Studiu Biblic

Autor: razva

  • O VIAȚĂ PLINĂ DE IUBIRE

    Trăiți în dragoste, după cum și Hristos ne-a iubit și S-a dat pe Sine pentru noi „ca un prinos și ca o jertfă de bun miros” lui Dumnezeu.
    Efeseni 5:2

    Timotei și-a început predica cu întrebarea: „Ce înseamnă să ai o relație personală cu Dumnezeu?” Ne-a împărtășit frânturi din viețile pline de credință ale lui Moise, Enoh și Avraam, făcând în același timp legătura între poveștile lor personale și propriile experiențe de viață. Când a menționat că viața lui Enoh I-a plăcut lui Dumnezeu (Evrei 11:5-6), m-am simțit entuziasmată și iubită de Isus. Numele meu, Deborah, în ebraică, înseamnă „albină”. Și chiar am fost o albină foarte ocupată de la nașterea fiului meu autist, Sonny, în 1986.

    În fiecare zi îmi pun de bunăvoie viața pe altarul sacrificiului de sine, pentru a fi folosită de Dumnezeu așa cum dorește El, în special pentru Sonny și alții care vor avea nevoie de sprijin pe viață. Mă consider o ambasadoare a Regelui regilor și îmi trăiesc viața în Duhul Sfânt. Acest lucru înseamnă că, dacă mă simt impresionată de Duhul Sfânt să ajung la alții și să le vorbesc despre Isus și să le împărtășesc mesajul Evangheliei speranței, pur și simplu o fac. Îmi iubesc meseria. Îmi aduce multă bucurie și liniște sufletească să știu că Dumnezeu deține controlul absolut asupra vieții mele și asupra vieților membrilor familiei mele.

    Această slujbă mi-a provocat o durere intensă și multe lacrimi, pentru că nu toți creștinii gândesc la fel. Nu aș face sau spune niciodată în mod intenționat ceva care să Îl facă de rușine pe Isus; totuși, sunt supusă greșelilor la fel ca oricine altcineva. Acest lucru nu mă împiedică să-mi împărtășesc credința, ci mă menține umilă și cu un spirit de învățătură. Dacă este necesar un „te rog să mă ierți”, îl voi spune fără ezitare. Sunt sigură că Sonny, în vârstă de 23 de ani, culege multe binecuvântări din cariera aleasă de mama sa și din starea de bine pe care o are.

    „Regele nu are de îndeplinit o lucrare mai înaltă ca aceea a mamei. Mama este regina casei ei. Și în puterea ei stă modelarea caracterului copiilor ei, pentru ca viața lor să corespundă celei viitoare, veșnice. Un înger nu ar putea pretinde o misiune mai înaltă; căci, îndeplinind această lucrare, ea Îl slujește pe Dumnezeu. […] Lucrarea ei este pentru această viață și pentru veșnicie” (Ellen G. White, Căminul adventist, ed. a 2-a, rev., Viață și Sănătate, București, 2010, p. 193).

    Este ceva deosebit de frumos la o femeie care crește din luptele sale și folosește lecțiile învățate pentru a răspândi iubire și înțelepciune. Fii exemplul care le arată celorlalți cum să trăiască o viață plină de iubire!

    Deborah Sanders

    Devoționalul pentru femei a fost preluat de pe devotionale.ro.

  • [sâmbătă, 13 decembrie] Dumnezeu este credincios

     

     

    De memorat:

     

    „Din toate vorbele ________ pe care le spusese casei lui Israel _____________, niciuna n-a rămas __________________: __________ s-au împlinit” (Iosua 21:45).

     

    Când John F. Kennedy s-a adresat concetățenilor lui americani la ceremonia sa de învestire, pe 20 ianuarie 1961, discursul lui a avut doar 1.366 de cuvinte, dar a lăsat o amprentă de neșters în mintea americanilor. Încurajându-și țara să se concentreze pe responsabilități, și nu pe privilegii, el a spus: „Cu o conștiință curată drept singura noastră răsplată sigură, cu istoria ca judecător final al faptelor noastre, să mergem înainte pentru a conduce țara pe care o iubim, cerând binecuvântarea și ajutorul Său, dar știind că, aici pe pământ, lucrarea lui Dumnezeu trebuie să fie cu adevărat a noastră.”

     

    Simțind că se apropie de sfârșitul vieții, Iosua, bătrânul conducător al israeliților, a decis să se adreseze liderilor națiunii și israeliților (Iosua 23 și 24). Capitolul 23 se concentrează mai mult pe viitor și pe cum să se închine lui Dumnezeu: în mod exclusiv. Capitolul 24 trece în revistă faptele de devotament ale lui Dumnezeu din trecut, având scopul de a determina o decizie cu privire la cine este singurul care este cu adevărat demn de închinare: Iahve.

     

    În această săptămână vom studia primul discurs al lui Iosua, în care acesta privește retrospectiv la victoriile poporului Israel, dar conturează în același timp calea spre succesul viitor.

     

     

  • DEPARTE DE CASĂ

    Îngerul Domnului tăbărăște în jurul celor ce se tem de El și-i scapă din primejdie.
    Psalmii 34:7

    După ce mi-am finalizat studiile la Caribbean Union College din Trinidad, Indiile de Vest, am luat decizia de a-mi continua studiile la Columbia Union College din Takoma Park, Maryland, Statele Unite ale Americii. Scopul meu era să obțin o diplomă în biochimie. Reflectând asupra acestei experiențe, apar amintiri despre dragostea necondiționată a mamei mele. Cu dorința de a-mi oferi tot ceea ce aveam nevoie, s-a asigurat că eram pregătită pentru sosirea mea, care urma să se întâmple iarna. Stephen’s and Johnson’s Department Store avea un etaj special dedicat călătoriilor de iarnă, dar mama mea a mers mai departe. A apelat la o croitoreasă care să confecționeze o haină de iarnă special pentru mine. De asemenea, s-a ocupat de achiziționarea celorlalte articole de îmbrăcăminte de iarnă de care știa că voi avea nevoie.

    Printre sfaturi pline de iubire și o mulțime de activități, a sosit ziua plecării. Casa noastră era plină de membrii familiei și de prieteni care ne-au făcut urări de bine pentru o călătorie în siguranță. În timp ce ne făceam valizele și ne urcam în mașină, o tăcere sumbră s-a așternut. Dar a fost curând înlocuită de entuziasmul privind călătoria care ne aștepta.

    Plecarea de acasă a cântărit greu în inima mea, deoarece mi-am luat rămas- bun de la familia mea iubită. Anunțul privind numărul zborului meu și poarta de plecare a intensificat tristețea. Ne-am îmbrățișat și am cerut protecție divină în rugăciune. În avion, tânjeam după prezența familiei mele. Din păcate, era o dorință de neatins. La sosirea pe aeroportul John F. Kennedy, am prins cursa de legătură și am ajuns în curând în Washington, D.C.

    Mi-am luat bagajele și am găsit un taximetrist care a pretins că știe unde se află Columbia Union College. Cu toate acestea, a recunoscut în cele din urmă că se pierduse. Încercând să-mi păstrez calmul, m-am rugat în tăcere pentru îndrumare, când, brusc, a început să mă amenințe, mi-a luat toți banii și m-a lăsat baltă cu valizele. Mă aflam într-o țară străină, pierdută și fără bani. Speranța a venit sub forma unei străine amabile, care mi-a observat suferința. Avea două fiice la colegiu și s-a oferit să mă ducă acolo. Recunoscătoare pentru bunătatea ei, am ajuns în siguranță la Halcyon Hall. Privind înapoi la viața mea, pot depune mărturie despre credincioșia lui Dumnezeu. Ce Dumnezeu minunat slujim!

    C. Marion Hudson

    Devoționalul pentru femei a fost preluat de pe devotionale.ro.

  • [vineri, 12 decembrie]

     

     

    Suplimentar: Ellen G. White, „Patriarhi și profeți”, cap. 48

     

    „Deși, pe de o parte, este foarte important să se evite tratarea cu lejeritate a păcatului, la fel de important este, pe de altă parte, să se evite judecățile pripite și bănuielile neîntemeiate. […]

     

    Înțelepciunea de care au dat dovadă rubeniții și cei ce erau cu ei este demnă de urmat. În timp ce căutau să susțină cu sinceritate cauza adevăratei religii, ei au fost acuzați pe nedrept și mustrați cu asprime; cu toate acestea, nu au manifestat resentimente. Cu amabilitate și răbdare au ascultat învinuirile fraților lor, înainte de a căuta să se apere, iar după aceea și-au explicat motivele și și-au arătat nevinovăția. În felul acesta, a fost înlăturată amical dificultatea care ar fi putut să atragă după sine probleme extrem de grave.

     

    Cei care au dreptate pot rămâne liniștiți și cumpăniți chiar și atunci când sunt acuzați pe nedrept. Dumnezeu cunoaște tot ce este greșit  înțeles de oameni și prezentat distorsionat și, cu liniște deplină, putem încredința cazul nostru mâinii Sale. Cauza acelora care se încred în El va fi la fel de cert apărată cum a fost descoperită vinovăția lui Acan. Aceia care sunt mânați de Duhul lui Hristos vor avea acea iubire prietenească și îndelung răbdătoare” (Ellen G. White, „Patriarhi și profeți”, p. 519-520).

     

     

  • FERICITA NOASTRĂ NĂDEJDE


    S-o rupem cu păgânătatea (…) așteptând fericita noastră nădejde și arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu și Mântuitor, Isus Hristos.
    Tit 2:12,13

    Ascultă ediția audio aici.

    Isus a spus că merge să pregătească locuințe pentru noi ca, acolo unde este El, să fim și noi. Vom locui cu lumina prețioasă a feței Sale și ne vom bucura de ea. Inima mea tresaltă de bucurie la o asemenea perspectivă luminoasă. Suntem aproape acasă. Cer, dulce cer! Este casa noastră veșnică. Sunt foarte bucuroasă în fiecare moment că Isus trăiește și, prin viața Lui, vom trăi și noi. Sufletul meu spune: „Slavă Domnului! Există o plinătate în Isus, suficientă pentru fiecare om, pentru toți, atunci de ce să murim de foame într-un pământ străin?”

    Flămânzesc, însetez după mântuire, după conformarea totală la voia lui Dumnezeu. Avem o întemeiată speranță prin Isus. Este sigură și stabilă și trece dincolo de perdea. Ne aduce consolare în încercări, ne aduce bucurie în mijlocul îngrijorării, alungă tristețea din jurul nostru și ne face să privim dincolo de ea, la viața veșnică și la nemurire. (…) Comorile pământești nu ne ademenesc, pentru că, având această speranță, ea ne ridică deasupra comorilor pământești, care sunt trecătoare, și ne conduce la moștenirea veșnică, la comorile durabile, neperisabile, nepătate, care nu se veștejesc. (…) Corpul nostru muritor poate înceta să existe și poate fi așezat în mormânt. Dar fericita noastră nădejde trăiește până la înviere, când vocea lui Isus ne va chema din pulberea adormită. Atunci ne vom bucura de plinătatea binecuvântatei, glorioasei speranțe. Noi știm în cine am crezut. Nu am alergat în zadar și nu am lucrat în van. Ne așteaptă o răsplată bogată și glorioasă, este premiul alergării noastre și, dacă perseverăm curajos, vom ajunge sigur să îl obținem. (…)

    Există salvare pentru noi. Și noi de ce stăm departe de sursa ei? De ce nu venim să bem, iar sufletele noastre să fie înviorate, revigorate, înfloritoare în Dumnezeu? De ce ne prindem atât de strâns de pământ? Există ceva mai bun decât pământul despre care să vorbim și la care să ne gândim. Putem adopta o gândire orientată spre cer. Oh, să stăruim asupra caracterului plin de iubire și nepătat al lui Isus și, privindu-L, să fim schimbați în același chip cu al Lui. Aveți curaj! Aveți credință în Dumnezeu!

    Ce produc plăcerile lumeşti?
    Află răspunsul ascultând materialul zilei de azi din cartea „Căminul adventist”.

    Răspunsul se află la pagina 430 a cărții „Căminul adventist”, Editura Viață și Sănătate, ediția tipărită 2024, capitolul Momeala plăcerii.

    Gândul de dimineață a fost preluat de pe devotionale.ro.

  • [joi, 11 decembrie] Rezolvarea conflictului

     

     

    5. Ce lecții ne oferă Iosua 22:30-34 cu privire la rezolvarea conflictelor și unitatea bisericii? (Vezi Psalmul 133; Ioan 17:20-23; 1 Petru 3:8,9.)

     

    Iosua 22 conține principii aplicabile în familie, biserică și comunitate.

     

    1. Atunci când lucrurile merg prost sau par să meargă prost, cel mai bun lucru pe care îl putem face este să comunicăm, în loc să ne reprimăm
    gândurile până când explodează. Este bine ca poporul lui Dumnezeu să nu rămână indiferent atunci când par să apară probleme. Desigur, dacă semințiile din Transiordania și-ar fi comunicat intenția de a construi un altar, întreaga problemă ar fi putut fi evitată.

     

    2. Chiar dacă ești sigur de părerea ta, nu te grăbi să tragi concluzii! Semințiile din partea de vest a Iordanului s-au grăbit să creadă zvonurile ajunse la urechile lor și să tragă concluzia falsă că semințiile din partea de est apostaziaseră deja.

     

    3. Discută despre problemele reale sau aparente înainte de a acționa pe baza concluziilor tale!

     

    4. Fii dispus să faci un sacrificiu pentru a ajunge la unitate! Semințiile din vestul Iordanului au fost dispuse să renunțe la o parte din teritoriul lor pentru a găzdui celelalte seminții, dacă faptul că se aflau de cealaltă parte a Iordanului era cauza presupusei lor apostazii (Iosua 22:19).

     

    5. Când ești acuzat, fie pe bună dreptate, fie pe nedrept, oferă un răspuns blând, care abate mânia! Dacă răspunzi unei acuzații cu o altă acuzație nu vei ajunge niciodată la pace. Încearcă să înțelegi înainte de a căuta să fii înțeles!

     

    6. Bucură-te și binecuvântează-L pe Dumnezeu atunci când pacea este restabilită! Este minunat să vedem că adunarea israelită majoritară a manifestat o bucurie autentică atunci când a aflat despre adevărata motivație a celor două seminții și jumătate. Acești israeliți nu au fost atât de mândri încât să nu poată recunoaște că s-au înșelat în judecata lor.

     

    Dacă semințiile din estul Iordanului ar fi apostaziat, poporul Israel ar fi aplicat cerințele legământului. Unitatea nu poate fi niciodată un argument pentru a dilua adevărul sau a renunța la principiile biblice. Cu toate acestea, disciplina bisericească ar trebui să fie întotdeauna ultima (nu prima) soluție, după ce încercările de împăcare și asistența pastorală bazată pe Cuvântul lui Dumnezeu nu au avut succes. Cât de diferite ar fi bisericile noastre, dacă aceste principii simple ar fi aplicate consecvent!

     

     

  • ÎN LOCAȘUL SFÂNT

    El este Tatăl orfanilor, Apărătorul văduvelor, El, Dumnezeu, care locuiește în Locașul Lui cel Sfânt. Dumnezeu dă o familie celor părăsiți, El izbăvește pe prinșii de război și-i face fericiți; numai cei răzvrătiți locuiesc în locuri uscate.
    Psalmii 68:5-6

    Stând la masa din sufragerie, mama mi-a povestit un vis pe care îl avusese în noaptea precedentă. În visul ei, un înger îi arătase două fetițe gemene și îi spusese că sunt copiii pe care Dumnezeu mi-i va da peste doi ani. Ca femeie singură care se apropia de vârsta de 30 de ani, aceasta a fost o promisiune binevenită din partea lui Dumnezeu, iar eu am calculat în minte un calendar pentru următorii doi ani. Pe măsură ce zilele treceau și nicio nouă relație nu se materializa, am uitat de visul mamei. Ea s-a înscris și la un curs de formare pentru a deveni mamă adoptivă. Întrucât locuiam în aceeași casă, evaluarea a inclus interviuri cu toți adulții din casă, inclusiv cu mine. În timpul interviului meu, i-am menționat întâmplător asistentei sociale că eram interesată de adopție.

    Doi ani mai târziu, în timp ce mama mea se pregătea pentru primii ei copii în plasament, gemeni nou-născuți, stătea la aceeași masă din sufragerie împăturind haine de bebeluș. În timp ce vorbeam, a comentat că asistenta lor socială, care, din întâmplare, era aceeași care ne făcuse evaluarea la domiciliu, o întrebase dacă mai eram interesată de adopție. Și, dacă da, dacă aș lua în considerare aceste fetițe. Era ca și cum în fața mea ar fi coborât un ecran, în timp ce scena de acum doi ani se derula din nou. Știam că aceștia erau copiii din visul mamei mele. Și am plâns. Nu așa voiam să-mi întemeiez familia, dar, cu lacrimi în ochi, m-am rugat să am încredere în planurile Lui. Două zile mai târziu, am adus acasă de la spital două grămăjoare de 5,5 kilograme în total.

    În următoarele câteva luni, prietenii m-au avertizat să nu mă atașez prea mult, deoarece nu existau garanții că fetele vor fi disponibile pentru adopție. Și, chiar dacă ar fi fost, șansele ca o femeie singură să obțină aprobarea să le adopte erau mici. Dar, în inima mea, m-am agățat de promisiunea lui Dumnezeu și am avut încredere că El va găsi o cale. După trei ani și multiple coincidențe, sau ceea ce noi numim coincidențe divine, judecătorul a semnat actele care ne făceau legal familia pe care Dumnezeu o crease cu ani în urmă. De fiecare dată când mă uit la fetele mele, îmi amintesc că Dumnezeu încă Se ocupă de îngrijirea celor fără tată. El încă orchestrează modalități minunate de a-i așeza pe cei singuri în familii. El încă ne călăuzește cu cântece de bucurie, care reflectă dragostea Sa neclintită.

    Melissa Martinez

    Devoționalul pentru femei a fost preluat de pe devotionale.ro.

  • UN MOMENT DE RĂGAZ


    Urâți răul, cei ce iubiți pe Domnul! El păzește sufletele credincioșilor Lui și-i izbăvește din mâna celor răi.
    Psalmii 97:10

    Ascultă ediția audio aici.

    Domnul vine curând. Nelegiuirea și revolta, violența și crima umplu lumea. Strigătele de suferință și oprimare ajung la Dumnezeu și cer dreptate. În loc să fie domoliți de răbdarea și îndurarea lui Dumnezeu, nelegiuiții se întăresc în revoltă încăpățânată. Timpul în care trăim este un timp al depravării marcante. Moderația religioasă este aruncată deoparte și oamenii resping Legea lui Dumnezeu. (…) Ceva și mai mult decât dispreț generalizat se manifestă față de Legea Sa cea sfântă.

    Un moment de repaus ne-a fost acordat de Dumnezeu, în harul Său. Fiecare putere împrumutată nouă de Cer să fie folosită în lucrarea care ne-a fost desemnată de Domnul în favoarea celor care pier în neștiință. Mesajul de avertizare trebuie să fie auzit în toate părțile lumii. Nu trebuie să fie nicio întârziere. Adevărul trebuie proclamat în locurile întunecoase ale pământului. Obstacolele trebuie înfruntate și depășite. O mare lucrare trebuie făcută, iar aceasta a fost încredințată celor care cunosc adevărul pentru perioada curentă. Acesta este momentul când să apucăm Brațul puterii noastre. Rugăciunea lui David ar trebui să fie rugăciunea pastorilor și a membrilor: „Este vremea ca Domnul să lucreze, căci ei calcă Legea Ta” (Psalmii 119:126). Slujitorii lui Dumnezeu să plângă între tindă și altar, spunând: „Doamne, îndură-Te de poporul Tău! Nu da de ocară moștenirea Ta” (Ioel 2:17)!

    Dintotdeauna Dumnezeu a luptat în favoarea adevărului Său. Schemele oamenilor nelegiuiți, dușmanii bisericii, sunt în obiectivul puterii și providenței Sale supraveghetoare. El poate mișca inima oamenilor de stat, iar mânia celor care urăsc adevărul Său și pe poporul Său poate fi abătută, asemenea apelor unui râu, dacă El poruncește acest lucru. Rugăciunea mișcă mâna Celui Atotputernic. Cel care coordonează marșul stelelor în mișcarea lor ordonată pe cer, Cel al cărui cuvânt controlează valurile apelor adânci – același Creator infinit va acționa în favoarea poporului Său, dacă Îl cheamă cu credință. El va stăvili toate forțele întunericului până când avertizarea va fi dată lumii și toți cei care iau aminte la ea sunt pregătiți pentru venirea Sa.

    Care este scopul lui Dumnezeu?
    Află răspunsul ascultând materialul zilei de azi din cartea „Căminul adventist”.

    Răspunsul se află la pagina 429 a cărții „Căminul adventist”, Editura Viață și Sănătate, ediția tipărită 2024, capitolul Cum își alege creștinul tipul de recreație.

    Gândul de dimineață a fost preluat de pe devotionale.ro.

  • SCOPUL TĂU CONTEAZĂ

    Stăpânul său i-a zis: „Bine, rob bun și credincios, ai fost credincios în puține lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră în bucuria stăpânului tău!”
    Matei 25:23

    Tocmai ne bucuraserăm de o zi frumoasă de părtășie. Femeile călătoriseră din toată Anglia pentru a participa la o zi de motivare. Ca de obicei atunci când avem ca subiect scopul sau orice altceva legat de scop, am abordat mai întâi și am demitizat orice concepție greșită care le-ar împiedica pe femei să recunoască faptul că fiecare dintre ele a fost creată cu un scop divin în minte. După ce am prezentat subiectul, am avut o sesiune de întrebări și răspunsuri.

    O doamnă a început: „Dr. Nadine, v-am auzit vorbind despre scop. Eu cred oarecum că Dumnezeu ne-a adus pe lume pentru a realiza ceva măreț. Mi-e greu să înțeleg: este un hobby sau o pasiune, dar nu ceva ce pot face ca o carieră cu normă întreagă?”

    Am fost entuziasmată pentru că auzisem această întrebare de atâtea ori de la femei din întreaga lume. Femeile se luptă adesea, uneori în mod inconștient, cu convingerea că au fost create pentru a sprijini visurile altora, când, de fapt, Dumnezeu le-a adus pe lume pentru a face ceva semnificativ, ceva care contează.

    Multe dintre cele care știu că Dumnezeu le-a chemat la ceva mai mare decât ceea ce fac în prezent au totuși conflicte interne deoarece chemarea lui Dumnezeu nu se aliniază cu ideile lor sau se încadrează complet în afara zonei lor de confort.

    Soluția la multe dintre problemele lumii ar putea fi în mâinile voastre, dar prea multe dintre noi am fost informate că locul nostru este în casă. Vocea noastră ar trebui să fie redusă la tăcere. Ideile noastre să fie ținute pentru noi înșine. Dumnezeu însă vrea să știm că nu suntem aici din întâmplare! Nu suntem o idee de ultimă oră. Nu suntem o greșeală, iar lucrul pe care suntem menite să îl facem este esențial pentru că scopul nostru contează.

    Și dacă ai scăpat deja de aceste convingeri false, întreabă-te ce anume te împiedică să avansezi în lucrarea la care Dumnezeu te-a chemat! Ca fiice ale Dumnezeului celui Preaînalt, putem aștepta toate cu nerăbdare să auzim cuvintele: „Bravo, fiica Mea! Ai fost credincioasă… intră în bucuria Stăpânului tău!” (Matei 25:23).

    Nadine A. Joseph-Collins

    Devoționalul pentru femei a fost preluat de pe devotionale.ro.

  • [miercuri, 10 decembrie] Un răspuns blând

     

     

    4. Citește Iosua 22:21-29 în lumina textului din Proverbele 15:1. Ce putem învăța din răspunsul dat de semințiile din est?

     

    Iosua 22:21-29

    „21 Fiii lui Ruben, fiii lui Gad şi jumătate din seminţia lui Manase au răspuns astfel căpeteniilor peste miile lui Israel: 22 „Domnul Dumnezeu, Cel atotputernic, Domnul Dumnezeu, Cel atotputernic, ştie şi Israel însuşi să ştie lucrul acesta! Dacă din răzvrătire şi păcătuire împotriva Domnului am făcut lucrul acesta, să nu ne vină în ajutor Domnul în ziua aceasta! 23 Dacă ne-am zidit un altar ca să ne abatem de la Domnul, ca să aducem pe el arderi-de-tot şi daruri de mâncare şi ca să aducem pe el jertfe de mulţumiri, Domnul să ne ceară socoteală de aceasta! 24 Am făcut lucrul acesta mai degrabă de frică, gândindu-ne că într-o zi s-ar putea ca fiii voştri să zică fiilor noştri: ‘Ce legătură este între voi şi Domnul, Dumnezeul lui Israel? 25 Domnul a pus Iordanul hotar între noi şi voi, fii ai lui Ruben şi fii ai lui Gad: voi n-aveţi parte de Domnul!’ Şi fiii voştri ar face astfel ca fiii noştri să nu se mai teamă de Domnul. 26 De aceea am zis: Să ne zidim deci un altar, nu pentru arderi-de-tot şi pentru jertfe, 27 ci ca o mărturie între noi şi voi, între urmaşii noştri şi ai voştri, că voim să slujim Domnului, înaintea Feţei Lui, prin arderile-de-tot şi prin jertfele noastre de ispăşire şi de mulţumiri, ca să nu zică fiii voştri într-o zi fiilor noştri: ‘Voi n-aveţi parte de Domnul!’ 28 Noi am zis: ‘Dacă mai târziu ne vor vorbi astfel nouă sau urmaşilor noştri, vom răspunde: «Priviţi chipul altarului Domnului pe care l-au făcut părinţii noştri nu pentru arderi-de-tot şi pentru jertfe, ci ca mărturie între noi şi voi». 29 Departe de noi gândul să ne răzvrătim împotriva Domnului şi să ne abatem astăzi de la Domnul, zidind un altar pentru arderi-de-tot, pentru daruri de mâncare şi pentru jertfe, afară de altarul Domnului, Dumnezeului nostru, care este înaintea locaşului Lui!’ ”

     

    Proverbele 15:1

    „Un răspuns blând potoleşte mânia, dar o vorbă aspră aţâţă mânia”.

     

    Răspunsul celor acuzați, la fel de direct și de ferm ca acuzația, constituie atât tematic, cât și structural, miezul capitolului. Până în acest punct,  semințiile vizate nu au răspuns la acuzații, ci au ascultat în liniște ce anume li se impută. Având în vedere gravitatea acuzațiilor, răbdarea lor este exemplară, deoarece demonstrează adevăratul sens al proverbului: „Un răspuns blând potoleşte mânia, dar o vorbă aspră aţâţă mânia” (Proverbele 15:1).

     

    Propoziția de deschidere a apărării conține o serie de nume divine atribuite Dumnezeului lui Israel: El, Elohim, Iahve (Iosua 22:22). Aceasta este repetată apoi, cu mai multă forță, devenind un jurământ solemn pentru a risipi îndoielile și acuzațiile false care aproape că au dus la un război civil în Israel. Cei din semințiile vestice sunt ferm convinși că Dumnezeu cunoaște și înțelege pe deplin situația și speră ca delegația prezentă să ajungă la aceeași concluzie. Cele două seminții și jumătate recunosc și că sunt răspunzătoare în fața Domnului, cerându-I să Se răzbune (compară cu Deuteronomul 18:19; 1 Samuel 20:16), dacă sunt într-adevăr vinovate.

     

    Urmează o revelație surprinzătoare, care, pe de o parte, dovedește că baza acuzației este falsă (un altar nu poate servi doar ca loc de jertfă) și, pe de altă parte, dezvăluie adevărata motivație. Teama de separarea de Israel, nu apostazia era adevăratul motiv al acțiunii lor. Astfel, construirea altarului nu este o dovadă a apostaziei, așa cum se presupunea. De fapt, adevărul este tocmai opusul: ei acționaseră din teamă de Domnul, la fel cum făcuseră și semințiile din partea de vest a Iordanului. Adevărata bază a unității lui Israel nu este geografia sau dimensiunea fizică a moștenirii, ci loialitatea spirituală față de cerințele Domnului.

     

    Îngrijorarea sinceră din partea semințiilor vestice reiese și din bucuria lor autentică atunci când se confirmă nevinovăția semințiilor estice. În  loc să se simtă învinși de argumentele fraților lor, israeliții din vest manifestă o bucurie autentică pentru că suspiciunile lor s-au dovedit greșite. Războiul civil din Israel a fost evitat, iar națiunea a rămas unită.

     

    Cum reacționezi la acuzațiile false? Împărtășește câteva dintre principiile care îți ghidează atitudinea. Pentru inspirație, vezi Psalmii 37:3-6,34,37.