Autor: razva

Stim ca mantuirea este personala. Nu suntem mantuiti in grup, nu suntem adusi cu gramada in Imparatia cerului (Ezech. 14,20). In cele din urma, fiecare dintre noi va trebui sa raspunda de propriile fapte, nu de faptele altora (Rom. 14,12). Cu toate acestea, majoritatea dintre noi nu traim in izolare. Suntem in contact cu alti oameni, pe care ii influentam, asa cum si noi suntem influentati de ei. Face parte din natura umana, chiar din natura umana necazuta (vezi Gen. 3,6) sa ne influentam unii pe altii, fie spre bine, fie spre rau. Din nefericire, daca nu suntem atenti, influenta poate fi negativa.
7. Citeste Luca 4,16-30. Ce s-a intamplat in aceasta situatie? De ce au actionat oamenii astfel, ca grup? Ce a condus la caderea acestor posibili ucenici?
______________________________________________________________
______________________________________________________________
______________________________________________________________
Cu toate ca, la inceput, toti s-au mirat de cuvintele Lui „pline de har”, atunci cand aceste cuvinte au devenit mustratoare, ei s-au intors toti impotriva Lui. Imagineaza-ti ce s-ar fi intamplat daca unul dintre acei „ucenici”, in loc sa cedeze maniei, s-ar fi supus cu umilinta mustrarii. Cine stie care ar fi fost influenta lui asupra celorlalti? Dar raportul biblic ne spune ca toti cei din sinagoga „s-au umplut de manie” in asa masura, incat au incercat sa-L omoare. Fara indoiala ca mania fiecaruia l-a influentat pe un altul si tot asa pana cand toti acei oameni care venisera acolo sa se inchine Domnului – intreaga sinagoga – intr-un acces de manie, au incercat sa-L omoare. Daca oamenii acestia ar fi primit mustrarea lui Isus in mod individual, poate ca tot s-ar fi maniat, dar cel mai probabil ca ar fi plecat de acolo fara sa dea curs maniei. Dar acum, simtind in spatele lor puterea unei gloate, au avut o atitudine ingrozitoare.
Cat de usor te lasi influentat de multime, de prejudecatile si de invataturile din societatea ta si de traditiile ei? Ce poti face, in mod concret, pentru a te feri de pericolele mentalitatii de turma?

Una dintre cele mai bine cunoscute relatari din Noul Testament este aceea despre Nicodim, care a venit la Isus noaptea si a intrebat: „Cum se poate face asa ceva?” (Ioan 3,9)
5. Citeste Ioan 3,1-21. La ce se referea Nicodim prin expresia „asa ceva”?
______________________________________________________________
Este interesant ca Domnul Isus ii vorbeste lui Nicodim despre lucrarea Duhului Sfant cand, de fapt, din cuvintele si din actiunile lui Nicodim era evident ca Duhul Sfant lucra deja in el pentru a-l convinge de pacat. Faptul ca el a venit la Isus nu pentru a incerca sa-L prinda cu vorba (asa cum faceau multi dintre contemporanii lui), ci pentru a invata de la El, dovedeste ca avea o inima sincera.
6. Ce putem invata despre ucenicie din cuvintele adresate de Domnul Hristos lui Nicodim?
______________________________________________________________
Raspunsul dat de Isus nu numai ca era corespunzator nevoilor lui Nicodim, dar, asa cum este el prezentat in Evanghelia lui Ioan, ne ajuta sa identificam caracteristicile potrivite si pe cele nepotrivite pentru ucenicie. El spune ca nasterea fizica si descendenta din natiunea iudaica sunt insuficiente pentru o ucenicie autentica. Ucenicia presupune o nastere din nou, care il uneste pe om cu realitatile ceresti si ii deschide inima pentru o lucrare continua a Duhului Sfant. Faptul ca Nicodim nu a inteles nici de data aceasta cum este posibil asa ceva ne confirma cat de insuficienta este apartenenta la natiunea iudaica sau nasterea intr-o familie potrivita si a oferit, totodata, posibilitatea unei instruiri mai profunde in ceea ce priveste natura uceniciei. Cu toate ca Nicodim nu a dat un raspuns imediat si clar chemarii la ucenicie, in anumite ocazii el a actionat in taina ca un ucenic. Cel putin la inceput, el a fost doar un posibil ucenic, pentru ca nu s-a angajat atunci in aceasta lucrare. Dar, asa cum stim, mai tarziu s-a schimbat (Ioan 19,39).
Poate ca ai o descendenta adecvata, adica faci parte din biserica adevarata si ai doctrinele si invataturile corecte. De ce, totusi, lucrul acesta nu este suficient? Cum putem evita pericolul de a crede ca a fi membru in biserica adevarata sau chiar a cunoaste adevaratele doctrine sunt singurele lucruri de care avem nevoie?

3. Citeste Marcu 10,17-23 (vezi si Mat. 19,16-26; Luca 18,18-30). Ce lectii putem extrage din istoria acestui aspirant la ucenicie?
______________________________________________________________
______________________________________________________________
Studiul de astazi ne prezinta un personaj plin de culoare. El nu a venit la Isus nici timid si nici pe ascuns. Si-a facut intrarea cu mult curaj si zgomotos. Marcu spune ca a alergat la Isus si a cazut in genunchi inaintea Lui. Marcu si Matei nu ii mentioneaza numele, dar Luca spune ca era „un fruntas”, deci probabil un membru al consiliului de onoare al iudeilor. Matei spune ca era tanar. Numele de „tanarul fruntas bogat” este o descriere compusa, care deriva din toate cele trei relatari biblice. Ajuns in prezenta lui Isus, tanarul bogat incepe imediat o discutie, cautand, se pare, sa-L linguseasca pe Invatatorul, care nu Se lasa insa lingusit. Domnul Isus atinge esenta intrebarii tanarului, indreptandu-I atentia catre Legea lui Dumnezeu.
4. De ce Isus, care stia ca mantuirea nu poate fi obtinuta prin faptele Legii (Rom. 3,28; Gal. 2,16), ii atrage atentia asupra Legii?
______________________________________________________________
______________________________________________________________
Intr-un anumit sens, raspunsul la aceasta intrebare se gaseste chiar in raspunsul tanarului. Cu toate ca respecta Legea, el simtea ca acest lucru nu era suficient. Ii lipsea ceva, motiv pentru care a si intrebat: „Ce-mi mai lipseste?” (Mat. 19,20). Cu alte cuvinte, desi din punct de vedere exterior, in faptele lui, parea ca este un urmas credincios al Domnului, mai era nevoie de ceva. Cuvintele lui Isus si raspunsul omului la aceste cuvinte au aratat ca inima lui nu era pe deplin convertita. Indreptandu-i atentia catre porunci, Domnul Isus i-a aratat ca adevarata mantuire se manifesta printr-o ascultare fata de Lege, care cere moartea fata de sine. Bogatia pe care o detinea acest om devenise pentru el un idol, iar Invatatorul i-a aratat ca, in ciuda evlaviei lui exterioare, comoara lui era pe pamant, nu in cer, si de aceea avea nevoie de o schimbare a inimii.
Este posibil sa pazesti poruncile sau cel putin asa sa ai sau sa lasi impresia, dar unde este comoara ta? Cum iti poti justifica raspunsul?

2. Cum intelegi cele scrise in Matei 8,21.22? De ce i-ar spune Domnul Isus ceva de felul acesta unui om care voia ca, mai intai, sa-si ingroape tatal?
______________________________________________________________
______________________________________________________________
In studiul de ieri, am vazut un carturar care dorea sa devina ucenic. Astazi intalnim un alt voluntar, care nu este insa identificat nici individual, nici ca apartinand vreunui grup anume. Urmarind relatarea biblica, ne-am putea intreba daca nu cumva Isus a exagerat in asteptarile Sale. Omul nu a cerut altceva decat sa stea sa-si ingroape tatal, iar in credinta iudaica era o datorie sacra sa le asiguri parintilor o inmormantare decenta. Despre ce este vorba aici? Contrar credintei populare, tatal tanarului nu era mort si nici macar pe punctul de a muri. Probabil ca acesta chiar „se bucura pe moment de o sanatate buna, iar timpul mortii sale nu era cunoscut”. – Comentariul Biblic AZS, vol. 5, pag. 366. Daca asa stateau lucrurile, de ce a raspuns omul in felul acesta? Era doar o scuza, iar Isus i-a cunoscut intentiile? Pentru ca, de obicei, mortii erau inmormantati chiar in ziua in care mureau. Daca tatal tanarului ar fi fost deja mort, nu ar fi fost nicio problema, pentru ca ar fi putut sa se ingrijeasca de ceremonial si apoi sa se intoarca sa-L urmeze pe Isus. Raspunsul acestui om i-a dat pe fata caracterul. In contrast cu decizia pripita si impulsiva a carturarului, el era lent, letargic, lipsit de zelul de a lucra, nehotarat si inclinat spre o continua amanare. De fapt, el isi amana ucenicia pana intr-un viitor nedefinit, pentru ca nu voia sa-si ia un angajament imediat. Si daca nu s-a angajat pentru lucrarea de ucenicie chiar atunci, probabil ca nu avea sa se angajeze niciodata. Cu alte cuvinte, acest om spunea ca ar putea sa se faca si el ucenic, dar intr-un moment mai convenabil pentru el. Mai mult decat atat, Isus a vrut ca lucrul acesta sa fie cunoscut si de ceilalti, pentru ca, avand in vedere timpul limitat pe care-l avea la dispozitie pentru a-Si implini lucrarea si pentru a-i instrui pe ucenici, ucenicia cerea o atentie neimpartita si o angajare totala.
Daca Domnul te cheama sa faci ceva (sa pui capat unei relatii, sa renunti la un obicei, sa fii credincios in zecime, sa dai marturie cuiva), ce intentionezi sa faci, dar nu acum? Ce pericole exista in amanare?

1. Citeste Matei 8,19.20 (vezi si Luca 9,57.58). Care este ideea centrala a acestor pasaje? Ce mesaj contine pentru noi? Ce principii putem invata de aici?
______________________________________________________________
______________________________________________________________
______________________________________________________________
Aici este prezentat cazul cuiva care, fara sa fi fost chemat in mod anume de Isus, s-a oferit voluntar. Sa observam cat de hotarata parea marturisirea lui de credinta: „Invatatorule, vreau sa Te urmez oriunde vei merge”. Chiar si pentru un adevarat urmas al Domnului este usor sa faca tot felul de declaratii si sa-si ia angajamente de credinciosie (Luca 22,33), insa nu este la fel de usor sa le si respecte (vers. 55-61). Cand a fost ultima oara cand I-ai facut lui Dumnezeu promisiuni indraznete de credinciosie, pe care, mai tarziu, nu le-ai tinut? Un alt lucru interesant cu privire la aceasta intalnire este acela ca omul care a venit la Isus si a facut aceasta declaratie de loialitate era un carturar, un om din elita invatatorilor lui Israel. Acestia erau oameni „cu instruire, cultura si pozitie in viata” – Comentariul Biblic AZS, vol. 5, pag. 365. Putini carturari s-au identificat cu Isus. Erau prea increzuti. Il urmau nu pentru a se lasa influentati de invatatura Lui, ci pentru a-L prinde in cursa. Si totusi, aici era un carturar care fusese miscat de invatatura lui Isus pana intr-acolo, incat s-a oferit sa devina ucenic. Dar Isus ii cunostea inima, iar raspunsul Sau arata ca motivele acestui carturar este posibil sa nu fi fost curate. Poate ca voia sa I se alature lui Isus in speranta castigarii unor avantaje pamantesti. Daca avea astfel de asteptari, raspunsul Domnului Hristos trebuie sa-l fi descurajat ime diat. In cele din urma, textul nu ne spune care a fost hotararea carturarului. Din ceea ce spune Isus, nu este greu sa ne imaginam ca acesta a plecat.
Cum intelegem ce s-a intamplat cu acest carturar sau, de exemplu, cuvintele Domnului Hristos din Marcu 10,30? Nu ni se fagaduiesc si noua niste avantaje imediate, daca Il urmam pe Isus? Daca da, este gresit sa dorim astfel de avantaje? Sau nu este gresit?

Pentru studiul din aceasta saptamana, citeste: Matei 8,19-22; 19,16-26; Marcu 10,17-23; Luca 4,16-30; 18,18-30; Ioan 3,1-21.

Sabat dupa-amiaza

Text de memorizat: „Un altul a zis: ’Doamne, Te voi urma, dar lasa-ma intai sa ma duc sa-mi iau ramas bun de la ai mei’. Isus i-a raspuns: ’Oricine pune mana pe plug si se uita inapoi nu este destoinic pentru Imparatia lui Dumnezeu’.” (Luca 9,61.62)
O privire asupra studiului: Ce spun Evangheliile despre unii care doar au spus ca ar dori sa fie ucenici? Ce lectii putem invata din experienta lor, care sa ne poata inspira in ucenicia noastra, sa ne intareasca in credinta si sa ne conduca la o consacrare mai profunda?
Viata este plina de taine, la fiecare nivel. De la activitatea particulelor subatomice pana la insasi natura spatiului sau a timpului, sunt o multime de lucruri pe care nici macar nu am inceput sa le intelegem. Si totusi, probabil ca dintre toate lucrurile misterioase si greu de patruns, nimic nu este mai de nepatruns ca lucrarile inimii omenesti. Intr-o clipa si din motive care par de neinteles (poate chiar si pentru ei insisi), oamenii iau decizii care le pot influenta viata in mod semnificativ, spre bine sau spre rau, pentru vesnicie. Nu este de mirare ca Scriptura, atunci cand vorbeste despre inima, spune: „Cine poate sa o cunoasca?” (Ier. 17,9). In aceasta saptamana, vom urmari vietile unor oameni care au vrut sa fie ucenici si hotararile inimilor lor.

Pentru studiul Bibliei la rand: Exod 9 – 27

Citeste Luca 5,1-11; Ellen G. White, Hristos, Lumina lumii, cap. 14 şi cap. 25 (pe baza pasajelor din Mat. 9,9; Luca 5,27.28; Ioan 21,1-11); Comentariul Biblic AZŞ, vol. 5, pag. 352, 739, 909-911.
„Iata-i pe cei patru tovarasi in posesia celei mai mari capturi de peste pe care o adusesera vreodata la tarm. In clipa celui mai mare succes material, ei si-au parasit ocupatia din care se intretineau… Chiar avand in vedere semnificatia mai profunda a minunii, trebuie sa fi fost nevoie de o mare masura de credintt, ca sa-si paraseasca ocupatia pentru un trai
nesigur, ca urmaşi ai unui invatator itinerant care, pana aici, se pare ca nu avusese un prea mare succes. …
Din partea ucenicilor Sai, n-a fost nici cea mai mica ezitare. Decizia de a lichida asociatia lor pescareasca rentabila pentru a trece la o asociere mai inalta cu Isus, ca pescari de oameni, a fost luata instantaneu si în mod intelept. Ei n-au avut nevoie de timp ca sa mai cugete inca o data, n-au avut nevoie de timp pentru a se igriji de nevoile familiilor lor…
Ei se avantasera in larg, ca pescari obianuiţi; cand s-au inapoiat la tarm, s-au avantat, prin credinta, în ’largul’ în care ii chema acum Hristos, sa pescuiasca oameni.” – Comentariul Biblic AZS, vol. 5, pag. 739
Intrebari pentru discutie
1. În ce fel ai nevoie sa-ti reasezi prioritatile, astfel incat sa-L slavesti pe Dumnezeu mai eficient si sa fii mai consecvent in ucenicia ta?
2. Legat de studiul de joi, care sunt avantajele pe care le avem noi, astazi, fata de ucenicii de atunci? Ce lucruri cunoastem noi, pe care ei nu le cunosteau? Fa o lista cu aceste lucruri si adu-o la grupa, in Sabat. Discutati ce ati gasit fiecare si apoi intrebati-va: Ce facem cu aceste avantaje ca sa crestem in har? Cum ne pot ajuta aceste avantaje sa
mergem si noi sa facem ucenici?
3. Insista mai mult asupra intrebarii legate de chemarea lui Levi Matei. Discutati, in cadrul grupei, despre problema prejudecatilor pe care le avem fata de anumite grupuri de oameni. Care este atitudinea bisericii locale, ca întreg, în această privinta? Ce grupuri de oameni sunt dispretuite in societatea in care traiesti? Cum poti sluji in favoarea lor?
De multe ori, biserica reflecta conceptiile societatii din jur, inclusiv prejudecatile ei. Cât de deschis esti fata de „Mateii” din societatea ta? Ce poti face pentru a ajuta biserica din care faci parte sa invinga acest teribil simptom al naturii omenesti decazute?

8. Pe baza a ceea ce am studiat pana acum despre chemarea la ucenicie, ce mesaj special descoperim pentru noi în Evrei 11,1?
______________________________________________________________
______________________________________________________________
______________________________________________________________
Ceea ce ne uimeste in raspunsul dat de primii ucenici la chemarea adresata de Domnul Hristos este cat de putin cunosteau ei despre ceea ce avea sa se intample, despre realitatea lucrarii la care acceptau sa se angajeze, lasand totul si urmandu-L pe Invatatorul.

Asa cum am vazut la vremea aceea, desi ei aveau dovezi biblice pentru a crede ca Isus era Mesia (Ioan 1,45), un studiu al Evangheliilor ne descopera cat de mult din lucrarea lui Isus le era inca necunoscut – in special partea cea mai importanta – moartea Sa pe cruce. Asa cum stim, pana la sfarsit si chiar dupa aceea, ei au avut asteptari gresite.
9. Citeste Marcu 10,35-40, Ioan 18,10 si Fapte 1,6. Cum ne ajuta aceste texte sa intelegem cat de putin intelegeau ei, de fapt?
______________________________________________________________
______________________________________________________________
______________________________________________________________
Gandeste-te la avantajele pe care le avem noi astazi, ca ucenici, fata de primii ucenici ai lui Isus, mai ales la vremea cand acestia au fost chemaţi. Desigur, dupa aceea, au ajuns sa fie martori la multe minuni de necrezut, dar, in acelasi timp, nu au stiut ce stim noi cu privire la lucrarea, misiunea si biruinta finala a Domnului Hristos. Si totusi, ei au mers inainte prin credinta – acea credinta despre care se vorbeste in Evrei 11,1.

Esti slab in credinta? Este posibil ca motivul sa fie lucrurile pe care le privesti, cele la care te gandesti sau carora le dedici timpul? Ce ar trebui sa faci ca sa cresti in credinta?

6. Compara chemarea lui Levi Matei cu aceea a celorlalţi ucenici ai Domnului. Care sunt asemanarile si deosebirile dintre chemarea lui Levi Matei si cea a ucenicilor dinainte? Matei 9,9, Marcu 2,14 şi Luca 5,27.28
______________________________________________________________
______________________________________________________________
Pana acum, cei chemati la ucenicie erau iudei devotati, dupa cum lasa sa se inteleaga Ioan 1,44.45. Cu toate acestea, in cazul lui Levi Matei, chemarea este adresata cuiva aflat la marginea societatii. Matei era vames si, din aceasta cauza, iudeii considerau ca el apartinea celui mai rau segment al societatii.
7. Ce ni se spune despre felul in care erau priviti in societate oameni ca Matei? Matei 5,46; 9,10.11; Marcu 2,16; Luca 18,10.11
______________________________________________________________
______________________________________________________________
Matei parea cel mai nepotrivit candidat la o chemare la ucenicie. In primul rand, el a fost chemat de la vama, chiar din locul unde strangea taxele. Scriitorii romani ii asociau pe acesti oameni cu proprietarii de case ale viciului, in timp ce rabinii iudei ii clasau in tagma talharilor. Vamesii erau priviti ca niste jecmanitori sau camatari (Luca 3,12.13), erau considerati necinstiti si erau urati de toti cei din jur, in special pentru ca erau perceputi ca fiind niste iudei care isi inselau conationalii in favoarea dusmanului si escrocau statul.
Cat de nepotrivit era ca un om cu un astfel de caracter si o astfel de reputatie sa primeasca din partea lui Isus chemarea la ucenicie! Si totusi, exact asa s-a intamplat. Chemarea pe care o adreseaza Domnul Hristos in acest caz este o dovada a universalitatii mantuirii aduse de El, a caracterului atotcuprinzator al Imparatiei Sale si a dispoziţiei Sale de a le da tuturor oamenilor o sansa la mantuire.
Cine sunt, in societatea in care traiesti, cei care sunt considerati paria (persoană careia nu i se recunoaste nici un drept, dispretuita), renegati ai societatii, inacceptabili din punct de vedere social si moral? Ce fel de atitudine ai fata de acesti oameni? Ce putem invata, din istoria chemarii lui Levi Matei, cu privire la graba sau la usurinţa cu care rostim judecati asupra altora?

Luca 5,1-11 contine versiunea lui Luca asupra chemarii ucenicilor. Ca si in cazul altor relatari din Evanghelii, aceasta aduce unele elemente care nu se gasesc in celelalte Evanghelii, in timp ce omite aspecte mentionate de ceilalti evanghelisti. Acesta este motivul pentru care unii comentatori sustin ca Evangheliile sunt contradictorii. Insa, de obicei, o cercetare atenta rezolva orice neclaritate, aratand ca, in ciuda detaliilor sau a sublinierilor diferite, rapoartele Evangheliilor se armonizeaza intre ele, mai ales in punctele esenţiale.
4. Citeste Luca 5,1-11. Ce indicii avem aici ca Petru credea deja în Isus?
______________________________________________________________
______________________________________________________________
Sa ne gandim numai: pescuisera toata noaptea, cand era timpul cel mai potrivit pentru pescuit, si nu prinsesera nimic. Apoi, vine Isus si le spune sa-si arunce din nou mrejele în apa. Glumeste? Daca n-am prins nimic toata noaptea, cum vom prinde ceva ziua? Si totusi Petru asculta. Avea el deja motive sa se increada in Isus?
5. Care a fost raspunsul lui Petru? In ce sens acest raspuns contine esenta uceniciei si a Evangheliei vesnice? Is. 53,6; Rom. 5,16-21; 1 Ioan 1,7-9
______________________________________________________________
______________________________________________________________
______________________________________________________________
In ciuda naturii noastre decazute, in ciuda greselilor si a slabiciunilor noastre, in ciuda faptului ca, asemenea lui Petru, suntem pacatosi, Dumnezeu nu ne paraseste. Cat de firesc ar fi, pentru oricare dintre noi, ca, in prezenţa Divinitatii, sa spunem „Pleaca de la mine!” Sub sangele Crucii, putem ramane in prezenta lui Dumnezeu. Sub sangele Crucii, putem fi ucenicii Sai.
Mediteaza la ceea ce a facut Isus pentru noi la Calvar. Gandeste-te la fagaduinta acceptarii la cea a iertarii si la cea a impacarii cu Dumnezeu, datorita Crucii. Invoca fagaduintele care ti-au fost date nu pentru ca te simti vrednic de ele (Petru era vrednic?), ci pentru ca Dumnezeu ti le-a dat si tu Il crezi pe Cuvant.