Studiu Biblic

Autor: razva

  • O COROANĂ DE SPINI – O COROANĂ DE SLAVĂ


    Atunci se va arăta în cer semnul Fiului omului, toate semințiile pământului se vor boci și vor vedea pe Fiul omului venind pe norii cerului cu putere și cu o mare slavă.
    Matei 24:30

    Ascultă ediția audio aici.

    Domnul Hristos vine pe norii cerului cu putere și mare slavă. Cine (…) Îl va întâmpina în pace? Cine se va număra printre cei cărora li se aplică cuvintele: „(Domnul) va veni în ziua aceea, ca să fie proslăvit în sfinții Săi și privit cu uimire în toți cei ce vor fi crezut” (1 Tesaloniceni 1:10)?

    A fost numită „arătarea glorioasă a marelui nostru Dumnezeu și Mântuitor Isus Hristos”. Venirea Lui depășește în slavă orice ar fi văzut vreodată vreun ochi. Dincolo de ceea ce ar putea concepe imaginația va fi revelarea Sa personală pe norii cerului. Atunci va exista un contrast perfect cu umilința pe care a arătat-o la prima Sa venire. Atunci El a venit ca Fiu al Dumnezeului infinit, dar slava Lui a fost acoperită de haina umanității. Atunci a venit fără vreun semn distinctiv omenesc al regalității, fără nicio manifestare vizibilă a gloriei, dar la a doua Sa venire Se arată în toată gloria Lui și a Tatălui, însoțit de oștile cerești ale cerului. În locul coroanei de spini, care I-a rănit fruntea, poartă acum o coroană în coroană. Nu mai este îmbrăcat în hainele umilinței, în vechea robă regală cu care L-au îmbrăcat batjocoritorii Săi. Nu! El vine îmbrăcat în haina mai albă decât albul cel mai alb. Pe haina și pe coapsa Lui este scris un nume: „Împăratul împăraților și Domnul Domnilor”. Ca reprezentant al lui Dumnezeu, Hristos S-a arătat în corp omenesc. Deși avea chip de om, El era Fiul lui Dumnezeu, și lumii i s-a dat ocazia să vadă cum L-ar fi tratat ea pe Dumnezeu. Hristos a spus: „Cine M-a văzut pe Mine a văzut pe Tatăl” (Ioan 14:9). Dar, când vine a doua oară, divinitatea nu mai este acoperită. El vine ca Unul egal cu Dumnezeu, ca unicul Său Fiu, Prințul cerului și al pământului. El este de asemenea Răscumpărătorul poporului Său, Dătătorul vieții. Gloria Tatălui și a Fiului va fi văzută într-una singură. (…) Atunci El va fi văzut „strălucind de slavă în fața bătrânilor Lui” (Isaia 24:23).

    Ce arată cercetările că se întâmplă, în general, cu păcatul?
    Află răspunsul ascultând materialul zilei de azi din cartea „Căminul adventist”.

    Răspunsul se află la pagina 437 a cărții „Căminul adventist”, Editura Viață și Sănătate, ediția tipărită 2024, capitolul Călăuzirea gândirii tinerilor în privința recreației.

    Gândul de dimineață a fost preluat de pe devotionale.ro.

  • CONEXIUNI

    Cheamă-Mă în ziua necazului și Eu te voi izbăvi, iar tu Mă vei proslăvi!
    Psalmii 50:15

    Dacă este voia lui Dumnezeu, nimic nu o poate opri. Dacă nu este așa, oricum nu mi-aș dori acest lucru. Acest gând mă conectează cu Dumnezeu atunci când lucrurile nu merg bine.

    Un fost student de-al meu din Myanmar, ajuns la o universitate din Thailanda, mi-a trimis un e-mail și m-a invitat la nunta lui în Kalemyo, Myanmar. Participarea la nunta lui Gin Suan mi-ar fi permis să văd țara (fosta Birmanie) de care auzisem în poveștile de misiune. M-am rugat ca această călătorie să fie voia lui Dumnezeu. Într-o noapte, am visat că mă aflam într-un autobuz care traversa un pod îngust ce trecea peste un râu cu debit rapid. Am luat visul ca pe o încurajare și am făcut aranjamentele.

     Mătușa lui Gin Suan, Flora, m-a întâmpinat la aeroportul din Yangon. După salutări, Flora mi-a șoptit: „Trebuie să vorbim.” Vorbea serios, iar eu am simțit o problemă. „Avioanele și autobuzele spre Kalemyo sunt toate rezervate până la Crăciun – prea târziu ca să ajungi la nuntă. Ai dori să te plimbi prin Yangon până la zborul de întoarcere spre Bangkok?” „Așteaptă”, i-am răspuns, în timp ce am făcut o rugăciune rapidă pentru a fi îndrumată. „Trebuie să sun pe cineva”, i-am spus.

    L-am sunat pe Rodrigo, un student pe care îl cunoșteam și care mergea și el la Kalemyo. Câțiva prieteni din Myanmar îl ajutau să găsească un mijloc de transport. Mă gândisem să călătoresc cu el, dar plecasem din Bangkok cu o zi înainte. I-am explicat problema mea. Rodrigo și-a sunat prietenii, care se întâmplau să fie în același aeroport. Ne-a pus în legătură și am convenit să ne întâlnim. Acești prieteni mi-au sugerat să iau autobuzul care pleca două ore mai târziu. Unul dintre ei avea o familie care deținea compania de autobuze și șoferii lor păstrau întotdeauna un loc pentru cazurile de urgență. Am ocupat acel loc.

    Călătoria de 19 ore cu autobuzul a fost plină de experiențe interesante și de bunătatea unor persoane total necunoscute. Cel mai emoționant a fost momentul în care autobuzul a traversat un râu cu debit rapid pe un pod îngust, exact așa cum văzusem în visul meu. Călătoria a început și s-a încheiat cu ajutorul și harul lui Dumnezeu. El m-a ajutat să ajung la destinație.

    Bienvisa Ladion Nebres

    Devoționalul pentru femei a fost preluat de pe devotionale.ro.

  • [marți, 16 decembrie] Limite clare

     

     

    Folosind aceleași cuvinte care i-au fost adresate la începutul cărții (Iosua 1:7,8), Iosua afirmă că misiunea care stă în fața poporului Israel nu este în primul rând de natură militară. Este spirituală. Are de-a face cu ascultarea de voia lui Dumnezeu revelată în Tora.

     

    4. De ce crezi că a adoptat Iosua o poziție atât de fermă cu privire la relațiile poporului Israel cu națiunile din jur, în Iosua 23:6-8,12,13?

     

    Poporul Israel nu se confruntă cu pericolul animozității din partea celorlalte națiuni, ci cu pericolul prieteniei acestora. Poate că armele lor nu reprezintă o provocare pentru Israel, dar ideologia și valorile (sau contravalorile) lor s-ar putea însă dovedi mai dăunătoare decât orice forță militară. Iosua le atrage atenția liderilor asupra faptului crucial că lupta în care sunt implicați este în primul rând, și în ultimă instanță, spirituală. Prin urmare, poporul Israel trebuie să își mențină identitatea unică.

     

    Interdicția de a invoca numele unui zeu, de a jura pe el, de a-i sluji sau de a-i aduce închinare are în vedere idolatria. În Orientul Apropiat antic, numele unei zeități reprezenta prezența și puterea acesteia. Invocarea sau menționarea numelor unor zei străini în salutul de zi cu zi sau în tranzacțiile de afaceri însemna recunoașterea autorității lor și îi putea pune pe israeliți în situația să apeleze la puterea lor în caz de nevoie (compară cu Judecătorii 2:1-3,11-13).

     

    Pericolul căsătoriilor mixte cu canaaniții rămași consta în pierderea purității spirituale a poporului Israel. Intenția îndemnului lui Iosua nu este de a promova puritatea rasială sau etnică, ci de a evita idolatria, care poate duce la prăbușirea spirituală a lui Israel. Cazul lui Solomon este un exemplu dramatic al consecințelor spirituale regretabile ale căsătoriilor mixte (1 Împărați 3:1; 11:1-8); în Noul Testament, creștinii sunt avertizați în mod deschis să nu caute relații maritale cu cei necredincioși (2 Corinteni 6:14), deși, în cazul căsătoriilor deja realizate, Pavel nu recomandă divorțul de partenerul necredincios, ci îndeamnă la trăirea unei vieți creștine exemplare, în speranța câștigării partenerului pentru Domnul (1 Corinteni 7:12-16).

     

    Avertismentul lui Iosua în privința legăturilor periculoase duce inevitabil la întrebarea privind relația creștinului cu „lumea”. Cum putem stabili o relație echilibrată cu societatea care ne înconjoară?

     

     

  • VEI FI GATA?


    De aceea, și voi fiți gata; căci Fiul omului va veni în ceasul în care nu vă gândiți.
    Matei 24:44

    Ascultă ediția audio aici.

    Să presupunem că Domnul Hristos ar apărea pe norii cerului astăzi. Cine (…) ar fi gata să-L întâmpine? Să presupunem că am fi luați în Împărăția cerului așa cum suntem. Am fi pregătiți să ne alăturăm sfinților lui Dumnezeu, să trăim în armonie cu familia regală, copii ai Împăratului ceresc? Ce pregătire ai făcut pentru judecată? Ai făcut pace cu Dumnezeu? (…) Cauți să-i ajuți pe cei din jur, pe cei din familie, pe vecini, pe cei cu care vii în contact care nu țin poruncile lui Dumnezeu? (…)

    Ține minte că mărturisirea este fără valoare dacă nu este însoțită de o latură practică în viața zilnică. Dumnezeu știe dacă într-adevăr ținem Legea Lui! El știe exact ce facem, ce gândim și ce spunem. Suntem pregătiți să-L întâlnim pe Împărat? Când vine pe norii cerului cu putere și cu mare slavă, suntem noi vrednici să spunem: „Iată, acesta este Dumnezeul nostru, în care aveam încredere că ne va mântui” (Isaia 25:9)? Celor care pot spune acest lucru, Hristos le va răspunde: „Vino mai sus! Pe pământ M-ai iubit. Ți-a plăcut să faci voia Mea. Acum poți intra în Sfânta Cetate să primești coroana vieții veșnice.”

    Dacă ar fi fost posibil să fim primiți în cer așa cum suntem, câți dintre noi L-ar putea privi pe Dumnezeu? Câți dintre noi au haina de nuntă? Câți suntem fără pată, fără zbârcitură sau altceva de felul acesta? (…) Acesta este timpul nostru pentru spălat și călcat – timpul când să ne curățăm hainele caracterului în sângele Mielului. Ioan spune: „Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii” (Ioan 1:29). (…) Să nu ne lăsăm păcatele ca să fie ridicate? (…)

    Vă încurajez, frați și surori, să depuneți eforturi cu toată inima pentru a vă asigura coroana vieții veșnice. Răsplata merită lupta, merită efortul. (…) În cursa în care alergăm, oricine poate primi premiul oferit – o coroană de viață veșnică. Eu îmi doresc această coroană; înțeleg că o voi avea cu ajutorul lui Dumnezeu. Înțeleg că trebuie să țin adevărul strâns și că Îl voi vedea pe Împărat în toată frumusețea Lui.

    Ce trebuie să le spunem copiilor când ne roagă să-i lăsăm să participela o petrecere unde se distrează?
    Află răspunsul ascultând materialul zilei de azi din cartea „Căminul adventist”.

    Răspunsul se află la pagina 435 a cărții „Căminul adventist”, Editura Viață și Sănătate, ediția tipărită 2024, capitolul Călăuzirea gândirii tinerilor în privința recreației.

    Gândul de dimineață a fost preluat de pe devotionale.ro.

  • MÂNGÂIEREA ȘI DRAGOSTEA AGAPE A LUI DUMNEZEU

    Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, Părintele îndurărilor și Dumnezeul oricărei mângâieri, care ne mângâie în toate necazurile noastre, pentru ca, prin mângâierea cu care noi înșine suntem mângâiați de Dumnezeu, să putem mângâia pe cei ce se află în vreun necaz!
    2 Corinteni 1:3-4

    În timp ce mă gândeam la acest verset biblic, am căutat definiția cuvântului „a mângâia”. Unele dintre definiții erau: „a oferi sprijin”, „a ridica moralul”, „a consola”, „a fi sensibil”. De asemenea, am căutat „agape”, care desemnează în limba greacă cel mai înalt tip de dragoste, acea dragoste dezinteresată, necondiționată și plină de sacrificiu. Lumea noastră este o dihotomie. Oricât de mult am avea nevoie să fim buni, încurajatori, plini de compasiune și iubitori, pot exista momente în care lucrurile merg prost, cuvintele sunt rostite în grabă, iar comportamentele pot răni sau afecta pe cineva. Deși este o lume plină de necazuri, este, de asemenea, o lume minunată, deoarece Dumnezeu a făcut-o pentru noi și El este cu noi. Resimțim duritatea vieții, dar simțim și dragostea pe care Dumnezeu ne-o dăruiește în fiecare clipă, în fiecare zi.

    În Evanghelia după Luca, aflăm despre relația dintre Maria, mama lui Isus, și verișoara ei Elisabeta. Amândouă se aflau într-o poziție care le făcea vulnerabile. Elisabeta era stearpă de mulți ani și, ca femeie mai în vârstă și stearpă, s-ar fi simțit dezonorată într-o societate în care se credea că o femeie care nu putea avea copii era pedepsită de Dumnezeu. Maria era o femeie tânără, virgină, și era însărcinată. Deși era logodită cu Iosif, în viziunea societății, era o mamă necăsătorită. Dar Dumnezeu avea un scop mai mare pentru ambele femei. Prin lucrarea Duhului Sfânt, Elisabeta a devenit mama lui Ioan Botezătorul, iar Maria a devenit mama lui Isus. Ioan a pregătit calea pentru Isus, Mântuitorul nostru. Isus Și-a dat viața pentru noi, arătându-ne cum să ne iubim și să ne îngrijim unii pe alții.

    Când îngerul Gabriel i-a spus Mariei despre sarcina Elisabetei, Maria s-a dus repede la ea. Ambele femei aveau nevoie să primească încurajări una de la cealaltă în această perioadă minunată din viața lor. Cu toții avem nevoie de dragoste și încurajare în călătoria noastră. Dumnezeu Își rostește adesea cuvintele de mângâiere prin dragostea prietenilor noștri. Există cineva pe care Dumnezeu l-a pus pe inima ta? Cineva poate avea nevoie de bunătatea pe care i-o poți arăta astăzi. Iar, dacă ai nevoie de încurajare, apelează la Dumnezeul oricărei mângâieri! El este aproape, prietenul tău.

    Carolyn Venice Marcus

    Devoționalul pentru femei a fost preluat de pe devotionale.ro.

  • [luni, 15 decembrie] Un semn de îngrijorare

     

     

    Glorioasa concluzie a întregii secțiuni (Iosua 21:43-45) conține condiția respectată a ascultării. Succesul nu trebuie niciodată considerat de la sine înțeles; el este întotdeauna legat de ascultarea de Cuvântul lui Dumnezeu. Astfel, împărțirea țării, pe lângă faptul că este o dovadă a credincioșiei lui Dumnezeu față de Israel (Neemia 9:8), creează un cadru pentru o evoluție viitoare cu final deschis, bazată pe atitudinea poporului Israel. Va reuși Israel să mențină ceea ce a fost deja obținut?

     

    2. Care sunt principalele puncte de interes ale introducerii lui Iosua din Iosua 23:1-5?

     

    Discursul lui Iosua face trecerea de la bătrânul vorbitor (fapt evidențiat de două ori) la audiența care va trebui să ducă mai departe misiunea încredințată de Dumnezeu. El descrie cum a fost posibilă cucerirea țării: Domnul a luptat pentru ei. Chiar dacă, din cauza lipsei lor de loialitate și a necredinței lor, israeliții au trebuit să fie implicați în războaie după exod, nu prin puterea lor militară, ci prin intervenția lui Dumnezeu au reușit să pună stăpânire pe țară.

     

    Dumnezeu i-a dat odihnă poporului Israel în fața dușmanilor săi, dar mai erau câteva națiuni care încă nu fuseseră alungate. Victoria nu este o realitate împlinită și neschimbătoare pentru Israel, ci o posibilitate mereu prezentă prin bizuirea constantă și devotată pe ajutorul disponibil de la Dumnezeu.

     

    3. Pe baza textelor din Iosua 23:10; Coloseni 2:15; 2 Corinteni 10:3-5; Efeseni 6:11-18, care sunt asemănările dintre modul în care israeliții au cucerit Canaanul sub conducerea lui Iosua și modul în care creștinii de astăzi pot trăi o viață spirituală biruitoare?

     

     

    Victoriile israeliților nu puteau fi atribuite forței și strategiei lor. În mod similar, victoria spirituală asupra păcatului și a ispitei a fost asigurată prin jertfa și învierea lui Isus Hristos, dar poporul lui Dumnezeu de astăzi trebuie să se bazeze în mod constant pe resursele spirituale oferite de Duhul Sfânt pentru a trăi o viață de biruință.

     

    De ce ne este încă atât de ușor să păcătuim chiar dacă avem atâtea promisiuni minunate în fața noastră?

     

     

  • DACĂ HRISTOS AR VENI ASTĂZI


    Vegheați dar în tot timpul și rugați-vă, ca să aveți putere să scăpați de toate lucrurile acestea care se vor întâmpla și să stați în picioare înaintea Fiului omului.
    Luca 21:36

    Ascultă ediția audio aici.

    Domnul Hristos ne-a poruncit să veghem, pentru a fi socotiți pregătiți ca să scăpăm de lucrurile ce vor veni peste pământ. Este de cea mai mare importanță să luăm aminte la această avertizare. Dușmanul a toată neprihănirea este pe urma noastră, căutând să ne facă să-L uităm pe Dumnezeu. Ar trebui să ne umplem de bucurie la gândul că Hristos vine curând. Celor care iubesc venirea Lui El Se va arăta fără păcat, pentru mântuire. Dar, dacă mintea noastră este plină de gânduri la lucruri pământești, nu putem privi cu bucurie spre venirea Lui. „Dacă aș ști că Hristos va veni în câțiva ani, aș trăi foarte diferit”, spun unii. Dar, dacă credem că El vine oricum, ar trebui să trăim la fel de credincioși ca și când am ști că vine în câțiva ani. Nu putem vedea sfârșitul de la început, dar Hristos ne-a oferit ajutor suficient pentru fiecare zi a anului.

    Nu avem la dispoziție decât ziua de azi. Astăzi trebuie să fim credincioși în privința lucrurilor încredințate. Astăzi trebuie să-L iubim pe Dumnezeu din toată inima și pe aproapele nostru ca pe noi înșine. Astăzi trebuie să rezistăm ispitelor vrăjmașului și să câștigăm victoria prin harul lui Hristos. Astfel veghem și așteptăm venirea lui Hristos. În fiecare zi ar trebui să trăim ca și când am ști că aceea este ultima zi de pe acest pământ. Dacă am ști că Hristos vine mâine, nu-i așa că am umple ziua de astăzi cu toate cuvintele bune și cu toate faptele neegoiste de care suntem capabili? Ar trebui să fim răbdători și amabili, activi în mod hotărât, făcând tot ce ne stă în putere ca să câștigăm suflete la Hristos. (…)

    Te încurajez să-ți abați gândurile de la lucrurile pământești și să ți le îndrepți spre lucrurile veșnice. Hristos a pus viața veșnică la îndemâna noastră și a promis să ne dea ajutor de câte ori avem nevoie. (…) Să nu ne mulțumim niciodată cu realizările prezente! Dacă ne angajăm mintea și inima în lucrarea de atingere a idealului lui Dumnezeu pentru noi, dacă mergem la Hristos, puternicul Sprijin care să ne ajute, El ne va da exact asistența de care avem nevoie. Va revărsa asupra noastră exact puterea care să ne facă în stare să fim victorioși în lupta împotriva răului.

    Ce trebuie să simtă mama în legătură cu timpul ei?
    Află răspunsul ascultând materialul zilei de azi din cartea „Căminul adventist”.

    Răspunsul se află la pagina 434 a cărții „Căminul adventist”, Editura Viață și Sănătate, ediția tipărită 2024, capitolul Călăuzirea gândirii tinerilor în privința recreației.

    Gândul de dimineață a fost preluat de pe devotionale.ro.

  • ZILE CU ZĂPADĂ

    De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, se vor face albe ca zăpada.
    Isaia 1:18

    Zilele în care școlile se închideau din cauza ninsorilor abundente sunt de domeniul trecutului. Școala la care lucra mama mea a declarat toate zilele cu vreme nefavorabilă drept zile de învățare virtuală. Chiar dacă nu mai sunt elevă, o bucățică din inima mea a murit odată cu această veste. Când eram copil, așteptam cu nerăbdare, cu respirația tăiată, după ce auzeam telefonul sunând dimineața devreme. Entuziasmul pe care îl simțeam în fața posibilității unei „zile libere” era aproape de necrezut.

    Casa părinților mei se află în afara drumului, în pădure. În zilele în care zăpada era deosebit de frumoasă, mă îmbrăcam, îmi luam aparatul foto și ieșeam pe ușă. Cea mai bună zi cu zăpadă are puțin sau deloc vânt. Șoaptele liniștite ale păsărilor și zăpada care cădea ușor de pe crengi dădeau suficientă viață liniștii încât să nu fie amenințătoare sau opresivă. Mă strecuram prin zăpadă, îndreptându-mă spre pădure, suficient de departe pentru a fi înconjurată de copaci. Zăpada atârna frumos pictată pe crengile pinilor și contura copacii de foioase. O pasăre-cardinal zbura prin preajmă, stridentă în peisajul înghețat. Sentimentul pe care îl aveam nu se compara cu nimic altceva – liniște supremă. Toate imperfecțiunile zăceau ascunse sub movilele albe. Nu ai fi știut niciodată că aici se aflau echipamente agricole stricate, cu excepția cotețului de găini de mult nefolosit, prea mare pentru a fi acoperit complet de zăpada din Virginia.

    Scriptura nu spune dacă va fi zăpadă pe Noul Pământ, dar sunt sigur că pacea, mulțumirea și uimirea față de ceea ce mă înconjoară vor fi prezente și amplificate. Emoția unei zile cu zăpadă nici nu se compară! Cel mai bun lucru este că păcatele noastre nu vor fi acolo. Zăpada poate acoperi defectele și stricăciunile, dar nu poate ascunde pasărea-cardinal. Oricât de mult am vrea să încercăm noi înșine să reparăm ceea ce am făcut, noi suntem roșii în fața sfințeniei pure a lui Dumnezeu. Dându-I viața noastră lui Isus și deschizându-ne inimile Lui, El nu doar că ne ascunde păcatele, ci le și ia. Datorită dragostei și jertfei Sale, vom fi făcuți la fel de curați și de frumoși ca zăpada proaspăt căzută.

    Doamne Isuse, ori de câte ori vedem zăpadă, să ne amintim de promisiunea Ta de iertare și de viață veșnică pentru cei care Te iubesc și care Te slujesc din toată inima! Amin!

    Deidre A. Jones

    Devoționalul pentru femei a fost preluat de pe devotionale.ro.

  • [duminică, 14 decembrie] Toate s-au împlinit

     

     

    1. Ce imagine Îi creează cartea Iosua lui Dumnezeu în Iosua 21:43-45? Cum se aplică aceste cuvinte nu numai la țara promisă propriu-zisă, ci și la realitatea mântuirii noastre (2 Timotei 2:11-13)?

     

    Aceste versete constituie punctul culminant al cărții și rezumatul ei teologic. Ele evidențiază una dintre temele majore ale întregii cărți: credincioșia față de legământ a lui Iahve, care Se ține de promisiuni și Își îndeplinește juruințele. Această scurtă secțiune rezumă și conținutul cărții de până acum. Iosua 21:43 vorbește despre împărțirea și colonizarea țării (capitolele 13 la 21), în timp ce Iosua 21:44 se referă la victoriile obținute asupra dușmanilor și la controlul obținut asupra teritoriului (capitolele 1 la 12). Toată această retrospectivă este privită prin prisma fidelității lui Dumnezeu. Israeliții trebuie să își amintească întotdeauna că nu pot revendica niciodată victoriile asupra dușmanilor lor sau țara ca moștenire decât prin loialitatea lui Dumnezeu față de cuvântul pe care l-a rostit.

     

    El a dat lui Israel „toată țara” (Iosua 21:43, subl. ad.), „i-a dat pe toți [vrăjmașii] în mâinile lor” (Iosua 21:44, subl. ad.) și, „potrivit cu tot ce le jurase” (Iosua 21:44, BTF, subl. ad.), „toate s-au împlinit” (Iosua 21:45, subl. ad.). Folosirea repetată a cuvântului kol, „tot/toată/toți/toate”, de șase ori în trei versete (Iosua 21:43-45), subliniază încă o dată adevărul că țara este darul de la Iahve, iar poporul Israel nu își poate asuma niciun merit pentru primirea ei. Domnul a fost Cel care a jurat să „dea” țara și Cel care „a dat” pe dușmanii lor în mâinile lor.

     

    Toate succesele poporului Israel trebuie atribuite exclusiv inițiativei și credincioșiei lui Dumnezeu. Acest lucru este la fel de adevărat și în ceea ce privește mântuirea noastră: „Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni” (Efeseni 2:8,9).

     

    Într-adevăr, punând accent pe credincioșia lui Dumnezeu, Pavel a mai scris: „Adevărat este cuvântul acesta: Dacă am murit împreună cu El, vom şi trăi împreună cu El. Dacă răbdăm, vom şi împărăţi împreună cu El. Dacă ne lepădăm de El, şi El Se va lepăda de noi. Dacă suntem necredincioşi, totuşi El rămâne credincios, căci nu Se poate tăgădui singur” (2 Timotei 2:11-13).

     

    Cum ne oferă credincioșia lui Dumnezeu în respectarea promisiunilor Sale încrederea că niciuna dintre aceste promisiuni referitoare la viitor nu va rămâne neîmplinită? (Vezi 1 Corinteni 10:13; 2 Corinteni 1:18-20.)

     

     

  • COPII AI ÎMPĂRATULUI CERESC


    În casa Tatălui Meu sunt multe locașuri. Dacă n-ar fi așa, v-aș fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc. Și, după ce Mă voi duce și vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce și vă voi lua cu Mine, ca, acolo unde sunt Eu, să fiți și voi.
    Ioan 14:2,3

    Ascultă ediția audio aici.

    Invitația este următoarea: „Ieșiți din mijlocul lor și despărțiți-vă de ei, zice Domnul. Nu vă atingeți de ce este necurat și vă voi primi. Eu vă voi fi Tată, și voi Îmi veți fi fii și fiice, zice Domnul cel Atotputernic” (2 Corinteni 6:17,18). Oh, ce motiv de încântare este acesta – să fim membri ai familiei regale, copii ai Împăratului ceresc! Să știm că Salvatorul universului, Împăratul împăraților, ne cunoaște pe nume și suntem moștenitori ai lui Dumnezeu, ai unei moșteniri eterne. Acesta este privilegiul nostru; vom lua noi premiul? Vom purta noi luptele Domnului? Vom duce lupta până la porți? Vom fi victorioși? Eu m-am decis că trebuie să am parte de cer și vreau să am. (…)

    Cercetează Biblia, pentru că ea îți vorbește despre Isus! Îmi doresc să citești Biblia și să vezi farmecul fără egal al lui Isus. Îmi doresc să te îndrăgostești de Omul de pe Calvar, ca la fiecare pas să poți spune cuvintele: „Căile [Lui] sunt niște căi plăcute și toate cărările [Lui] sunt niște cărări pașnice” (Proverbele 3:17). Tu vrei să-L reprezinți pe Hristos în fața lumii. Vrei să arăți lumii că ai o mare speranță la nemurire. Tu vrei să bei din apele mântuirii. Vrei ca îngerii cerului să fie în locuința ta și Hristos să rămână acolo. (…)

    Laudă pe Domnul, suflete al meu! El spune că a mers să pregătească o locuință pentru mine: „Să nu vi se tulbure inima. Aveți credință în Dumnezeu și aveți credință în Mine. În casa Tatălui Meu sunt multe locașuri. Dacă n-ar fi așa, v-aș fi spus. Eu mă duc să vă pregătesc un loc. Și, după ce Mă voi duce și vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce și vă voi lua cu Mine, ca, acolo unde sunt Eu, să fiți și voi” (Ioan 14:1-3). Mulțumesc, Doamne! Văd aceste locuințe. Nu sunt cele pământești, de aici, acestea vor fi doborâte de marele cutremur. Acolo vor fi casele cerești pe care Hristos a mers să le pregătească pentru cei credincioși. Noi nu avem case aici. Suntem străini și călători aici, în drum spre o țară mai bună, una cerească. (…) Domnul să ne ajute să dobândim darul vieții veșnice!

    Pe cine nu-l socoteşte Dumnezeu un urmaş al Său?
    Află răspunsul ascultând materialul zilei de azi din cartea „Căminul adventist”.

    Răspunsul se află la pagina 433 a cărții „Căminul adventist”, Editura Viață și Sănătate, ediția tipărită 2024, capitolul Momeala plăcerii.

    Soarele apune: B 16:36, CT 16:26, IS 16:19, MS 16:34, SM 16:36, DJ 16:46, AR 16:46

    Gândul de dimineață a fost preluat de pe devotionale.ro.