Studiu Biblic

Autor: razva

  • LA POMUL VIEȚII


    Și cântau o cântare nouă și ziceau: „Vrednic ești Tu să iei cartea și să-i rupi pecețile, căci ai fost înjunghiat și ai răscumpărat pentru Dumnezeu, cu sângele Tău, oameni din orice seminție, de orice limbă, din orice norod și de orice neam.”
    Apocalipsa 5:9

    Ascultă ediția audio aici.

    Ne așteptăm ca în sfârșit să fim luați la cer și să ne unim cu corul ceresc? Așa cum intrăm în mormânt vom și ieși, având același caracter. (…) Acum este timpul pentru spălat și călcat (în ce privește caracterul). (…) Ioan a văzut tronul lui Dumnezeu și o mare mulțime împrejurul tronului. El a întrebat: „Cine sunt aceștia?” Răspunsul a venit: „Aceștia vin din necazul cel mare; ei și-au spălat hainele și le-au albit în sângele Mielului” (Apocalipsa 7:14). Hristos îi conduce la izvoarele apelor vieții, acolo este pomul vieții și acolo este și prețiosul Salvator. Aici ni se prezintă o viață ca viața lui Dumnezeu. Nu este nicio durere, suferință, boală sau moarte acolo. Totul este pace, armonie și iubire. (…)

    Acum este timpul să primim harul, forța și puterea și să le combinăm cu eforturile noastre umane, pentru a ne putea forma caractere pentru viața veșnică. Atunci când vom face acest lucru vom descoperi că îngerii lui Dumnezeu ne ajută ca să devenim moștenitori ai lui Dumnezeu și comoștenitori cu Isus Hristos. La sunetul ultimei trâmbițe, când morții vor fi chemați din închisoarea lor și schimbați într-o clipă, într-o clipeală de ochi, coroanele slavei nemuritoare vor fi așezate pe capul biruitorilor. Porțile de mărgăritar se vor deschide larg ca să intre popoarele care au ținut adevărul. Lupta s-a sfârșit.

    „Veniți, binecuvântații Tatălui Meu, de moșteniți Împărăția, care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii” (Matei 25:34). Dorim această binecuvântare? Eu, da, și cred că și tu. Dumnezeu să te ajute să porți luptele acestei vieți și să ai parte de o victorie zi de zi și, la sfârșit, să te numeri printre cei care își vor depune coroanele la picioarele lui Isus și vor atinge harpele de aur ca să umple cerul cu cea mai dulce muzică. Îmi doresc să-L iubești pe Isus al meu. (…) Nu-L respinge pe Salvatorul meu, El a plătit un preț infinit pentru tine! Eu văd la Isus un farmec fără egal și aș dori ca și tu să vezi la fel.

    Cum descrie Ellen White casele sfinţilor din Noul Ierusalim?
    Află răspunsul ascultând materialul zilei de azi din cartea „Căminul adventist”.

    Răspunsul se află la pagina 451 a cărții „Căminul adventist”, Editura Viață și Sănătate, ediția tipărită 2024, capitolul Imagini ale Noului Pământ.

    Gândul de dimineață a fost preluat de pe devotionale.ro.

  • REUNIUNEA FAMILIEI CEREȘTI

    „În vremea aceea”, zice Domnul, „Eu voi fi Dumnezeul tuturor semințiilor lui Israel, și ei vor fi poporul meu.”
    Ieremia 31:1

    Întâlnirea de corturi din Michigan, Statele Unite ale Americii, a fost unul dintre punctele culminante ale verii mele în copilărie. Mama mea deținea o casă de odihnă cu unsprezece paturi și era singura dată când plecam în vacanță. Toată familia își făcea bagajele și pleca pentru o săptămână, iar eu am și astăzi prieteni pe care i-am cunoscut acolo. Întâlnirea de corturi din Michigan era una dintre cele mai mari din lume. Era o pregustare a raiului! Îmi plăcea să privesc oamenii care participau în costumele lor colorate și să-i aud vorbind în limba lor maternă. Ultimul an în care a avut loc această întâlnire a fost 1988, anul după ce mama mea a murit de cancer.

    Relațiile sunt foarte importante pentru mine. Am fost recent în Vest și am reușit să mă întâlnesc cu una dintre cele mai bune prietene ale mele din Illinois. De asemenea, mi-am petrecut weekendul cu un cuplu care a participat la nunta mea din 1979. Și, în cele din urmă, am revăzut un prieten care este medic pensionar și cu care am fost la banchetul seniorilor de la Academia Andrews. A fost o excursie minunată, în care m-am întâlnit cu prieteni pe care nu i-am mai văzut de mulți ani.

    Odată, când cei trei fii ai noștri erau mici, i-am dus la Disney World, în Orlando, Florida. În ziua de Sabat, am mers la o biserică din apropiere și am văzut două femei care erau studente misionare când eu și soțul meu am predat la Școala de Limbi Străine din Seul, Coreea, în 1980–1981. Ce reîntâlnire minunată am avut, depănând amintiri de acum douăzeci de ani!

    În a treia duminică din iulie, avem o reuniune a familiei din partea tatălui meu. Am participat la ea cu părinții mei în fiecare an și am ajuns să-mi cunosc toți verii. Pe măsură ce am îmbătrânit, am decis să continuăm reuniunea și să îi încurajăm pe verii mai tineri să participe. Reuniunea noastră are loc de mai bine de șaptezeci și cinci de ani, cu o singură excepție, când a trebuit să o anulăm din cauza pandemiei de Covid-19.

    Există o reuniune de familie pe care niciunul dintre noi nu vrea să o rateze – când Hristos Se va întoarce să-i ia pe copiii Lui acasă. El îi va aduna pe toți cei care au murit, împreună cu cei care așteaptă revenirea Sa, și nu vom mai vedea niciodată moartea. Răscumpărați prin sângele Său prețios, ne vom reuni cu cei dragi nouă. Ce zi va fi aceea! Isus vine în curând. Maranatha!

    Gyl Bateman

    Devoționalul pentru femei a fost preluat de pe devotionale.ro.

  • SĂ NE DORIM CU ARDOARE CERUL!


    Sufletul meu suspină și tânjește de dor după curțile Domnului, inima și carnea mea strigă către Dumnezeul cel viu!
    Psalmii 84:2

    Ascultă ediția audio aici.

    Când poporul lui Dumnezeu își va lua ochii de la lucrurile din această lume și îi va îndrepta spre cer și spre lucrurile cerești, atunci va fi un popor special, pentru că va vedea mila, bunătatea și compasiunea lui Dumnezeu revărsate peste fiii oamenilor. Iubirea va trezi o reacție din partea celor din poporul lui Dumnezeu și viața lor le va dovedi celor din jur că Duhul lui Dumnezeu îi controlează, că ei și-au legat sentimentele de lucrurile de sus, nu de cele de pe pământ.

    Când ne gândim la cer, ne putem solicita imaginația la maximum și ne putem gândi la cele mai îndrăznețe lucruri de care este capabilă mintea noastră, obosind în efortul de a înțelege amploarea, profunzimea și înălțimea acestui subiect. Este imposibil pentru mintea noastră să cuprindă marile teme ale eternității. Nu putem face efortul să înțelegem aceste lucruri fără a ne influența în bine întregul caracter și fără a nu avea o influență înălțătoare asupra minții noastre. Când ne gândim cum a venit Hristos în lumea noastră să moară pentru omul căzut, înțelegem ceva din prețul care a fost plătit pentru răscumpărarea noastră și ne dăm seama că nu există nicio bunătate și măreție autentică fără Dumnezeu.

    Numai prin lumina care strălucește de la crucea de pe Calvar noi putem cunoaște care este profunzimea păcatului și a degradării omenirii căzute din cauza păcatului. Numai după lungimea lanțului coborât din cer să ne ridice ne putem da seama de adâncimea la care eram scufundați. Și doar prin menținerea în atenție a realităților nevăzute putem înțelege ceva din minunata temă a răscumpărării. Suntem aproape acasă; vom auzi curând glasul Mântuitorului, mai bogat decât orice muzică, spunând: „Războiul tău s-a încheiat. Intră în bucuria Stăpânului tău!” O, fericită, fericită binecuvântare, eu vreau să o aud de pe buzele Sale nemuritoare. Eu vreau să-L slăvesc, vreau să-L onorez pe Cel ce stă pe tron. Vreau ca vocea mea să fie ecoul și ecoul ecoului prin curțile cerului. Vei fi și tu acolo? (…) Dumnezeu să ne ajute și să ne umple cu toată plinătatea și puterea, ca să gustăm apoi bucuria lumii care vine!

    Ce va contribui la fericirea celor răscumpăraţi?
    Află răspunsul ascultând materialul zilei de azi din cartea „Căminul adventist”.

    Răspunsul se află la pagina 449 a cărții „Căminul adventist”, Editura Viață și Sănătate, ediția tipărită 2024, capitolul Viața în căminul din Eden.

    Soarele apune: B 16:42, CT 16:33, IS 16:26, MS 16:40, SM 16:42, DJ 16:52, AR 16:52

    Gândul de dimineață a fost preluat de pe devotionale.ro.

  • REGELE REGILOR

    Mielul îi va birui, pentru că El este Domnul domnilor și Împăratul împăraților. Și cei chemați, aleși și credincioși care sunt cu El, de asemenea, îi vor birui.
    Apocalipsa 17:14

    Împărăția lumii a trecut în mâinile Domnului nostru și ale Hristosului Său. Și El va împărăți în vecii vecilor.
    Apocalipsa 11:15

    Încoronarea regelui Charles al III-lea al Regatului Unit, în mai 2023, a atras atenția întregii lumi. La Londra, mulțimi entuziaste s-au aliniat pe străzi pentru a sărbători și pentru a lua parte la fastul asociat cu evenimentul. Slujba de încoronare în sine este încărcată de istorie, având la bază ritualuri care datează de aproape o mie de ani. Este în esență o ocazie religioasă solemnă, cu imnuri, lectură din Scriptură și o predică, dar și cu ritualurile ungerii, consacrării și încoronării monarhului. Un aspect care mi-a atras atenția în timp ce urmăream transmisiunea a fost faptul că, la intrarea în Westminster Abbey, regele Charles a fost întâmpinat de un tânăr corist cu aceste cuvinte: „Maiestate, în calitate de copii ai Împărăției lui Dumnezeu, vă urăm bun-venit în numele Regelui regilor!” Regele Charles a răspuns: „În numele Lui și după exemplul Lui, nu am venit să fiu servit, ci să slujesc”, reluând cuvintele lui Isus din Marcu 10:45 (https://www.royal.uk/news-and-activity/2023-05-06/the-coronation-service-order-of-service).

    Nu există nicio îndoială că regele Charles are deja mulți ani de slujire și va continua să slujească poporul peste care domnește. Și totuși, odată ce ritualurile s-au încheiat, regele și regina s-au întors la palatul lor. Slujirea lui Isus, pe de altă parte, a implicat un act de dragoste și compasiune uimitoare – El a renunțat la tronul Său ceresc pentru a deveni o ființă umilă, pentru a sluji și a salva omenirea.

    Apostolul Pavel evidențiază umilința lui Isus, care Și-a asumat statutul de rob și a murit pe cruce, în ascultare de voia Tatălui Său (Filipeni 2:6-8). Vestea minunată este că Regele nostru slujitor a înviat și „Dumnezeu L-a înălțat nespus de mult și I-a dat Numele care este mai presus de orice nume” (Filipeni 2:9).

    Prin harul Său, sper să mă aflu în marea mulțime din cer care Îl sărbătorește pe Regele nostru mântuitor și care cântă: „Vrednic este Mielul, care a fost înjunghiat, să primească puterea, bogăția, înțelepciunea, tăria, cinstea, slava și lauda!” (Apocalipsa 5:12). Vei fi și tu acolo?

    Jennifer Baldwin

    Devoționalul pentru femei a fost preluat de pe devotionale.ro.

  • „VENIȚI, VOI, CEI BINECUVÂNTAȚI!”


    Este scris: „Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit și la inima omului nu s-au suit, așa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc.”
    1 Corinteni 2:9

    Ascultă ediția audio aici.

    Cei care Îl iubesc pe Dumnezeu cu adevărat vor dori să-și dezvolte talentele pe care El li le-a dat, în așa fel încât acestea să fie o binecuvântare pentru alții. Și încet, încet, porțile cerului se vor deschide larg ca să-i primească, iar de pe buzele Împăratului slavei binecuvântarea se va revărsa în urechile lor asemenea celei mai bogate muzici: „Veniți, binecuvântații Tatălui Meu, de moșteniți Împărăția, care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii” (Matei 25:34). Astfel vor fi primiți răscumpărații în locuințele pe care Isus le pregătește pentru ei. Cei din jurul lor nu vor fi cei josnici de pe pământ, ci aceia care, cu ajutor divin, și-au format un caracter perfect. Fiecare tendință păcătoasă, fiecare nedesăvârșire au fost îndepărtate prin sângele lui Hristos, iar excelența și strălucirea gloriei Sale, mult mai mari decât splendoarea strălucirii soarelui la amiază, le sunt împărtășite. Frumusețea morală și perfecțiunea caracterului lui Hristos luminează prin ei, de o valoare care depășește cu mult această splendoare cerească. Ei sunt fără vină înaintea marelui tron alb, bucurându-se de aceeași demnitate și de aceleași privilegii cu îngerii.

    „Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit și la inima omului nu s-au suit, așa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc” (1 Corinteni 2:9). În vederea moștenirii glorioase care i-ar putea aparține, „ce ar da un om în schimb pentru sufletul său?” (Matei 16:26). Chiar să fie sărac, deține în el o bogăție și o demnitate pe care lumea nu le-a putut oferi niciodată. Sufletul răscumpărat și curățat de păcat, cu tot cu puterile sale nobile dedicate în slujba lui Dumnezeu, este de o valoare fără egal. A locui pentru totdeauna în acest cămin al celor binecuvântați, a purta în suflet, corp și spirit nu urmele sumbre ale păcatului și blestemului, ci asemănarea perfectă cu Creatorul nostru și, prin veacurile fără sfârșit, să progresezi în înțelepciune, în cunoaștere și în sfințenie, explorând noi câmpuri ale gândirii, permanent descoperind noi minuni și glorii, crescând necontenit în capacitatea de a cunoaște, de a te bucura și a iubi, știind că există dincolo de noi bucurie, dragoste și înțelepciune infinită – iată obiectivul spre care ne îndreaptă speranța creștină!

    Ce l-a implorat Ellen White pe îngerul ei însoţitor?
    Află răspunsul ascultând materialul zilei de azi din cartea „Căminul adventist”.

    Răspunsul se află la pagina 449 a cărții „Căminul adventist”, Editura Viață și Sănătate, ediția tipărită 2024, capitolul Viața în căminul din Eden.

    Soarele apune: B 16:41, CT 16:32, IS 16:25, MS 16:39, SM 16:41, DJ 16:52, AR 16:52

    Gândul de dimineață a fost preluat de pe devotionale.ro.

  • LUMINILE DE ACASĂ

    În El era viața, și viața era lumina oamenilor. Lumina luminează în întuneric. […] Lumina aceasta era adevărata Lumină, care luminează pe orice om, venind în lume.
    Ioan 1:4-9

    Crăciunul este o perioadă frumoasă, plină de povești, muzică, lumini colorate, decorațiuni și bunătăți speciale. Împletită în jurul tuturor celorlalte lucruri este povestea nașterii lui Isus, cel mai prețios Dar al lui Dumnezeu pentru noi – Lumina lumii!

    În anul în care am împlinit nouă ani, mama ne-a urcat pe toți cei șase copii în micuța noastră berlină pentru o excursie în oraș. A fost un răsfăț special, deoarece rareori aveam ocazia să mergem. Se rugase să găsească o modalitate de a face Crăciunul special pentru puii ei și, chiar în acea dimineață, primise o scrisoare de la bunica, cu un cec atașat. Înainte de a coborî din mașină în fața magazinului general, mama ne-a instruit cu grijă „să ne uităm, dar să nu atingem” când vom intra înăuntru. Ne-am uitat cu uimire la toate luminile și jucăriile de Crăciun, fără să ne dăm seama că mama ne privea și își făcea cumpărăturile în liniște.

    În timp ce ne îngrămădeam înapoi în mașină, mama părea îngrijorată. Ningea tare. Am pornit la drum, și cei mai mici au adormit curând de la bătaia ritmică a lanțurilor de cauciucuri pe asfalt. Dar când mama a ieșit de pe șosea pentru ultima porțiune de trei kilometri spre casă, eu și fratele meu Fred am început să ne rugăm. În cele din urmă, mașina a hurducăit, apoi s-a oprit. Mai era vreun kilometru și jumătate până acasă. Ninsoarea aproape se oprise și abia dacă mai fulguia. Mama știa că mersul pe jos ne va ține de cald. Mama, Fred și cu mine îi căram pe cei mai mici copii. După ceea ce ni s-au părut a fi ore întregi, am intrat în casă, recunoscători că eram acasă și la căldură.

    Tata, care se întorcea de la serviciu, a dat peste mașina noastră blocată. Primul său gând a fost: Doamne, ai grijă de familia mea! Ne-a urmărit cu atenție urmele pașilor, cu brațele încărcate cu cumpărăturile mamei. O, ce ușurare când și-a ridicat privirea și a zărit luminile de acasă! Îți mulțumesc, Doamne, sunt în siguranță!

    În dimineața de Crăciun, ce bucurie a fost când fiecare din noi a primit una dintre acele jucării minunate pe care le doream de mult! Ne târâm printr-o lume rece și întunecată, dar Isus este încă Lumina și ne face semn să ne întoarcem acasă. Ce bucurie va fi în marea dimineață a învierii! El ne-a dat lumina. O vom urma noi spre casă?

    Dorothy Duncan

    Devoționalul pentru femei a fost preluat de pe devotionale.ro.

  • GLORIILE LUMII VIITOARE


    Niciodată nu s-a pomenit, nici nu s-a auzit vorbindu-se și (…) nici n-a văzut vreodată ochiul așa ceva: anume ca un alt dumnezeu afară de Tine să fi făcut asemenea lucruri pentru cei ce se încred în El. 
    Isaia 64:4

    Ascultă ediția audio aici.

    Mulți au tânjit să pătrundă cu mintea gloriile lumii viitoare și să li se dezvăluie misterele eterne, dar au bătut la ușă degeaba. Ceea ce este deja descoperit este pentru noi și copiii noștri. (…) Marele-Descoperitor a deschis pentru inteligența noastră multe lucruri care sunt esențiale înțelegerii atracțiilor cerului și respectului pentru răsplătirea răsplătirilor. (…)

    Dezvăluirile lui Isus în legătură cu lucrurile cerești sunt de un așa caracter încât numai mintea spirituală le poate aprecia. Imaginația trebuie să recurgă la puterile ei maxime ca să întrezărească gloriile cerului, dar „lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit și la inima omului nu s-au suit, așa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc” (1 Corinteni 2:9). Forțele cerești sunt pretutindeni în jurul nostru. (…) Îngerii luminii creează o atmosferă cerească în jurul sufletului, înălțându-ne spre cele nevăzute și veșnice. Nu le putem sesiza forma, cu vederea naturală; numai printr-o viziune spirituală putem discerne lucrurile cerești. Puterile noastre omenești ar fi distruse de gloria fără margini a îngerilor de lumină. Numai urechea spirituală poate distinge armonia vocilor cerești. Nu este planul lui Hristos să ne stârnească emoțiile prin descrieri strălucitoare. (…) Cu suficientă claritate, El S-a prezentat pe Sine drept Calea, Adevărul și Viața, ca singurul mijloc prin care se obține mântuirea. Nu este nevoie de nimic mai mult decât atât.

    El ar putea aduce sufletul omenesc în pragul cerului și, prin ușile deschise, să ne arate gloria dinăuntru, care inundă sanctuarul ceresc și luminează printre arcadele sale, dar noi trebuie să percepem prin credință, nu prin vedere naturală. El nu uită că suntem agenții Săi umani, care facem lucrările lui Dumnezeu într-o lume cu totul mânjită și pătată de blestem. În această lume, acoperită de un întuneric moral ca un giulgiu al morții, în care întunericul acoperă pământul și negură mare popoarele, noi trebuie să umblăm în lumina cerului.

    Care este locul nostru de odihnă?
    Află răspunsul ascultând materialul zilei de azi din cartea „Căminul adventist”.

    Răspunsul se află la pagina 448 a cărții „Căminul adventist”, Editura Viață și Sănătate, ediția tipărită 2024, capitolul Viața în căminul din Eden.

    Gândul de dimineață a fost preluat de pe devotionale.ro.

  • DOMNUL ESTE PĂSTORUL MEU

    Domnul este Păstorul meu: nu voi duce lipsă de nimic.
    Psalmii 23:1

    Împreună cu cei doi copii mici ai noștri, am plecat ca misionari în Kenya, Africa de Est. La scurt timp după ce am ajuns, Susie a devenit parte din familia noastră. Acel an a fost deosebit de greu pentru ea. Tatăl ei murise, iar mama ei fusese mușcată de un șarpe și își pierduse partea inferioară a piciorului. Acum, era aproape Crăciunul. Tufe înalte îmbrăcate în stacojiu strălucitor și arbori masivi înmiresmați în miriade de flori albastre, arbori de mango și portocali care implorau să fie culeși, toate anunțau această perioadă din an.

    Cu o zi înainte de Crăciun, am umplut mașina cu mâncare pentru familia lui Susie. Pe portbagajul de deasupra se afla un sac mare de porumb și un altul de făină, care fusese deja măcinată la moara locală și era gata de folosit. În portbagajul mașinii am pus ulei, sare, zahăr, chibrituri, banane și săpun. Susie a adăugat rochițe și câteva jucării din rezerva mea de Crăciun pentru surorile ei mai mici. În dimineața de Crăciun, soțul meu s-a trezit devreme, nereușind să doarmă. S-a dus în grădină și a cules sfeclă, roșii, morcovi, avocado și verdețuri. Apoi am adăugat ananas, portocale, papaya, ouă și pâine proaspăt coaptă.

    Mama Salome, mama lui Susie, își plantase câmpul cu porumb și fasole, pe care îl păzea cu grijă zi și noapte pentru a ține departe mistreții. Aceasta era o sarcină majoră pentru o femeie cu un singur picior. Ceea ce nu am știut până când am ajuns în ziua de Crăciun a fost că hoții îi furaseră tot porumbul și fasolea imediat după recoltare. Familia mâncase aproape numai buruieni și rădăcini timp de trei săptămâni. Când ne-am oprit lângă coliba lor din noroi și paie, trei fetițe slabe au dat buzna. În timp ce descărcam mașina încărcată, Mama Salome a ieșit din colibă, cu lacrimi pe față. Nu mai contenea cu mulțumirile.

    În câteva clipe, Susie a aprins focul. Când ugali (terci gros de porumb) a fost gata, Mama Salome ne-a invitat să mâncăm. Noi am răspuns: „Trebuie să mâncați voi mai întâi! Fetele tale sunt flămânde!” Ea a insistat că, în calitate de oaspeți, trebuie să mâncăm noi primii. Ne-am instruit copiii să mănânce doar puțin – și foarte repede! Abia după ce am mâncat noi, fetele au mâncat și, o, cât au mâncat!

    Când am intrat în coliba mică, pe perete se afla rola cu imagini și versete pe care i-o dădusem într-o vizită anterioară. Era deschisă la imaginea Bunului Păstor. Versetul biblic afișat era: „Domnul este păstorul meu, nu voi duce lipsă de nimic.” Mama Salome stătuse trează toată noaptea, rugându-se pentru mâncare.

    Dorothy Duncan

    Devoționalul pentru femei a fost preluat de pe devotionale.ro.

  • ÎL VOM VEDEA PE ÎMPĂRAT


    Ochii tăi vor vedea pe Împărat în strălucirea Lui, vor privi țara în toată întinderea ei.
    Isaia 33:17

    Ascultă ediția audio aici.

    Dacă vrem să-L vedem pe Împărat în frumusețea Lui, trebuie să ne comportăm în mod corespunzător. Trebuie să depășim stadiul în care eram copilăroși. Când suntem provocați, să rămânem tăcuți! Sunt vremuri în care tăcerea este elocventă. Trebuie să dovedim răbdare, amabilitate și îngăduință, care să ne facă vrednici să ne numim fii și fiice ale lui Dumnezeu. Să ne încredem în El, să credem în El și să ne sprijinim pe El! Să călcăm pe urmele lui Hristos, care zice: „Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea în fiecare zi și să Mă urmeze” (Luca 9:23). (…) Poate fi o cruce grea să taci când trebuie să taci. Poate fi o disciplină dureroasă, dar te asigur că, pentru a birui răul, tăcerea face mai mult decât o furtună de vorbe mânioase.

    Aici, în această lume, noi trebuie să învățăm ce trebuie să fim pentru a avea un loc în curțile cerești. Să învățăm lecțiile pe care Hristos vrea să ni le predea ca să putem fi pregătiți pentru a fi luați în școlile superioare din curțile de sus, unde Mântuitorul ne va conduce pe malul râului vieții, explicându-ne multe lucruri care aici nu pot fi înțelese. (…) Acolo vom vedea slava lui Dumnezeu cum nu am mai văzut-o niciodată înainte. Acum avem doar frânturi din această glorie, pentru că nu ducem până la capăt cunoașterea de Domnul.

    Fiecare principiu corect, fiecare adevăr învățat într-o școală de pe pământ ne vor face să avansăm la fel de mult ca în școala cerească. Așa cum a umblat și a vorbit cu ucenicii Săi în timpul misiunii Sale pe pământ, Domnul Hristos ne va învăța în școala de sus, conducându-ne de-a lungul râului vieții și descoperindu-ne adevăruri care, în această viață, trebuie să rămână taine, din cauza limitelor minții umane atât de ruinate de păcat. În școala cerului vom avea ocazia să înaintăm pas cu pas spre marile înălțimi ale cunoașterii. Acolo, fiind copii ai Împăratului ceresc, vom locui permanent cu membrii familiei imperiale; acolo Îl vom vedea pe Împărat în frumusețea Lui și vom privi farmecul Său inegalabil. Am așteptat mult, dar speranța noastră nu s-a micșorat. Dacă Îl putem vedea pe Împărat în strălucirea Lui, vom fi pentru totdeauna binecuvântați.

    Ce va face Adam când va revedea Edenul, pe care l-a pierdut?
    Află răspunsul ascultând materialul zilei de azi din cartea „Căminul adventist”.

    Răspunsul se află la pagina 447 a cărții „Căminul adventist”, Editura Viață și Sănătate, ediția tipărită 2024, capitolul Viața în căminul din Eden.

    Gândul de dimineață a fost preluat de pe devotionale.ro.

  • CULCAT ÎN IESLE

    Iată semnul după care-L veți cunoaște: veți găsi un prunc […] culcat într-o iesle.
    Luca 2:12

    Când îngerul le-a spus păstorilor că Mântuitorul lor S-a născut în cetatea lui David, cum au știut ei unde să meargă? Ați fi mers la Ierusalim sau la Betleem? Ambele sunt numite cetatea lui David. Cu siguranță că îngerii au făcut un gest în direcția corectă, dar poate că păstorii l-au asociat pe regele David cu un păstor din Betleem care își păzea oile pe aceleași dealuri. Știm că au ajuns în orașul potrivit, căutându-L pe Mântuitorul lumii. Al doilea semn pe care l-au primit a fost găsirea pruncului culcat într-o iesle.

    Ieslea. O iesle este un adăpost pentru animale. Ieslele nu erau ca lădițele noastre din lemn, deoarece nu sunt foarte mulți copaci pentru construcție în Iudeea. Ieslele pentru hrana animalelor erau săpate în piatră. Pruncul Isus a fost găsit întins pe o lespede de piatră (într-un grajd) la naștere, semn care prefigurează modul în care va fi așezat pe o lespede de piatră (într-o peșteră) la moartea Sa.

    Păstorii nu au așteptat dimineața. Cu siguranță au alergat cu sufletul la gură din casă în casă, bătând la uși, trezind orașul, întrebând dacă s-a născut un copil în acea noapte și dacă ieslea din grajd era folosită ca leagăn – răspândind astfel vestea nașterii Mântuitorului. Dacă aș fi fost păstor în acea noapte, probabil că aș fi protestat: „Scuză-mă, înger glorios, tocmai ai spus că un Mântuitor, Mesia cel promis, a sosit fără pompă și fără ceremonii fastuoase în ceea ce este considerat cel mai josnic, cel mai umil, poate cel mai murdar – cu siguranță cel mai urât mirositor – loc posibil? E întins acolo unde creaturile Sale vin să se hrănească? Spui că acestea sunt invitate să mănânce liber trupul Său și să bea sângele Său? Aceasta este o veste bună? Mie mi se pare că El zace ca un miel care așteaptă să fie sacrificat. Nu așa mi-am închipuit eu un Mesia cuceritor!”

    Lespedea de piatră a fost un semn pe care acești păstori l-au înțeles: mieii erau hrăniți la iesle. Unii au devenit mai târziu mese de Paște. L-au recunoscut ei în pruncul Isus pe Mielul lui Dumnezeu care avea să spună mai târziu la ultima Sa cină pascală: „Luați, mâncați, acesta este trupul Meu” (Marcu 14:22)?

    Când Îl accept pe Isus ca Mielul meu de Paște, El devine Eliberatorul meu. El mă conduce în exodul meu din întuneric și din tirania păcatului. El îmi oferă pâinea pe care să o mănânc la ieslea Sa. Acea lespede de piatră simbolizează Stânca mântuirii mele, tăria mea, turnul meu puternic, refugiul meu și fortăreața mea. „Binecuvântată să fie Stânca mea!” (Psalmii 18:46).

    Rebecca Turner

    Devoționalul pentru femei a fost preluat de pe devotionale.ro.