viața ta!

Soarele apune: B 17:51, CT 17:41, IS 17:41, MS 17:54, SM 17:58, DJ 18:00, AR 18:05

 * Devoționalul din această zi stă la baza textului narat în 𝐌𝐢𝐧𝐮𝐭𝐮𝐥 𝐝𝐞 𝐬𝐮𝐟𝐥𝐞𝐭.

Balaam a văzut că Domnul găsește cu cale să-l binecuvânteze pe Israel și n-a mai alergat ca în celelalte rânduri la descântece, ci și-a întors fața spre pustie.
Numeri 24:1

Ascultă ediția audio aici.

„Boala înseamnă un efort al funcțiilor vitale naturale de a elibera organismul din starea în care a fost adus prin încălcarea legilor sănătății” (DV, p. 95).

Cancer. Adeseori acest cuvânt care întunecă speranțele generează teamă și ne ferim să-l rostim cu voce tare. A fost numit pe bună dreptate „împăratul tuturor bolilor”, nu doar pentru suferința fizică pe care o aduce, ci și pentru frica pe care o răspândește.

Dintr-un anumit punct de vedere, cancerul reprezintă eșecul sistemului imunitar de a îndepărta amenințările care apar în mod constant din afara organismului sub formă de infecții sau din interior sub forma diferitelor anomalii, printre care și cancerul.

Totuși, chiar și în fața unui astfel de diagnostic, există o perspectivă diferită – una spirituală. Balaam, un om obișnuit să caute soluții în metode lumești, evitând în mod repetat să înfrunte cauza problemei, a avut un moment de revelație: a renunțat la vrăjitorii și și-a întors fața spre pustiu, spre locul unde Dumnezeu Se arăta poporului Său.

„Dumnezeu îl încearcă totdeauna pe poporul Său în cuptorul suferinței. În dogoarea focului din cuptor se separă zgura de aurul adevărat al caracterului creștin. Isus este Acela care supraveghează atent încercarea; El știe ce este necesar pentru curățirea metalului prețios pentru ca el să reflecte strălucirea iubirii Sale” (PP, p. 123).

Poate că trupul este slăbit, dar sufletul poate înflori în mijlocul deșertului suferinței. Cancerul poate fi o criză, dar și o chemare. O chemare de a privi dincolo de tratamente și analize, spre Dumnezeul care poate binecuvânta chiar și în pustie. Exact ca Balaam, și noi suntem invitați să ne întoarcem fața și să înfruntăm rădăcina problemelor, iar mai apoi să tratăm efectele.

Provocare: Astăzi, fie că ești sănătos sau lupți cu o boală, oprește-te un moment! Întoarce-ți privirea dinspre frică spre credință! Roagă-te ca Dumnezeu să-ți ofere binecuvântarea vindecării – fie a trupului, fie a inimii! Alege să privești nu la efecte, ci la cauză pentru a îndepărta ce e greșit în stilul de viață și, mai ales, acceptă disciplinarea în „școala lui Dumnezeu”!

 * Devoționalul din această zi stă la baza textului narat în 𝐌𝐢𝐧𝐮𝐭𝐮𝐥 𝐝𝐞 𝐬𝐮𝐟𝐥𝐞𝐭.

Ferice de omul care își pune încrederea în Domnul și care nu se îndreaptă spre cei trufași și mincinoși!
Psalmul 40:4

Ascultă ediția audio aici.

Fiecare dintre noi are zile mai stresante sau mai puțin stresante. Ceea ce ne ajută să fim în echilibru în zilele cu stres maxim este doar conexiunea noastră cu El.

Dumnezeu a avut grijă să mă pregătească pentru zilele când am resimțit stresul produs de vestea morții mamei într-un accident rutier tragic. Cuvântul lui Dumnezeu mi-a răsunat în urechi în clipa când cei doi polițiști au venit să îmi dea trista veste. Felul în care ne manifestăm în condiții de stres ține de noi. Dumnezeu a promis că nu va îngădui nimic peste puterile noastre. Așadar, ceea ce trăim este în controlul Său. Partea noastră este aceea de a respecta nevoile organismului: aer, apă, mișcare, odihnă, hrană echilibrată și relație personală cu Dumnezeu.

Dacă în zilele liniștite nu avem autodisciplină și nu ne întărim mintea și corpul, nu vom fi în stare să gestionăm stresul din viața noastră.

Ca să mă ajut, eu folosesc liste, care îmi sunt foarte utile în planificarea cumpărăturilor, a sarcinilor și a dorințelor. Acestea îmi pun ordine în gândire și mă ajută să fiu ordonată în activitățile zilnice.

Înainte de studiul personal, obișnuiesc să-mi scot din cap ce am de făcut în ziua respectivă, așezând pe hârtie obiectivele urgente și importante.

Aveți curajul de a vă pune întrebări! Ce anume din viața voastră vă provoacă stres? Căutați soluții! Simplificați-vă viața prin cedarea de bunuri care vă încarcă și vă umplu casa: prea multe haine, încălțăminte, obiecte decorative, cărți și altele! Petreceți cât mai mult timp în natură, implicați-vă în proiecte de voluntariat, hrăniți-vă mintea cu subiecte sănătoase și legați relații cu persoane care vă influențează în bine!

Cel mai puternic stres este cel pe care îl generează mintea noastră prin gândurile pe care le cultivăm. Mintea noastră este precum o grădină: depinde de noi ce fel de plante lăsăm să crească.

Provocare: Ai putea să îți faci un plan pentru o săptămână? Ai curaj și scrie o listă cât mai detaliată cu ce îți propui să faci, să mănânci sau să citești în următoarele șapte zile!

 * Devoționalul din această zi stă la baza textului narat în 𝐌𝐢𝐧𝐮𝐭𝐮𝐥 𝐝𝐞 𝐬𝐮𝐟𝐥𝐞𝐭.