Studiu Biblic

Autor: razva

  • RĂSPLATA CÂȘTIGĂTORULUI DE SUFLETE


    Cei înțelepți vor străluci ca strălucirea cerului și cei ce vor învăța pe mulți să umble în neprihănire vor străluci ca stelele în veac și în veci de veci.
    Daniel 12:3

    Ascultă ediția audio aici.

    Când mă gândesc la aceste cuvinte din Daniel, mă văd umblând noaptea și repetându-le mereu: „Cei înțelepți vor străluci ca strălucirea cerului și cei ce vor învăța pe mulți să umble în neprihănire vor străluci ca stelele în veac și în veci de veci.” Privește la soare și la stelele care mărșăluiesc pe cer și care sunt cunoscute pe nume! Domnul spune că aceia care îi vor învăța pe mulți alții să umble în neprihănire vor străluci ca stelele în veci de veci. Pentru a determina cât sunt de importante câștigurile în urma convertirii sufletului de la rătăcire la adevăr, trebuie să apreciem valoarea nemuririi, trebuie să înțelegem cât sunt de teribile durerile morții a doua, să înțelegem onoarea și slava care îi așteaptă pe răscumpărați, să înțelegem ce înseamnă să trăim în prezența Celui care a murit ca să-l poată ridica și înnobila pe om și să le dea biruitorilor diadema imperială.

    Valoarea unui suflet nu poate fi estimată pe deplin de către mințile mărginite. Cât de recunoscători vor fi cei răscumpărați și înnobilați când își vor aduce aminte de cei care au avut un rol decisiv în salvarea lor! Nimeni nu va regreta eforturile altruiste și acțiunile perseverente, răbdarea, îngăduința și luptele inimii pentru câștigarea sufletelor, care altfel ar fi fost pierdute, dacă omul și-ar fi neglijat datoria sau ar fi obosit în facerea binelui.

    Acum, cei îmbrăcați în haine albe sunt adunați în staulul Marelui-Păstor. Lucrătorul credincios și cel salvat prin lucrarea lui sunt salutați de Miel în mijlocul tronului și sunt conduși la pomul vieții și la izvorul apelor vieții. Cu ce bucurie privesc slujitorii lui Dumnezeu la cei răscumpărați, care au fost făcuți părtași la gloria Răscumpărătorului! Cu cât mai prețios este cerul pentru cei care au fost lucrători credincioși în salvarea de suflete! „Cei înțelepți vor străluci ca strălucirea cerului și cei ce vor învăța pe mulți să umble în neprihănire vor străluci ca stelele.” Ceea ce a fost făcut în cadrul cooperării oamenilor cu Dumnezeu este o lucrare care nu va pieri niciodată; va persista de-a lungul erelor eterne.

    Ce se va întâmpla cu tot ce a fost pierdut de către primul Adam?
    Află răspunsul ascultând materialul zilei de azi din cartea „Căminul adventist”.

    Răspunsul se află la pagina 446 a cărții „Căminul adventist”, Editura Viață și Sănătate, ediția tipărită 2024, capitolul Viața în căminul din Eden.

    Gândul de dimineață a fost preluat de pe devotionale.ro.

  • SCUTECE DE ÎNFĂȘAT

    Iată semnul după care-L veți cunoaște: veți găsi un prunc înfășat în scutece și culcat într-o iesle.
    Luca 2:12

    Păstorii care își păzeau turmele pe dealurile dintre Ierusalim și Betleem supravegheau cel mai probabil oile de la Templu și aveau grijă de mieii care urmau să fie vânduți mai târziu pentru jertfele de Paște. Dintr-odată, un înger strălucitor a apărut pentru a anunța că S-a născut Mântuitorul. Primul semn care le-a fost dat a fost găsirea unui copil înfășat în scutece.

    Scutece de înfășat. Ar găsi copilul neobișnuit de înfășat? Astăzi, bebelușii sunt înfășați strâns într-un pătrat mic de pânză. Cuvântul grecesc sparangoō înseamnă „a lega sau a înfășura în fâșii de pânză”. L-au înfășurat în fâșiile de pânză pe copil ca într-o pătură? Sau, așa cum sugerează unii, aceste fâșii se înfășurau în jurul fiecărui membru pentru ca brațele și picioarele să crească drepte? Dacă este așa, pruncul Isus ar fi fost găsit cu brațele și picioarele întinse, un semn care prefigurează modul în care a fost bătut în cuie pe cruce.

    Se spune că evreilor li se cerea ca, atunci când călătoreau, să aibă asupra lor fâșii de pânză pentru înmormântare în caz de moarte accidentală. Găsirea unei cantități suficiente de pânză de rezervă pentru înmormântare era o povară nejustificată pentru alții. Este posibil ca pruncul Isus să fi fost înfășat în fâșiile de pânză de înmormântare ale tatălui Său pământesc, Iosif, arătând astfel povestea răscumpărării oferite de Tatăl Său ceresc – pruncul Isus S-a născut să moară pentru ca noi să putem trăi.

    Dacă aș fi fost păstor în acea noapte, probabil că aș fi protestat: „Scuză-mă, înger glorios, tocmai ai spus că voi găsi un Mântuitor care S-a golit de toate puterile pe care le avea în ceruri pentru a deveni un nou-născut neajutorat? Aceasta este o veste bună? Pentru mine, acest lucru sună extrem de riscant, nechibzuit, chiar periculos pentru viață. Nu așa mi-am închipuit eu un Mesia cuceritor!”

    Acești păstori înfășurau cu grijă mieii nou-născuți în fâșii de pânză pentru a-i proteja de defecte. Ei au înțeles în mod clar sensul scutecelor de înfășat. L-au recunoscut ei în pruncul Isus pe Mântuitorul, Mielul pascal fără pată, simbol al eliberării?

    Când accept că viața, moartea și învierea fără pată ale lui Isus sunt calea mea spre mântuire, hainele Lui de leagăn și de mormânt prefigurează „haina neprihănirii” (Isaia 61:10).

    Rebecca Turner

    Devoționalul pentru femei a fost preluat de pe devotionale.ro.

  • MĂRTURISIREA CREDINȚEI NOASTRE


    Pe oricine Mă va mărturisi înaintea oamenilor, îl voi mărturisi și Eu înaintea Tatălui Meu, care este în ceruri.
    Matei 10:32

    Ascultă ediția audio aici.

    Dacă ar fi să existe un timp când cuvintele lui Hristos trebuie auzite, atunci acel timp este cel prezent. (…) Prin sfințirea adevărului, noi putem da o mărturie clară de partea neprihănirii atât înaintea credincioșilor, cât și a necredincioșilor. Suntem mult rămași în urmă în experiența noastră. Suntem întârziați în rostirea mărturiei care ar trebui să curgă de pe buze sfințite. Chiar și când stătea la masă, Hristos transmitea adevăruri care aduceau mângâiere și curaj inimii ascultătorilor Săi. Oriunde este posibil, să prezentăm cuvintele lui Hristos! Dacă iubirea Lui se află în suflet, neîntrerupt ca un principiu viu, vor ieși din tezaurul inimii cuvinte adecvate ocaziei, nu cuvinte ușoare și triviale, ci cuvinte înălțătoare, cuvinte de adevăr și spiritualitate. (…) Mărturisirea lui Hristos în mod deschis și curajos – exprimând prin cuvinte alese simplitatea adevăratei evlavii – este mult mai eficientă decât multe predici. Puțini sunt cei care redau adevărata blândețe a lui Hristos. Oh, avem nevoie de această blândețe și trebuie să ne-o însușim! Hristos trebuie să ia chip în noi, nădejdea slavei.

    Ne pregătim pentru a fi luați în lumea cerească. Discuțiile noastre trebuie să fie ca în cer, pentru că acolo privim spre Domnul Isus. El trebuie recunoscut ca Dătătorul oricărui dar bun și desăvârșit, Autorul tuturor binecuvântărilor, epicentrul speranței noastre pentru viața veșnică.

    Niciodată, nici pentru un singur moment, să nu fie lăsată cuiva impresia că este în interesul lui să-și ascundă credința și învățătura de necredincioșii din lume, de teama că aceștia își vor pierde respectul pentru el, dacă principiile lui sunt cunoscute. Hristos cere din partea tuturor urmașilor Săi o mărturisire deschisă și bărbătească a credinței. Fiecare să-și ocupe locul și să fie ceea ce Dumnezeu l-a desemnat să fie – o priveliște pentru lume, îngeri și oameni. Întregul univers privește cu un interes de nedescris să vadă încheierea lucrării marii lupte dintre Hristos și Satana. (…) Niciodată, din mândrie sau din raționamente lumești, adevărul lui Dumnezeu să nu fie așezat pe plan secund!

    Cum îşi va găsi împlinirea marele plan al mântuirii?
    Află răspunsul ascultând materialul zilei de azi din cartea „Căminul adventist”.

    Răspunsul se află la pagina 445 a cărții „Căminul adventist”, Editura Viață și Sănătate, ediția tipărită 2024, capitolul Viața în căminul din Eden.

    Gândul de dimineață a fost preluat de pe devotionale.ro.

  • IEȘIȚI! IEȘIȚI!

    El a strigat cu glas tare și a zis: „A căzut, a căzut Babilonul cel mare! A ajuns un locaș al dracilor, o închisoare a oricărui duh necurat, o închisoare a oricărei păsări necurate și urâte […].” Apoi am auzit din cer un alt glas, care zicea: „Ieșiți din mijlocul ei, poporul Meu, ca să nu fiți părtași la păcatele ei și să nu fiți loviți cu urgiile ei!”
    Apocalipsa 18:2,4

    Le-am cumpărat părinților mei în vârstă o alarmă de fum care vorbește. Când detectează prezența fumului, strigă: „Ieșiți! Ieșiți!” Am testat această funcție în perioada Crăciunului.

    Eu și tata ne încălzeam liniștiți lângă șemineu într-o seară, când, din greșeală, am lăsat focul să scape de sub control. Tata mă avertizase că acea cutie pe care încercam să o ard era prea mare. Am crezut că îl aveam sub control, dar, din păcate, a prins verdeața de pe șemineu, care a început să ardă. Detectorul de fum a intrat în funcțiune și a strigat: „Ieșiți! Ieșiți!” În timp ce tata se grăbea să se ducă în bucătărie după apă, eu am fugit afară și am luat furtunul de grădină. Am stins rapid focul înainte ca acesta să ajungă la tavan. M-am simțit atât de ușurată că nu a fost mai rău! Nimeni nu a fost rănit și am udat și toate plantele în același timp.

    Am învățat câteva lucruri din această experiență. În primul rând, nu ești niciodată prea bătrână pentru a asculta de sfaturile tatălui tău. Este și mai important să ascultăm sfaturile Tatălui nostru ceresc. Credeam că am lucrurile sub control, dar m-am înșelat. Am descoperit că, ori de câte ori cred că am totul sub control prin propriile mele forțe, lucrurile nu par să se rezolve niciodată.

    În al doilea rând, detectorul de fum ne avertizează atunci când există un incendiu. Biblia este avertismentul lui Dumnezeu pentru noi, care trăim în lume. Versetul de astăzi din Apocalipsa ne avertizează să ieșim din Babilon, să scăpăm de un foc și de plăgi atât de teribile, încât nici măcar nu le putem înțelege. La fel ca detectoarele de fum, mulți dintre noi avem Biblii în casele noastre. Dar suntem oare atenți la poruncile lor? Ținem cont de avertismentele care se găsesc în Cuvântul lui Dumnezeu?

    Când Biblia ne spune să ieșim și să părăsim lucrurile acestei lumi, ascultăm avertismentul și acționăm rapid? Sau continuăm să încercăm să luăm lucrurile în propriile noastre mâini? Există ceva despre care te avertizează Cuvântul lui Dumnezeu? Vei asculta chemarea de a ieși? Să ascultăm avertismentul și să fim pregătite atunci când Isus va veni să ne ia acasă!

    Mary C. D. Johnson

    Devoționalul pentru femei a fost preluat de pe devotionale.ro.

  • [luni, 22 decembrie] Cu sinceritate și fidelitate

     

     

    2. Ce i-a îndemnat Iosua pe israeliți să facă, în Iosua 24:14,15? Ce înseamnă să Îi slujim Domnului „cu scumpătate și credincioșie”?

     

    Iosua 24:14,15

    „14 Acum, temeţi-vă de Domnul şi slujiţi-I cu scumpătate şi credincioşie. Depărtaţi dumnezeii cărora le-au slujit părinţii voştri dincolo de Râu şi în Egipt şi slujiţi Domnului. 15 Şi dacă nu găsiţi cu cale să slujiţi Domnului, alegeţi astăzi cui vreţi să slujiţi: sau dumnezeilor cărora le slujeau părinţii voştri dincolo de Râu, sau dumnezeilor amoriţilor, în a căror ţară locuiţi. Cât despre mine, eu şi casa mea vom sluji Domnului”.

     

    Apelul lui Iosua exprimă clar faptul că poporul Israel trebuie să aleagă fie să își păstreze unicitatea prin loialitatea față de Creator și să rămână în țară, fie să redevină un popor idolatru ca oricare altul, fără nicio identitate, scop și misiune clară. Apelul lui Iosua vizează două aspecte: poporul Israel ar trebui să se teamă de Domnul și să Îi slujească „cu integritate și cu credincioșie” (NTR). Să te temi de Domnul nu înseamnă să trăiești continuu în frică și nesiguranță emoțională, ci presupune respectul și venerația care decurg din recunoașterea, pe de o parte, a măreției, sfințeniei și infinității insondabile a lui Dumnezeu și, pe de altă parte, a micimii, păcătoșeniei și finitudinii tale. Să te temi de Dumnezeu înseamnă să fii mereu conștient de magnitudinea cerințelor Sale, să recunoști că El nu este doar Tatăl nostru ceresc, ci și Împăratul nostru divin. O astfel de conștientizare va duce la o viață de ascultare de Dumnezeu (Leviticul 19:14; 25:17; Deuteronomul 17:19; 2 Împărați 17:34). În timp ce „teama” descrie atitudinea interioară care trebuie să caracterizeze un israelit, rezultatul practic exterior al reverenței față de Dumnezeu este slujirea.

     

    Slujirea cerută din partea lui Israel este redată prin doi termeni ebraici: primul este tamim, folosit mai ales ca adjectiv pentru a descrie  desăvârșirea animalului de jertfă și tradus prin diverși termeni: „în chip desăvârșit” (EDCR), „cu scumpătate” (VDC), „cu sinceritate” (BTF). Al doilea termen care descrie slujirea lui Israel este ’emet și este tradus cu „credincioșie”, având conotația de constanță și stabilitate. De obicei  se referă la Dumnezeu, al cărui caracter este intrinsec marcat de credincioșie/ devotament/fidelitate, care se manifestă față de poporul  Israel. Practic, Iosua le cere israeliților să demonstreze față de Dumnezeu aceeași loialitate arătată de El față de ei de-a lungul istoriei. Și nu este vorba doar de o conformare exterioară la cerințele Lui, ci de ceea ce izvorăște dintr-o armonie lăuntrică a inimii. Viața lor ar trebui să reflecte recunoștința față de Dumnezeu pentru ce a făcut pentru ei. Practic, acesta este modul în care ar trebui să ne raportăm și noi astăzi la Domnul Isus.

     

    Ce înseamnă pentru tine să-L slujești pe Domnul cu integritate și loialitate? Ce anume îți distrage atenția și te împiedică să te dedici pe deplin lui Dumnezeu?

     

     

  • PREA TÂRZIU


    Câtă vreme se zice: „Astăzi, dacă auziți glasul Lui, nu vă împietriți inimile, ca în ziua răzvrătirii.”
    Evrei 3:15

    Ascultă ediția audio aici.

    Oh, cine poate descrie vaietele care se vor auzi când, la tragerea liniei dintre timp și eternitate, Judecătorul cel neprihănit Își va ridica glasul pentru a declara: „Este prea târziu”? Multă vreme porțile cerului au fost larg deschise și mesagerii cerești au rostit invitația de a intra: „Cine vrea, să ia apa vieții fără plată” (Apocalipsa 22:17). „Astăzi, dacă auziți glasul Lui, nu vă împietriți inimile.” Dar mesajul merge mai departe: „Cine este nedrept să fie nedrept și mai departe; cine este întinat să se întineze și mai departe; cine este fără prihană să trăiască și mai departe fără prihană. Și cine este sfânt să se sfințească și mai departe!” (Apocalipsa 22:11).

    Porțile cerului se închid, invitația la mântuire încetează. În ceruri se spune: „S-a sfârșit!” Acest timp nu este departe în fața noastră. Te implor să-ți faci sigură lucrarea pentru veșnicie, să te prinzi de speranța prezentată în Evanghelie. Străduiește-te să intri pe poarta cea strâmtă, pentru că simpla căutare nu te va duce acolo. Lumea este împovărată de blestemul pe care îl aduce păcatul. Este fără îndoială inundată de păcat, violență și corupție, ca în zilele lui Noe. Totuși în această perioadă înfiorătoare a istoriei lumii noastre mulți dorm. Încetează să mai facă eforturi ca să devină creștini. (…)

    Onestitatea, noblețea, puritatea sufletului, părtășia cu Dumnezeu și cu îngerii, speranța cerească, moștenirea veșnică, bucuriile nespuse și fericirea fără margini constituie dreptul tău primit la naștere. Vei pierde tu aceste comori pentru o plăcere păcătoasă? (…) Ce mai pot să ofere plăcerile lumești, când întreaga lume va fi copleșită asemenea Sodomei și distrusă asemenea Gomorei? (…) Prea târziu își vor da seama păcătoșii că și-au vândut dreptul dobândit la naștere. Coroana care ar fi putut străluci pe fruntea lor se află pe fruntea altcuiva. Moștenirea pe care ar fi putut să o aibă a fost pierdută. Mare atenție la cum te joci cu ispita! Bagă de seamă cum să-ți folosești puterea! Hristos este puterea ta veșnică; încrede-te în Dumnezeu, bizuiește-te pe puterea Lui și El te va face biruitor și vei purta coroana biruinței!

    Ce a văzut Ellen White că făceau un mare număr de îngeri?
    Află răspunsul ascultând materialul zilei de azi din cartea „Căminul adventist”.

    Răspunsul se află la pagina 443 a cărții „Căminul adventist”, Editura Viață și Sănătate, ediția tipărită 2024, capitolul Răsplata de acum și cea viitoare.

    Gândul de dimineață a fost preluat de pe devotionale.ro.

  • BUCURIE PENTRU LUME

    Nu vă temeți, căci vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul: astăzi, în cetatea lui David, vi s-a născut un Mântuitor, care este Hristos, Domnul.
    Luca 2:10-11

    În această perioadă a anului, este ușor să ne lăsăm prinși în entuziasmul cumpărăturilor și al împachetării cadourilor și să uităm semnificația din spatele mesajului Crăciunului. Această perioadă este adesea denumită „sezonul prostiilor” și este caracterizată de o frenezie a mâncării și a cheltuielilor. Cu toate acestea, adevărata prostie se găsește în neglijarea celui mai mare Dar dăruit vreodată omului. Da, știm că Hristos nu S-a născut pe 25 decembrie, dar S-a născut! Și pentru că El a existat, mântuirea a venit pentru omenire. Într-un moment cutremurător, Dumnezeu a golit cerul și a trimis cea mai dulce comoară a Sa – singurul Său Fiu născut – pe pământ.

    Misiunea lui Hristos a fost de a ne conecta cu inima de iubire a Tatălui. În loc să Se nască într-un palat, El S-a născut într-un grajd. În loc de părinți de spiță regală, El a fost întâmpinat de un tâmplar și de o țărăncuță. În loc ca nașterea Sa să fie anunțată cu pompă și ceremonii, păstorii au alergat pe străzile întunecate vestind că Mesia a venit! Apoi, gâfâind și fără suflare, au intrat într-un grajd prăfuit, au căzut la pământ în fața Lui și I s-au închinat. Ieslea rudimentară, umplută cu paie, a devenit locul de odihnă al Fiului lui Dumnezeu. Slava Domnului a strălucit din grajd și a transformat ceea ce era banal în ceva minunat.

    Astfel, Isus a crescut, fără să fie observat de cei pe care venise să-i salveze. A trăit o viață obișnuită, ca și noi, dar, pentru că știa cine este Tatăl Său, a trăit-o într-un mod extraordinar!

    Astăzi, El vrea să-ți ia viața și să o umple cu prezența Sa. Vrea să transforme deznădejdea ta în speranță, durerea ta în bucurie și oboseala ta în viață abundentă. El a venit pe pământ, pentru ca tu să-ți amintești cine este Tatăl tău. Vrea să îți dea putere să îți trăiești viața într-un mod extraordinar.

    Acesta este darul Său pentru tine astăzi – transformarea. Oferă-I ieslea inimii tale și lasă slava Lui să strălucească din viața ta! Apoi, ieși și proclamă cu îndrăzneală că Mesia vine din nou pe pământ! Acesta este darul tău pentru ceilalți.

    Cordell Liebrandt

    Devoționalul pentru femei a fost preluat de pe devotionale.ro.

  • [duminică, 21 decembrie] Ai fost acolo!

     

     

    „Iosua a adunat toate seminţiile lui Israel la Sihem şi a chemat pe bătrânii lui Israel, pe căpeteniile lui, pe judecătorii lui şi pe căpeteniile oştii.  Ei s-au înfăţişat înaintea lui Dumnezeu” (Iosua 24:1). Sihem era locul unde Avraam construise un altar la sosirea sa în țară și unde Dumnezeu i-a dat pentru prima dată promisiunea primirii țării (Geneza 12:7). Acum, când promisiunile făcute lui Avraam erau împlinite, poporul Israel reînnoiește legământul cu Dumnezeu chiar în locul în care a fost făcută prima promisiune. Apelul lui Iosua reamintește de cuvintele lui Iacov de a scoate „dumnezeii străini care sunt în mijlocul [lor]” (Iosua 24:23; compară cu Geneza 35:2-4). Geografia evenimentului în sine transmite apelul de a demonstra o loialitate deplină față de Domnul, prin respingerea tuturor celorlalți „dumnezei”.

     

    1. Care este ideea principală a mesajului lui Dumnezeu pentru Israel din Iosua 24:2-13?

     

    Iosua 24:2-13

    „2 Iosua a zis întregului popor: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: ‘Părinţii voştri, Terah, tatăl lui Avraam şi tatăl lui Nahor, locuiau în vechime de cealaltă parte a Râului (Eufrat) şi slujeau altor dumnezei. 3 Eu am luat pe tatăl vostru Avraam din cealaltă parte a Râului şi l-am purtat prin toată ţara Canaanului; i-am înmulţit sămânţa şi i-am dat pe Isaac. 4 Lui Isaac i-am dat pe Iacov şi pe Esau: lui Esau i-am dat în stăpânire muntele Seir, iar Iacov şi fiii lui s-au pogorât în Egipt. 5 Am trimis pe Moise şi pe Aaron şi am lovit Egiptul cu minunile pe care le-am făcut în mijlocul lui; apoi v-am scos afară din el. 6 Am scos pe părinţii voştri din Egipt şi aţi ajuns la mare. Egiptenii au urmărit pe părinţii voştri până la Marea Roşie, cu care şi călăreţi. 7 Părinţii voştri au strigat către Domnul. Şi Domnul a pus întuneric între voi şi egipteni, a adus marea înapoi peste ei şi i-a acoperit. Aţi văzut cu ochii voştri ce am făcut egiptenilor. Şi aţi rămas multă vreme în pustie. 8 V-am adus în ţara amoriţilor, care locuiau dincolo de Iordan, şi ei au luptat împotriva voastră. I-am dat în mâinile voastre; aţi pus stăpânire pe ţara lor şi i-am nimicit dinaintea voastră. 9 Balac, fiul lui Ţipor, împăratul Moabului, s-a sculat şi a pornit la luptă împotriva lui Israel. A chemat pe Balaam, fiul lui Beor, ca să vă blesteme. 10 Dar n-am vrut să ascult pe Balaam: el v-a binecuvântat şi v-am izbăvit din mâna lui Balac. 11 Aţi trecut Iordanul şi aţi ajuns la Ierihon. Locuitorii Ierihonului au luptat împotriva voastră: amoriţii, fereziţii, canaaniţii, hetiţii, ghirgasiţii, heviţii şi iebusiţii. I-am dat în mâinile voastre, 12 am trimis înaintea voastră viespe bondărească şi i-a izgonit dinaintea voastră, ca pe cei doi împăraţi ai amoriţilor: nu cu sabia, nici cu arcul tău. 13 V-am dat o ţară pe care n-o munciserăţi, cetăţi pe care nu le zidiserăţi, dar pe care le locuiţi, vii şi măslini pe care nu-i sădiserăţi, dar care vă slujesc ca hrană.”

     

    Dumnezeu este subiectul principal al trecutului evocat: „Eu am luat”, „i-am dat”, „am trimis”, „am lovit”, „am făcut”, „am scos”, „v-am izbăvit” etc. Poporul Israel nu este personajul principal al narațiunii, ci mai degrabă cel asupra căruia se răsfrânge aceasta. Dumnezeu este Cel care a creat poporul Israel. Dacă Dumnezeu nu ar fi intervenit în viața lui Avraam, israeliții ar fi slujit acelorași idoli. Existența lui Israel ca națiune nu este meritul niciunuia dintre strămoșii săi, ci lucrarea exclusivă a harului lui Dumnezeu. Faptul că israeliții s-au stabilit în țară nu este un motiv de laudă, ci exact motivul pentru care ar trebui să-L slujească pe Dumnezeu.

     

    Cuvântarea Domnului conține de 5 ori o trecere de la „voi” la „ei” (părinții). Părinții și această generație de la Sihem sunt tratați ca unii și aceiași. Iosua încearcă să arate ceea ce Moise afirmase deja în Deuteronomul 5:3, că Domnul nu a încheiat legământul doar cu părinții, ci cu toți cei prezenți la acel moment. Marea majoritate a celor prezenți nu trecuseră prin experiența exodului. Nu „toți” fuseseră la Horeb. Totuși, Iosua spune că toți au fost acolo. Pe scurt, lecțiile trecutului trebuie să fie însușite de fiecare nouă generație. Dumnezeul care a lucrat pentru strămoși în trecut este gata să acționeze pentru generația prezentă.

     

    Care sunt modalitățile prin care noi, ca biserică, putem avea un mai bun simț al responsabilității colective, adică să înțelegem ideea că ceea ce facem are impact asupra tuturor celor din biserică?

     

     

  • VIAȚA SAU MOARTEA?


    Plata păcatului este moartea, dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viața veșnică în Isus Hristos, Domnul nostru.
    Romani 6:23

    Ascultă ediția audio aici.

    „Toți [oamenii] au păcătuit și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu” (Romani 3:23), dar Hristos Și-a dat viața să-i salveze pe păcătoși de la condamnarea la moarte. El a murit ca noi să putem trăi. (…) Prin moartea Sa, El a pus la dispoziția tuturor oamenilor o cale de salvare. (…) Dovezile abundente date de Dumnezeu că El dorește să-i salveze pe toți vor constitui motivele de condamnare a celor care refuză darul Cerului. În ultima mare zi, când toți oamenii vor fi răsplătiți sau pedepsiți potrivit cu ascultarea sau neascultarea lor, crucea de pe Calvar va apărea clar înaintea celor care stau în fața Judecătorului întregului pământ ca să-și primească sentința pentru eternitate. Ei vor fi făcuți capabili să înțeleagă ceva din iubirea pe care Dumnezeu a exprimat-o pentru ființele umane căzute. Vor vedea cât de mult a fost Hristos dezonorat de către cei care au continuat în nelegiuire, alegând tabăra lui Satana și manifestând dispreț față de Legea lui Iehova. (…)

    Astăzi, îngerii sunt trimiși să le slujească celor care vor fi moștenitori ai mântuirii, să-i ajute să scape din servitutea puterii lui Satana. (…) Fiecărei ființe umane îi este dată libertatea de alegere. Fiecare decide dacă vrea să stea sub steagul întunecat al rebeliunii sau sub steagul pătat de sânge al prințului Emanuel. Cu profundă emoție, cerul privește conflictul dintre bine și rău. Nimeni în afară de cei ascultători nu va putea să intre în cetatea lui Dumnezeu. În dreptul celor care aleg să continue în nelegiuire, sentința de moarte trebuie până la urmă pronunțată. Pământul va fi purificat de faptele lor rele, de ostilitatea lor față de Dumnezeu. (…)

    Legea lui Dumnezeu este transcrierea caracterului Său și numai cei care respectă această Lege vor fi acceptați de El. Fiecare îndepărtare de la ascultarea de Legea lui Dumnezeu este revoltă. Este în interesul superior al omului să asculte de Legea lui Dumnezeu, întrucât conformarea la principiile acestei legi este esențială pentru formarea unui caracter neprihănit. Regulile de viață date de Domnul îi vor face pe oameni curați, fericiți și sfinți. Numai cei care respectă aceste reguli pot auzi de pe buzele lui Hristos cuvintele: „Vino mai sus!”

    Unde nu va fi apreciată şi unde va fi apreciată lucrarea părinţilor înţelepţi?
    Află răspunsul ascultând materialul zilei de azi din cartea „Căminul adventist”.

    Răspunsul se află la pagina 442 a cărții „Căminul adventist”, Editura Viață și Sănătate, ediția tipărită 2024, capitolul Răsplata de acum și cea viitoare.

    Soarele apune: B 16:38, CT 16:29, IS 16:21, MS 16:36, SM 16:38, DJ 16:48, AR 16:48

    Gândul de dimineață a fost preluat de pe devotionale.ro.

  • PRIMUL MEU MARATON

    Și noi dar, fiindcă suntem înconjurați cu un nor așa de mare de martori, să dăm la o parte orice piedică și păcatul care ne înfășoară așa de lesne și să alergăm cu stăruință în alergarea care ne stă înainte.
    Evrei 12:1

    În 2022, a fost ediția a 50-a a maratonului din Honolulu. Deși nu sunt alergătoare, am decis să mă înscriu la el. După ce am participat într-un format virtual, din cauza pandemiei de Covid-19, care îți permitea ca în întreaga lună decembrie să parcurgi cei 42 de kilometri dacă alegeai formatul de mai multe zile, am decis că sunt pregătită pentru evenimentul real. Mai ales că nu o făceam de una singură. Clinica pentru maratonul din Honolulu se întâlnește săptămânal din martie până în săptămâna dinaintea maratonului din decembrie. Există diferite grupuri în funcție de experiență și viteză. Au chiar și un grup pentru persoanele care se recuperează după probleme de sănătate, cum ar fi o operație pe cord. În fiecare săptămână au loc discuții medicale legate de antrenament. Liderii de grup împărtășesc sfaturi pe care le-au învățat de-a lungul anilor în care au alergat la maratoane. Este atât de grozav să lucrezi împreună cu alții pentru un obiectiv comun și să te încurajezi reciproc. Ei promit că, în afară de boală sau accidentare, dacă urmezi planul lor de antrenament, vei termina maratonul.

    În dimineața maratonului, m-am trezit ridicol de devreme pentru a prinde un autobuz de transfer la locul de plecare al cursei cu câteva prietene noi din grupul meu. Ce emoție! Am privit focurile de artificii și pe cei mai buni alergători trecând. În cele din urmă, a fost rândul nostru să trecem linia de start. Ne‑am bucurat de toate luminile de Crăciun în timp ce traseul șerpuia prin centrul orașului. Am văzut un răsărit de soare frumos și i-am văzut pe alergătorii rapizi venind spre linia de sosire. După ce am ajuns la jumătatea traseului, am făcut cale întoarsă spre linia de sosire, pe care în cele din urmă am trecut-o cu toții – așa cum ni s-a promis dacă urmam planul. Nu am crezut niciodată că voi termina un maraton, dar a fost atât de distractiv. În mare parte datorită numeroșilor oameni care au venit să ne încurajeze.

    Întotdeauna am citit Evrei 12:1, dar acum am experimentat. M-am antrenat și mi-am dezvoltat rezistența. Am lăsat în urmă greutatea în plus cu o prietenă care m-a încurajat. Știu că am terminat cursa doar datorită ajutorului și încurajării atâtor oameni. Munca grea a meritat. Atâta entuziasm pentru o cursă pământească. Gândiți-vă cât de bucuroși vom fi când vom ajunge în ceruri! Haideți să facem cu toții parte din norul de martori care se încurajează reciproc până la linia de sosire!

    Julie Bocock-Bliss

    Devoționalul pentru femei a fost preluat de pe devotionale.ro.