Studiu Biblic

Autor: razva

  • ALEGERI ZILNICE, REZULTATE VEȘNICE


    Învață-mă să fac voia Ta, căci Tu ești Dumnezeul meu! Duhul Tău cel bun să mă călăuzească pe calea cea dreaptă!
    Psalmul 143:10

    Ascultă ediția audio aici.

    „Lăsați-L pe Dumnezeu să facă planuri pentru voi! Asemenea unui copilaș, aveți încredere în călăuzirea Lui, care «va păzi pașii preaiubiților Lui» (1 Samuel 2:9). Dumnezeu nu-Și conduce niciodată copiii altfel decât ar alege ei înșiși să fie conduși dacă ar putea vedea sfârșitul de la început și dacă ar zări slava scopului pe care îl împlinesc ca împreună-lucrători cu El” (DV, pp. 419–420).

    Trăim într-o societate în care suntem încurajați să ne croim propriul drum în viață, să ne bazăm pe forțele noastre și pe înțelepciunea proprie. Totuși, Scriptura ne oferă alt model: să ne lăsăm învățați de Dumnezeu și să ne încredem în voia Lui.

    Imaginează-ți un copil care învață să cânte la pian! Nu este suficient să privească. El ascultă, exersează, pune întrebări, greșește, dar învață. La început nu înțelege de ce trebuie să repete mereu aceleași exerciții simple. Dar profesorul știe. El vede imaginea completă. El știe cum fiecare notă repetată, fiecare pas mic contribuie la formarea unui interpret desăvârșit. La fel este și Dumnezeu cu noi. El vede ceea ce noi nu putem vedea, ne cunoaște pe deplin și Își dorește tot ce e mai bun pentru noi.

    A ne lăsa învățați de El înseamnă a renunța la ideea că știm ce este mai bine pentru noi. Mai presus de toate, înseamnă a crede că voia Lui este întotdeauna bună și desăvârșită, indiferent cât de greu de înțeles ar fi uneori.

    Isus caută încă oameni care îndrăznesc să se încreadă fără rezerve în El.

    Provocare: Consacră-I-te azi lui Dumnezeu rugându-te astfel: „O, Doamne, primește-mă să fiu cu totul al Tău! Așez toate planurile mele la picioarele Tale. Folosește-mă astăzi în serviciul Tău! Rămâi cu mine, și tot ce fac eu să fie făcut prin puterea Ta!” (CH, p. 52).
     

    Soarele apune: B 16:47, CT 16:38, IS 16:31, MS 16:45, SM 16:47, DJ 16:57, AR 16:57

    * Devoționalul din această zi stă la baza textului narat în 𝐌𝐢𝐧𝐮𝐭𝐮𝐥 𝐝𝐞 𝐬𝐮𝐟𝐥𝐞𝐭.

    autor: Alexandra Botnaru

    Gândul de dimineață a fost preluat de pe devotionale.ro.

  • MUNȚII DINTRE NOI ȘI CASA DE SUS

    Să umblați după lucrurile de sus, unde Hristos șade la dreapta lui Dumnezeu. Gândiți-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ! 
    Coloseni 3:1,2

    Excursia noastră cu cortul fusese un succes, iar când strângeam lucrurile, soțul meu a sugerat să urcăm pe Muntele Princeton, din apropiere (un vârf de peste 4.267 m altitudine). Era aproape amiază, mult după ora obișnuită de plecare pentru o astfel de ascensiune, dar cerul senin și vremea perfectă ne îmbiau.

    Cei doi fii ai noștri, încă mici, au fost încântați de idee, așa că, în loc să ne îndreptăm spre casă, am pornit spre începutul traseului. La un moment dat, soțul meu, pasionat de munte, a tras brusc pe marginea drumului abrupt și ne-a arătat o potecă slab conturată ce ducea spre vârf. „Hai să mergem pe aici, în loc de traseul principal! Ne va scuti ceva timp.”

    Frumusețea sălbatică ne înconjura, iar moralul era ridicat în timp ce urcam. După ce am ajuns pe vârf, târziu după-amiaza, ne-am oprit să facem o fotografie de familie, apoi am decis să coborâm pe traseul principal, bine bătătorit. Picioarele obosite și o singură lanternă frontală ne-au încetinit coborârea. Băieții au aplaudat când am ajuns la indicatorul de traseu, dar știam cu toții că mai aveam de mers până la camionetă, parcată mai jos, pe drumul abrupt. După o vreme, mezinul nostru a devenit neliniștit și a rostit o întrebare care plana deja în mintea tuturor: „N-ar fi trebuit să fim deja la camionetă, tati? Dacă i s-a întâmplat ceva? Cum o să ajungem acasă?” Soțul meu l-a liniștit spunându-i că îngerii veghează asupra noastră, că suntem împreună și că Isus va avea grijă de noi. Rugându-ne cu voce tare și cântând împreună, ne-am ridicat moralul în timp ce mergeam prin întuneric. În cele din urmă, am cotit după o curbă abruptă, iar același fiu a strigat de bucurie! Găsisem camioneta exact acolo unde o lăsasem. Totul era în regulă și ne-am îndreptat spre casă.

    Pe drumul spre adevărata noastră Casă, vom întâlni munți descurajatori. Chiar și în zilele însorite, cărarea poate fi lungă și abruptă, iar oboseala se poate instala. Întunericul fricii și al descurajării poate amenința să ne copleșească și ne-am putea întreba dacă nu cumva s-a întâmplat ceva care ne-ar putea împiedica să ajungem acasă. Dar împreună, să continuăm să mergem înainte, cântând cântece de speranță și curaj, știind că Isus ne-a promis prezența Sa ca lumină pe cale.

    Împreună, să ne ținem privirea ațintită la Isus, Cel care a început și va duce la bun sfârșit călătoria noastră în credință. Suntem aproape de Casă!

    DeeAnn Bragaw

    Devoționalul pentru femei a fost preluat de pe devotionale.ro.

  • S-A SUIT SUS… ȘI LE-A DAT DARURI OAMENILOR


    De aceea este zis: „S-a suit sus, a luat robia roabă și le-a dat daruri oamenilor.”
    Efeseni 4:8

    Ascultă ediția audio aici.

    Într-o prezentare plină de har, apostolul Pavel le vorbește efesenilor despre un lucru extraordinar care însoțește învierea și înălțarea la cer a Domnului Hristos: „S-a suit sus, a luat robia roabă și le-a dat daruri oamenilor.” Prezența Domnului Hristos la tronul lui Dumnezeu este însoțită de nenumărate binecuvântări revărsate asupra omenirii, iar noi primim darurile oferite prin jertfa Sa mântuitoare. Se conturează astfel imaginea unui Împărat ceresc care, după ce a biruit puterile întunericului, se întoarce în slavă și, asemenea regilor din vechime la întoarcerea din luptă, îi oferă poporului roadele victoriei: daruri, responsabilități sfinte.

    Hristos, prin înălțarea Sa, a inaugurat o nouă etapă a planului de mântuire, trimițând Duhul Sfânt și înzestrând Biserica cu tot ce este necesar pentru slujire, unitate și creștere spirituală. Victoria Lui este temelia lucrării noastre.

    Această bucurie a darurilor din ceruri nu poate fi umbrită de nicio experiență, oricât de lungă sau de dureroasă ar fi. Să ne amintim că această epistolă către efeseni este scrisă de cel care se prezintă ca întemnițat pentru Domnul.

    Gândindu-se la fericirea sau, am putea spune, la darul pentru cei ce se tem de Domnul și umblă în căile Lui, psalmistul le concretizează în declarația-făgăduință: „Atunci te bucuri de lucrul mâinilor tale, ești fericit și-ți merge bine” (Psalmul 128:2).

    Din buchetul de daruri pe care umanitatea le-a primit din mâna plină de dragoste a Tatălui ceresc, pentru acest an suntem provocați să gândim și să trăim în valorile pe care sănătatea le poate aduce experienței noastre creștine, în toată plinătatea exprimării ei: „Și duhul vostru, sufletul vostru și trupul vostru să fie păzite întregi, fără prihană, la venirea Domnului nostru Isus Hristos!” (1 Tesaloniceni 5:23). Și, mai mult decât această dorință apostolică, avem și asigurarea prezenței divine alături de noi: „Cel ce v-a chemat este credincios și va face lucrul acesta” (1 Tesaloniceni 5:24). Iar profetul Ieremia, în cunoscutele sale „Plângeri”, nu uită, în mijlocul suferinței sale și a poporului, să constate: „Bunătățile Domnului nu s-au sfârșit, îndurările Lui nu sunt la capăt, ci se înnoiesc în fiecare dimineață” (Plângerile lui Ieremia 3:22-23).

    Vă propunem ca, în fiecare dimineață, să căutați printre binecuvântările pregătite de Mântuitorul acele daruri care dau sens vieții noastre și întăresc inimile slăbănogite și genunchii care se clatină (Isaia 35:3).

    * Devoționalul din această zi stă la baza textului narat în Minutul de suflet.

    Gândul de dimineață a fost preluat de pe devotionale.ro.

  • O SĂPTĂMÂNĂ

    Vegheați dar, căci nu știți ziua, nici ceasul.
    Matei 25:13

    Grădina Zoologică din Cleveland, Statele Unite ale Americii, organizează în fiecare vară un festival al felinarelor asiatice, iar eu îmi doream să merg de ceva vreme, dar nimeni dintre cunoscuții mei nu era interesat să participe. Cu câțiva ani mai devreme, sora mea trecuse cu mașina în timpul zilei. Nu era prea interesant să vezi felinarele la lumină. Ne-am dat întâlnire, cu un an înainte, să mergem noaptea și să ne plimbăm, pentru a ne bucura pe deplin de festival.

    Odată ce biletele au fost puse în vânzare, am invitat alți câțiva membri ai familiei și prieteni și am ales o dată. Toată lumea a fost încântată să participe. Bineînțeles, nu aveam de unde să știm dacă vremea va fi bună în ziua respectivă. Nimeni nu voia să se plimbe prin ploaie sau pe o căldură toridă.

    Ziua a sosit în sfârșit, iar grupul nostru s-a distrat de minune. Felinarele au fost împrăștiate și expuse în toată grădina zoologică și toate erau atât de frumoase! Cred că am mers pe jos vreo 10 km în acea seară! Deoarece era întuneric în cea mai mare parte a timpului în care am fost acolo, nu erau prea multe animale pe care să le vedem. Felinarele au fost în centrul atenției noastre.

    Cu toate acestea, a existat o atracție care ne-a stârnit curiozitatea – floarea-cadavru. Nu auzisem niciodată de ea și mă întrebam ce este. Ne-am îndreptat pe îndelete spre exponat și am citit despre această floare. Înflorise doar de patru ori în ultimii douăzeci și opt de ani. Am descoperit cum și-a primit numele. Când este în floare, are un miros înțepător. Unii spun că miroase a carne în putrefacție. De aici și numele. Am făcut câteva fotografii și apoi am plecat mai departe.

    Câteva zile mai târziu, la televizor au început să apară știri că floarea-cadavru dădea semne că va înflori! Și așa a și fost; a înflorit complet la exact o săptămână după vizita noastră la Grădina Zoologică din Cleveland! Nu mi-a venit să cred că am ratat acest eveniment rar cu o săptămână. Ar fi fost incredibil să o vedem (poate nu și să o mirosim) în persoană. Pentru exponatul de care tocmai ne apropiaserăm erau acum cozi care durau până la o oră sau mai mult.

    Există un eveniment unic, care va avea loc în curând, și anume a doua venire a Domnului nostru Isus Hristos. Nu vreau să Îl ratez și îmi planific de pe acum să particip. La fel cum floarea a dat semne că va înflori în curând, există semne că revenirea lui Hristos este foarte aproape, de aceea, „vegheați”!

    Angèle Peterson

    Devoționalul pentru femei a fost preluat de pe devotionale.ro.

  • ÎMPĂRĂȚIA IUBIRII SFINTE


    Împărăția lumii a trecut în mâinile Domnului nostru și ale Hristosului Său. Și El va împărăți în vecii vecilor.
    Apocalipsa 11:15

    Ascultă ediția audio aici.

    Guvernarea Împărăției lui Hristos este altfel decât guvernarea pământeană. Este o reprezentare a caracterului celor care compun Împărăția. (…) În palatul Său domnește iubirea sfântă, iar birourile și întrunirile sunt înfrumusețate de manifestarea binefacerii. El le cere supușilor Săi să dea dovadă de milă și bunătate plină de dragoste – adică atributele Sale – în toate activitățile lor oficiale. (…) Numai puterea lui Hristos poate realiza transformarea din inimă și din minte de care trebuie să aibă parte toți aceia care vor beneficia împreună cu El de noua viață în Împărăția lui Dumnezeu. (…) Pentru a-L putea sluji corespunzător, noi trebuie să ne naștem prin Duhul divin. Acest lucru ne va curăța inima, ne va înnoi mintea și ne va da o nouă capacitate de a-L cunoaște și a-L iubi pe Dumnezeu. El ne va da voința de a asculta de toate cerințele Sale. Aceasta este adevărata închinare.

    „Privește Sionul, cetatea sărbătorilor noastre! Ochii tăi vor vedea Ierusalimul ca locuință liniștită, ca un cort care nu va mai fi mutat, ai cărui țăruși nu vor mai fi scoși niciodată și ale cărui funii nu vor mai fi dezlegate. Da, acolo cu adevărat Domnul este minunat pentru noi: El ne ține loc de râuri, de pâraie late. (…) Căci Domnul este Judecătorul nostru, Domnul este Legiuitorul nostru, Domnul este Împăratul nostru: El ne mântuiește! (…) Niciun locuitor nu zice: «Sunt bolnav!» Poporul Ierusalimului capătă iertarea fărădelegilor lui” (Isaia 33:20-24).

    Domnul zice: „«Vă veți bucura și vă veți veseli pe vecie pentru cele ce voi face. Căci voi preface Ierusalimul în veselie și pe poporul lui în bucurie. Eu Însumi Mă voi veseli asupra Ierusalimului și Mă voi bucura de poporul Meu; nu se va mai auzi în el de acum nici glasul plânsetelor, nici glasul țipetelor. (…) Vor zidi case și le vor locui; vor sădi vii și le vor mânca rodul. Nu vor zidi case ca altul să locuiască în ele, nu vor sădi vii pentru ca altul să ne mănânce rodul, căci zilele poporului Meu vor fi ca zilele copacilor, și aleșii Mei se vor bucura de lucrul mâinilor lor. (…) Niciun rău, nicio vătămare nu se va face pe tot muntele Meu cel sfânt», zice Domnul” (Isaia 65:18-25).

    Ce fel de ocupaţii vor avea pe pământul înnoit cei răscumpăraţi?
    Află răspunsul ascultând materialul zilei de azi din cartea „Căminul adventist”.

    Răspunsul se află la pagina 453 a cărții „Căminul adventist”, Editura Viață și Sănătate, ediția tipărită 2024, capitolul Imagini ale Noului Pământ.

    Gândul de dimineață a fost preluat de pe devotionale.ro.

  • PUTERNICUL GPS AL LUI DUMNEZEU

    „Eu”, zice Domnul, „te voi învăța și-ți voi arăta calea pe care trebuie s-o urmezi, te voi sfătui și voi avea privirea îndreptată asupra ta.”
    Psalmii 32:8

    Împreună cu mai mulți membri ai familiei mele, am fost invitată la un banchet. Eram atât de emoționată în timp ce îmi pregăteam cea mai bună rochie, cu pantofi și poșetă asortate, pentru eveniment. Am introdus adresa evenimentului în GPS și apoi am pornit spre banchet. Ne-am luat suficient timp și ne-am planificat să ajungem mai devreme pentru a putea obține un loc aproape de partea din față, fiindcă nu doream să pierdem nimic.

    Sistemul de poziționare globală (GPS) este o minune a zilelor noastre inventată de Departamentul de Apărare al Statelor Unite pentru uz militar. A fost permisă utilizarea sa în scopuri civile în anii 1980 – ce zi a fost aceea! Cei mai mulți oameni au îndrăgit sistemul, deoarece acesta a redus nevoia de hărți de hârtie, iar șoferii nu mai trebuiau să întoarcă mereu capul pentru a citi indicatoarele rutiere și numerele de pe clădiri, care nu erau întotdeauna vizibile.

    Am urmat instrucțiunile cu atenție și, în curând, GPS-ul a indicat că ne apropiem de destinație; ajunseserăm mai devreme, așa cum planificaserăm. Dar ceva era cu siguranță în neregulă. Am continuat să conducem o vreme, dar nu am auzit anunțul că am ajuns la destinație. Oare îl rataserăm? Am făcut o întoarcere în U și am încercat din nou, dar niciun anunț. Acest lucru s-a întâmplat de mai multe ori. După un timp, am sugerat să oprim GPS-ul și să ne uităm cu atenție în jur. În cele din urmă, am localizat adresa, dar am întârziat puțin și locurile noastre ideale erau ocupate. Am fost foarte dezamăgiți de GPS și ne-am reamintit că sistemul este creat de om și că este predispus la probleme.

    Domnul are, de asemenea, un sistem GPS, așa cum este indicat în versetul-cheie de astăzi. El a spus: „Te voi învăța și-ți voi arăta calea pe care trebuie s-o urmezi, te voi sfătui și voi avea privirea îndreptată asupra ta” (Psalmii 32:8). Cele șaizeci și șase de cărți ale Bibliei reprezintă sistemul nostru GPS de la Dumnezeu. În această lume ne vom simți pierduți și confuzi în călătoria noastră, dar nu trebuie să ne temem. Prin credință, acest GPS ne va ghida spre destinația noastră cerească, unde Dumnezeu ne pregătește o casă și un banchet magnific. Nu există niciodată erori, întârzieri sau informații eronate la GPS-ul lui Dumnezeu, deoarece El este Cartograful (creatorul hărților), Instructorul și Navigatorul. Tot ce ne cere El este să urmăm cu fidelitate instrucțiunile GPS-ului Său, și vom ajunge la locul potrivit, exact la timp!

    Sonia Kennedy-Brown

    Devoționalul pentru femei a fost preluat de pe devotionale.ro.

  • BUCURIE VEȘNICĂ


    După aceea m-am uitat și iată că era o mare gloată pe care nu putea s-o numere nimeni, din orice neam, din orice seminție, din orice norod și de orice limbă, care stătea în picioare înaintea scaunului de domnie și înaintea Mielului, îmbrăcați în haine albe, cu ramuri de finic în mâini.
    Apocalipsa 7:9

    Ascultă ediția audio aici.

    Toate categoriile sociale, toate popoarele, toate națiunile și limbile vor sta înaintea tronului lui Dumnezeu și al Mielului, în hainele lor fără pată și cu coroanele cu nestemate. Îngerul a spus: „Aceștia vin din necazul cel mare; ei și-au spălat hainele și le-au albit” (Apocalipsa 7:14), în timp ce iubitorii de plăceri mai mult decât de Dumnezeu, delăsătorii și neascultătorii au pierdut amândouă lumile. Ei nu au nici lucrurile acestei vieți, nici lucrurile vieții nemuritoare.

    Cei care alcătuiesc această mulțime triumfătoare, cu cântece de biruință, cu coroane și harpe, au trecut prin cuptorul aprins al suferințelor pământești, când acesta era încins la maximum. Ei vin din izolare, din foamete și tortură, din adâncă renunțare la sine și din descurajări amare. Priviți-i acum ca biruitori, nu mai sunt săraci, nu mai sunt în durere, în suferință și nu mai este mânia tuturor oamenilor împotriva lor din cauza lui Hristos! Uitați-vă la hainele lor cerești albe și strălucitoare, mai bogate decât oricare robă regească! Priviți prin credință la coroanele lor încărcate de pietre prețioase; niciodată o asemenea diademă nu a fost așezată pe fruntea unui monarh pământesc!

    Ascultați-le vocile în timp ce cântă cu putere osanale și flutură ramurile de palmier ale victoriei! Muzică bogată umple cerul în timp ce vocile lor cântă aceste cuvinte: „Vrednic, vrednic este Mielul care a fost junghiat” (Apocalipsa 5:12) și a înviat pentru veșnicie! „Mântuirea este a Dumnezeului nostru, care șade pe scaunul de domnie, și a Mielului” (7:10). Oștile îngerești, îngeri și arhangheli, heruvimi ocrotitori și serafimi glorioși, ca un ecou răspund cu un refren la acest imn triumfal plin de bucurie, spunând: „Amin. Ale Dumnezeului nostru să fie lauda, slava, înțelepciunea, mulțumirile, cinstea, puterea și tăria în vecii vecilor! Amin” (7:12). Oh, în ziua aceea va ieși la iveală că cei neprihăniți au fost cei înțelepți, în timp ce păcătoșii și neascultătorii au fost fără minte. (…) Rușinea și disprețul veșnic sunt partea lor. Cei care au fost colaboratori cu Hristos vor sta atunci în imediata apropiere a tronului lui Dumnezeu, împodobiți cu puritate și cu hainele neprihănirii veșnice.

    Ce vor aduce anii veşniciei în desfăşurarea lor?
    Află răspunsul ascultând materialul zilei de azi din cartea „Căminul adventist”.

    Răspunsul se află la pagina 453 a cărții „Căminul adventist”, Editura Viață și Sănătate, ediția tipărită 2024, capitolul Imagini ale Noului Pământ.

    Gândul de dimineață a fost preluat de pe devotionale.ro.

  • AMENDA DE CIRCULAȚIE

    Domnul judecă popoarele: fă-mi dreptate, Doamne, după neprihănirea și nevinovăția mea!
    Psalmii 7:8

    M-am uitat pe plic, alarmată de ceea ce am văzut scris pe el. Când l-am deschis cu nerăbdare, am constatat cu consternare că trecusem pe roșu. Îmi aminteam clar data la care fusesem în oraș; cu toate acestea, nu-mi aminteam să fi trecut pe roșu. „Doamne, nu-mi amintesc să fi trecut pe roșu. Voi suna și voi contesta acuzațiile.” Când am sunat, am fost sfătuită cu privire la pașii pe care trebuia să îi fac.

    Mi s-a acordat mai mult timp înainte ca dosarul meu să ajungă în instanță; în ziua în care trebuia să apar, m-am rugat, iar vărul meu s-a oferit să se roage și el. Am condus până în oraș, asigurându-mă că voi ajunge devreme. Mi-am anunțat sosirea la grefier și i-am spus povestea mea, iar acesta m-a asigurat că judecătorul m-ar putea ierta. Patru sau cinci cazuri au fost strigate înainte ca numele meu să fie strigat. După ce m-a strigat, judecătorul a citit acuzațiile.

    „Domnișoară Hines”, a întrebat el, „aveți ceva de spus în apărarea dumneavoastră?” „Da, domnule judecător, sincer, nu știam că am trecut pe roșu. Fusesem la doctor pentru o intervenție la picior și aveam dureri. Îmi pare rău.” Mi-am cerut scuze din nou și am adăugat: „Vă cer îndurare, onorată instanță!”

    Amenda era o sumă semnificativă, așa că am cerut din nou milă, dar, spre disperarea mea, nu mi s-a acordat. De fapt, a fost adăugată o taxă suplimentară la amendă.

    Am fost îngrozită și vizibil zguduită. Nu mi s-a arătat milă. I-am spus lui Dumnezeu: „Doamne, m-am rugat! Vărul meu s-a rugat, iar Tu nu mi-ai răspuns la rugăciune!” Imediat am simțit că Domnul a spus: „Ba da, am făcut-o.” În sfârșit am înțeles. Nu eram pregătită, m-am gândit. Aveam la dispoziție mai mult de o lună pentru a mă ruga și a posti, iar eu am așteptat să mă rog până în seara dinainte și până în dimineața procesului meu.

    Mi-am amintit că unele probleme necesitau post și multă rugăciune. Mi-am amintit, de asemenea, de cele cinci fecioare care nu erau pregătite pentru venirea mirelui. Lor nu li s-a arătat milă. Ușa s-a închis în fața lor.

    Prietenele mele, trebuie să fim pregătite, pentru că Judecătorul cel drept va veni în curând, neanunțat, și numai cei care s-au pregătit vor fi gata să intre la ospățul nunții Mielului.

    Patricia Hines

    Devoționalul pentru femei a fost preluat de pe devotionale.ro.

  • VOM RESPIRA AERUL CERULUI


    Aceștia vin din necazul cel mare; ei și-au spălat hainele și le-au albit în sângele Mielului.
    Apocalipsa 7:14

    Ascultă ediția audio aici.

    În timp ce se afla în viziune, Ioan a observat o mulțime îmbrăcată în haine albe. (…) Acești oameni se aflau în templul lui Dumnezeu. Iată rezultatul pentru toți cei care se bazează pe meritele lui Hristos și își spală hainele în sângele Său! S-au luat toate măsurile să putem sta cu Hristos pe tronul Său, condiția este însă să fim în armonie cu Legea lui Dumnezeu. (…) Nu ne putem permite să pierdem cerul. Trebuie să vorbim despre lucrurile cerești. Acolo nu mai este moarte, nici durere. De ce suntem atât de reținuți să vorbim despre aceste lucruri? De ce suntem atât de mult preocupați de lucrurile pământești? Apostolul ne încurajează să vorbim despre lucrurile de sus. „Dar cetățenia noastră este în ceruri, de unde și așteptăm ca Mântuitor pe Domnul Isus Hristos” (Filipeni 3:20). (…) Hristos va veni curând să-i adune pe cei care sunt pregătiți și să îi ducă în acest loc glorios. „Tot așa, Hristos, după ce S-a adus jertfă o singură dată, ca să poarte păcatele multora, Se va arăta a doua oară nu în vederea păcatului, ci ca să aducă mântuirea celor ce-L așteaptă” (Evrei 9:28).

    Ne place să ne gândim la acest eveniment? Sau îl dăm deoparte? (…) Cu cât vorbim mai mult despre Isus, cu atât vom reflecta mai mult chipul Său divin. Privind, suntem schimbați. Avem nevoie să Îl aducem pe Hristos în experiența noastră religioasă. Când vă adunați, discuțiile voastre să fie despre Hristos și mântuirea oferită de El! (…) Cu cât vorbim mai mult despre Isus, cu atât farmecul Său inegalabil ne va atrage privirea.

    Cei care nu au nicio plăcere să se gândească și să vorbească despre Dumnezeu în această viață nu se vor bucura de viața viitoare, unde Dumnezeu este prezent permanent și locuiește în mijlocul poporului Său. Dar cei cărora le place să se gândească la Dumnezeu vor fi în elementul lor când vor respira aerul cerului. Cei cărora aici, pe pământ, le place să se gândească la cer se vor delecta cu prieteniile sfinte și plăcerile sfinte de acolo. (…) „Nu va mai fi nimic vrednic de blestem acolo. Scaunul de domnie al lui Dumnezeu și al Mielului va fi acolo. Robii Lui Îi vor sluji. Ei vor vedea fața Lui și Numele Lui va fi pe frunțile lor” (Apocalipsa 22:3,4).

    Ce este cerul?
    Află răspunsul ascultând materialul zilei de azi din cartea „Căminul adventist”.

    Răspunsul se află la pagina 452 a cărții „Căminul adventist”, Editura Viață și Sănătate, ediția tipărită 2024, capitolul Imagini ale Noului Pământ.

    Gândul de dimineață a fost preluat de pe devotionale.ro.

  • ÎNCĂ MAI AVEM ACEASTĂ SPERANȚĂ

    Așteptând fericita noastră nădejde și arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu și Mântuitor Isus Hristos.
    Tit 2:13

    Încă din timpurile Noului Testament, urmașii lui Isus au avut această speranță și au așteptat revenirea Sa. Pionierii bisericii noastre vorbeau în mod constant despre speranța binecuvântată a celei de-a doua veniri a lui Isus în timp ce călătoreau prin țară predicând și învățând. Această speranță ardea în inimile lor.

    La 22 octombrie 1844, mulți din cei ce credeau în revenirea lui Isus s-au adunat pe Stânca Înălțării, la ferma lui William Miller din nordul statului New York, Statele Unite ale Americii, privind cerul, așteptând și sperând. Au fost amarnic dezamăgiți când Isus nu S-a întors în acea zi. Cu toate acestea, câțiva au continuat să creadă.

    La sfârșitul anilor 1800, evangheliștii ambulanți au început să ridice corturi și să propovăduiască faptul că Isus va veni în curând. Stră-străbunicii mei, după ce au participat la una dintre aceste întâlniri în corturi, au devenit credincioși și s-au alăturat celor care așteptau revenirea Sa. Toată viața lor au așteptat ca Isus să vină și au adormit în „speranța binecuvântată”. Străbunicii mei, apoi bunicii mei și apoi părinții mei au așteptat ca Isus să vină în timpul vieții lor; dar, în cele din urmă, și ei au adormit.

    În timpul celor patru ani de facultate, directorul ne spunea adesea că timpul este scurt și că Isus Se va întoarce probabil pe pământ înainte de a absolvi. Au trecut peste cincizeci de ani de la absolvirea noastră.

    La o sută cincizeci de ani de la Marea Dezamăgire din 1844, am stat cu soțul și copiii mei pe Stânca Înălțării, am privit cerul și am încercat să-mi imaginez cum trebuie să se fi simțit acei primi credincioși. Îmi amintesc că mi-am dorit ca Isus să vină în acea zi.

    Cu toate acestea, 2 Petru 3:8 spune că timpul Domnului nu este timpul nostru. La El, o zi este ca o mie de ani. În timp ce era pe pământ, Isus a spus mai multe parabole despre întârzieri – un mire care și-a întârziat venirea, un stăpân care și-a întârziat întoarcerea. Așadar, noi continuăm să așteptăm și să veghem, chiar dacă Domnul pare să întârzie venirea Sa. El vrea ca nimeni să nu piară, ci toți să accepte darul mântuirii Sale

    Să nu ne lăsăm absorbiți de lucrurile acestei lumi, pentru că totul în această lume va trece curând. Mă rog ca dorința noastră arzătoare să fie aceea de a-L împărtăși pe Isus și speranța revenirii Sale.

    Beth Davis Nelson

    Devoționalul pentru femei a fost preluat de pe devotionale.ro.