Studiu Biblic

Autor: razva

  • DE CE INIMA?


    Inima îmi zice din partea Ta: „Caută Fața Mea!” Și Fața Ta, Doamne, o caut!
    Psalmul 27:8

    Ascultă ediția audio aici.

    În limbaj poetic, inima este sediul afectului, al pasiunilor și al trăirilor emoționale. La acest înțeles comun și oarecum profan, în simbolistica biblică a inimii găsim sensuri noi ce țin de conștiință, înțelegere morală, voință și închinare. Găsim în Cuvântul lui Dumnezeu oameni cu conștiința (inima) curată și oameni cu conștiința tulburată. Oameni cu o inimă (voință) tare și oameni slabi de inimă. Oameni care au o inimă pricepută (care Îl cunosc pe Dumnezeu) și oameni lipsiți de pricepere. Oameni cu o inimă bună și oameni cu o inimă rea.

    Astăzi aproape toată lumea înțelege că atât procesele gândirii, cât și trăirile emoționale se produc mai degrabă în creierul uman. Faptul simplu însă este că harul poeziei i-a fost dat omului cu mult înainte ca el să fi studiat funcțiile creierului. Și un alt fapt simplu este că inima răspunde în modul cel mai dramatic la emoții. Ilustrațiile simple dezvăluie uneori adevăruri profunde. Inima este pompa vieții. Rolul ei este de a pompa sângele (viața) în tot corpul. În sens spiritual, inima omului este cea care dirijează toate deciziile și acțiunile sale. Chiar și judecata omului este influențată de dorințele sale. Aceste fapte simple ne ajută să înțelegem de ce Dumnezeu dorește să Îi predăm inima noastră. Tot ce are valoare pentru noi, tot ce ne este scump, tot ce ne este drag se află (simbolic vorbind) în inima noastră. Când I-am predat-o Lui pe deplin, atunci I-am dat totul.

    Domnul Hristos, vorbindu-i lui Nicodim despre taina mântuirii, folosește ilustrația nașterii din nou. În această ilustrație nou-testamentară se află ideea de completitudine, de proces restaurator care cuprinde tot ce se află în ființa noastră. Vechiul Testament rezolvă aceeași problemă printr-o ilustrație care în parafrază medicală s-ar putea numi transplant de inimă: „Vă voi da o inimă nouă și voi pune în voi un duh nou; voi scoate din trupul vostru inima de piatră și vă voi da o inimă de carne. Voi pune Duhul Meu în voi și vă voi face să urmați poruncile Mele și să păziți și să împliniți legile Mele” (Ezechiel 36:26-27).

    Provocare: Propune-ți azi să memorezi primele trei fericiri din Biblie! Le găsești în Matei 5:3-5.

      * Devoționalul din această zi stă la baza textului narat în 𝐌𝐢𝐧𝐮𝐭𝐮𝐥 𝐝𝐞 𝐬𝐮𝐟𝐥𝐞𝐭.

    autor: Dan Dănăiață

    Gândul de dimineață a fost preluat de pe devotionale.ro.

  • LĂUDAȚI-L PE DOMNUL

    Te voi lăuda din toată inima mea, Doamne, Dumnezeul meu, și voi preamări Numele Tău în veci. 
    Psalmii 86:12 

    Apelez la Dumnezeu pentru orice. Orice! Și aici apare problema. Am observat că relația mea cu Dumnezeu a devenit una în care tot cer! Cer! Cer! Viața este plină de probleme, situații, griji și poveri. Nu pot să le rezolv pe toate singură.

    Isus mi-a spus să arunc toate grijile asupra Lui, pentru că Lui Îi pasă de mine (1 Petru 5:7, parafrazare personală). De asemenea, a spus că trebuie să-I aduc toate poverile mele, și El îmi va da odihnă (Matei 11:28, parafrazare). Accept mereu această invitație.

    Problema este că uit să-L laud pe Dumnezeu. Uit să-I mulțumesc la fel de des cum Îi cer lucruri. De exemplu, mă urc într-un avion și mă rog ca Dumnezeu să mă ocrotească în timpul zborului. Dar, după ce aterizăm, în agitația debarcării, uit să-I mulțumesc pentru călătoria în siguranță. Iau grija Lui ca pe un lucru de la sine înțeles.

    În Psalmii 50:23, Dumnezeu spune: „Cine aduce mulțumiri ca jertfă, acela Mă proslăvește.” Conexiunea mea cu Dumnezeu trebuie să fie una de închinare și laudă. El mi-a răspuns la rugăciuni. M-a binecuvântat. Lucrările mâinilor Sale sunt pretutindeni în jurul meu. El face atâtea lucruri posibile. Îi pasă de lucrurile mici din viața mea. Chiar și atunci când ceva pare prea mărunt ca să I-l cer, Lui Îi pasă. Prezența Lui mă înconjoară. Trebuie să-L laud.

    E ușor să-L chemăm pe Dumnezeu când lucrurile merg prost, dar, când totul se rezolvă, uităm adesea că Dumnezeu este motivul pentru care s-au rezolvat. E ușor să credem că totul a ieșit bine datorită eforturilor noastre. Deși munca este importantă, numai prin mâna lui Dumnezeu reușim ceea ce, altfel, ar fi imposibil.

    Îl laud pe Dumnezeu datorită relației mele cu El – o relație care trebuie să se reflecte în tot ce fac. Atunci, lumea Îl va vedea pe Isus în mine și va dori să afle mai multe. Voi fi un martor al iubirii lui Dumnezeu. Totul începe cu a-L lăuda pe Dumnezeu și a-I da slavă.

    autor: Shirley C. Iheanacho

    Devoționalul pentru femei a fost preluat de pe devotionale.ro.

  • CÂND INIMA NU MAI POATE RESPIRA


    Domnul este aproape de cei cu inima frântă și-i mântuiește pe cei cu duhul zdrobit.
    Psalmul 34:18

    Ascultă ediția audio aici.

    Există suferințe care se observă cu ușurință – o lacrimă, un oftat, un chip abătut. Dar există și dureri tăcute, invizibile, care se adâncesc în suflet și apasă în tăcere. Uneori, tocmai acestea sunt cele mai grele. Medicina modernă vorbește despre „boala inimii frânte”, o afecțiune în care, după un șoc emoțional, inima cedează.

    Dar Biblia ne arată că inima omului poate ceda nu doar din durere, ci și din mândrie și respingere a binelui. Nabal este un exemplu grăitor. Când a aflat că viața lui fusese aproape să fie curmată din cauza refuzului și a disprețului său față de David, inima i „s-a făcut ca o piatră” și, după zece zile, a murit (1 Samuel 25:37-38). Nabal a avut timp să se pocăiască. Zece zile. Dar n-a făcut-o. O inimă împietrită refuză vindecarea.

    David a avut și el probleme cu inima. L-a atras în păcat. Și, cum orice păcat are consecințe deloc plăcute, David a făcut mari eforturi să-și acopere greșeala. A recurs la strategii care spera să funcționeze. În loc să obțină rezultatul scontat, situația s-a înrăutățit. Mai târziu, David mărturisea: „Câtă vreme am tăcut, mi se topeau oasele de gemetele mele necurmate […]; mi se usca vlaga cum se usucă pământul de seceta verii” (Psalmul 32:3-4).

    Spre deosebire de Nabal, David s-a pocăit. Mai întâi a solicitat un „consult”: „Cercetează-mă, Dumnezeule, și cunoaște-mi inima!” (Psalmul 139:23). Apoi și-a exprimat consimțământul pentru soluția radicală: „Zidește în mine o inimă curată, Dumnezeule…” (Psalmul 51:10).

    Dumnezeu este aproape de cei cu inima zdrobită. Nu respinge niciodată cererea celui care vrea schimbarea inimii sale. Ellen White scria: „Isus este izvorul harului, sursa fiecărei făgăduințe, esența fiecărei legi, viața fiecărei binecuvântări. Isus este substanța, slava și strălucirea, viața însăși” (MCP, p. 517).

    Poate și tu porți astăzi o povară care nu se vede. Poate simți cum ți se taie răsuflarea din cauza grijilor, a unei dureri tăcute sau a unei poveri de vinovăție. Nu o ascunde! Spune-I lui Dumnezeu! O inimă adusă înaintea Lui va fi întărită.

    Provocare: Ia o pauză! Respiră adânc! Spune în gând: „Doamne, îndură-Te de inima mea! Cerceteaz-o! Zidește în mine o inimă curată!”

      * Devoționalul din această zi stă la baza textului narat în 𝐌𝐢𝐧𝐮𝐭𝐮𝐥 𝐝𝐞 𝐬𝐮𝐟𝐥𝐞𝐭.

    autor: Elena Szentesi

    Gândul de dimineață a fost preluat de pe devotionale.ro.

  • SĂ PREȚUIM DARUL LUI DUMNEZEU NUMIT TIMP

    Toate își au vremea lor, și fiecare lucru de sub ceruri își are ceasul lui. Nașterea își are vremea ei, și moartea își are vremea ei… Plânsul își are vremea lui, și râsul își are vremea lui; bocitul își are vremea lui, și jucatul își are vremea lui. 
    Eclesiastul 3:1–4 

    Cel mai important moment al vieții nu se află nici în viitor, nici în trecut. Este chiar acum. Poate că acest lucru sună ciudat pentru aceia dintre noi care avem privirea ațintită spre viitor. Avem o mulțime de planuri, lucruri pe care vrem să le facem, castele de construit și obiective de atins. Trăim pentru succesul care, cu siguranță, va veni. Credem că cel mai important moment al vieții este încă înaintea noastră.

    Pentru alții dintre noi, cele mai mărețe clipe sunt deja în spate. Ne amintim luptele pe care le-am dus și câștigat, strălucirea și recunoașterea care ne-au încununat cariera. Credem că cele mai importante momente sunt deja în trecut. Și totuși, ziua de astăzi este singura clipă pe care o deținem cu adevărat.

    O poveste veche relatează despre un grup de bărbați care se certau asupra celui mai bun moment pentru a tăia un frasin. Unul spunea că primăvara, când seva urcă. Altul zicea: „Nu, vara e cel mai bine, pentru că atunci lemnul e la calitatea maximă.” Al treilea nu era deloc de acord: „Toamna e cel mai bun moment, pentru că seva s-a maturizat și a întărit lemnul.” Al patrulea spunea: „Iarna e momentul ideal, pentru că seva dispare, iar lemnul se taie ușor.”

    În cele din urmă, au decis să meargă la un expert agricol din zonă și să-l întrebe. Acesta i-a ascultat pe toți și apoi, întrebat direct, a răspuns după o clipă de gândire: „Cel mai bun moment, domnilor, este atunci când vedeți unul, pentru că s-ar putea să nu mai fie acolo data viitoare când treceți pe lângă el.”

    Dumnezeu pune mare accent pe prezent. „Astăzi, dacă auziți glasul Lui, nu vă împietriți inimile” (Evrei 4:7) și „Acum este ziua mântuirii” (2 Corinteni 6:2). Acum este singurul timp pe care îl avem cu adevărat, singurul moment în care putem face voia Lui prețioasă. Nu amâna pe mâine, căci ceasul s-ar putea să se oprească. Ziua de azi este aici. Timpul nu așteaptă pe nimeni. Nu avem la dispoziție decât acest moment – acum. Timpul de a face ceva cu privire la viața veșnică este doar astăzi. Mâine nu a venit încă și nici nu este garantat. Ieri este deja istorie. Dar avem prezentul, astăzi! Să prețuim darul lui Dumnezeu numit timp și să nu risipim nicio clipă.

    autor: Mary Ranjan

    Devoționalul pentru femei a fost preluat de pe devotionale.ro.

  • RECUNOȘTINȚA – O ATITUDINE CARE VINDECĂ


    Mulțumiți-I lui Dumnezeu pentru toate lucrurile, căci aceasta este voia lui Dumnezeu, în Hristos Isus, cu privire la voi!
    1 Tesaloniceni 5:18

    Ascultă ediția audio aici.

    Eram la momentele de seară cu copilașii noștri. O discuție între doi dintre frați m-a pus pe gânduri.

    — Astăzi am avut cea mai urâtă zi! exclamă supărat unul din ei.

    — Iar eu am avut o zi minunată! spuse celălalt fericit.

    Ambii frați și-au petrecut ziua în același mediu și în aceeași atmosferă plăcută, cu musafiri, joacă și copii. Atitudinea diferită pe care fiecare a avut-o a adus diferența dintre o inimă veselă și un duh mâhnit.

    Recunoștința practicată devine o atitudine profundă a inimii. Este o alegere conștientă de a vedea binele în fiecare zi, chiar și în mijlocul provocărilor.

    Isus a vindecat zece leproși. Unul singur s-a întors să-I mulțumească. Doar el a primit, pe lângă vindecare trupească, și confirmarea mântuirii: „Credința ta te-a mântuit” (Luca 17:19). Mulțumirea a fost dovada unei inimi transformate. Pentru că „nimic nu exercită o influență mai mare pentru favorizarea sănătății sufletului și trupului ca spiritul de recunoștință și laudă” (DV, p. 213).

    Recunoștința practicată în fiecare zi este vindecătoare, întăritoare și transformatoare. Este ușor să fim recunoscători când totul merge bine. Dar adevărata maturitate spirituală se vede atunci când găsim motive de mulțumire și în necazuri.

    Un studiu de la Universitatea din Pennsylvania a arătat că persoanele care au scris scrisori de mulțumire timp de o lună au simțit o creștere semnificativă a fericirii. Alte cercetări arată că simplul exercițiu de a nota trei lucruri bune zilnic, timp de o săptămână, aduce beneficii emoționale vizibile.

    Să cultivăm o inimă mulțumitoare. Să practicăm recunoștința. Să o arătăm prin cuvinte, fapte, rugăciuni. Să fim acela care se întoarce să mulțumească. Să fim acela care la sfârșitul zilei își numără binecuvântările și bucuriile.

    Provocare: Deschide-ți agenda chiar acum și notează în dreptul fiecărei zile un motiv de mulțumire și recunoștință! Viața ta se va schimba.

      * Devoționalul din această zi stă la baza textului narat în 𝐌𝐢𝐧𝐮𝐭𝐮𝐥 𝐝𝐞 𝐬𝐮𝐟𝐥𝐞𝐭.

    autor: Sidonia Dinu

    Gândul de dimineață a fost preluat de pe devotionale.ro.

  • ASTĂZI

    O, de L-ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui și pentru minunile Lui față de fiii oamenilor! 
    Psalmii 107:8

    Astăzi nu este doar o altă zi. Astăzi, Dumnezeu îmi descoperă încă o dată nenumăratele moduri prin care comunică cu mine, oportunitățile pe care mi le oferă ca să-L laud și să-I reflect iubirea. Sunt pregătită pentru ziua de azi? Poate că nu. Dar am încredere în El, iar fiecare zi pe care El o pregătește pentru mine nu este niciodată doar o zi oarecare.

    Astăzi mă rostogolesc din pat și mă târăsc până în bucătărie ca să pregătesc micul-dejun pentru cele trei colege de cameră. Zăbovesc puțin mai mult lângă geamul mare din bucătărie, admirând frumusețea curții sălbatice de la țară. Câinii vecinului latră mai mult ca de obicei la trei băieți care scotocesc printr-un tomberon din parcul din apropiere. Cei doi mai mari privesc, în timp ce cel mai mic se ridică pe vârfuri încercând să ajungă la ceva din interior. Una dintre colegele mele le strigă: „Ce căutați acolo?” „Sticle!” răspunde unul dintre băieții mai mari.

    Cum de nu i-am observat până azi? Oare așa își petrec ei duminicile? Căutând prin gunoaiele din cartierul nostru după resturi aruncate de locatari după petrecerile de sâmbătă seara?

    Astăzi îi observăm și îi chemăm la noi acasă. Le aflăm numele și descoperim că sunt rude – doi frați și un văr din același centru de plasament. Misiunea lor este să adune sticle, să le vândă și să-și cumpere mâncare. Le este foame. Cel mai mic își scoate din rucsac oul fiert pe care trebuie să-l împartă între ei. Observăm că s-a crăpat în timpul căutărilor. Hainele le sunt murdare. Picioarele le sunt murdare. Unghiile de la picioare ies prin găurile pantofilor uzați pe care îi poartă.

    Astăzi le oferim micul-dejun și îi trimitem înapoi cu mâncare pentru a împărți și cu ceilalți copii de la cămin. Astăzi nu este doar o zi oarecare. Este ziua pe care Dumnezeu mi-a dat-o ca să trăiesc pentru El. Astăzi îmi arată cât de bogată sunt în iubirea Lui. Astăzi uit de împrumuturile studențești și de alte griji financiare. Astăzi, Dumnezeu mi-a arătat că este credincios. Astăzi, Îi mulțumesc pentru familia mea, pentru colegele mele de cameră și pentru oportunități ca aceasta – de a-L slăvi prin slujirea altora. Astăzi, Îl laud pe Domnul pentru bunătatea Sa și pentru minunile Lui față de fiii oamenilor!

    autor: Joan Dougherty-Mornan

    Devoționalul pentru femei a fost preluat de pe devotionale.ro.

  • TESTUL DE NOAPTE


    Dacă îmi vei încerca inima, dacă o vei cerceta noaptea, dacă mă vei încerca, nu vei găsi nimic, căci ce-mi iese din gură, aceea și gândesc.
    Psalmul 17:3

    Ascultă ediția audio aici.

    Grație medicamentelor, astăzi speranța de viață a pacienților cu HIV/SIDA este apropiată de cea a populației generale. Puțini știu însă că fiecare medicament nou este rezultatul multor ore de cercetare și testare și că pentru fiecare medicament de succes între 5 000 și 10 000 de substanțe eșuează în diverse teste sau încercări. Unul singur este câștigător, și chiar și acela este imperfect.

    Inima noastră, gândurile, comportamentele și emoțiile ar putea fi supuse unor teste riguroase de către Cel care cercetează „inima și rărunchii”. Ceea ce găsesc fascinant în acest verset este că inima noastră ar putea fi testată noaptea; ca și cum noaptea ar fi mai vulnerabilă în fața cercetării. De ce oare „dacă o vei cerceta noaptea”?

    Suntem obișnuiți să ne gândim la noi ca la niște persoane. În fiecare limbă, fiecare cuvânt are o istorie. „Persoană” provine din latinescul persona, care desemna masca purtată de actori în teatrul antic, împrumutat de latini de la greci. Faptul că ne etichetăm astăzi ca „persoane” indică o realitate nu foarte măgulitoare: întotdeauna în public purtăm o mască, și aceasta ascunde o parte din cine suntem. În public vrem să arătăm mai frumoși decât suntem și petrecem timp în fața oglinzii și la raioanele de haine ca să obținem asta. În public vrem să părem mai buni și uneori facem milostenii ca să fim văzuți de alții (Matei 6:2). Vorbele par că ne sunt date pentru a ne ascunde gândurile. Încercăm să părem altcineva decât suntem. Fiecare este o persoană. Un impostor într-o mulțime de impostori. Dar noaptea…

    Noaptea, masca actorului este lăsată la o parte. În așteptarea somnului, suntem goi de fardurile virtuții sau de praful sclipitor al inteligenței noastre. Noaptea suntem doar noi înșine, sinele autentic. Dacă atunci am fi testați, ne-am rușina de rezultatele testului? „Ce altceva este a te rușina mai mult de alții decât de tine însuți decât a te rușina de cum pari, în loc să te rușinezi de cum ești?” (Søren Kierkegaard).

    Ar fi minunat să poți spune: „Sunt ceea ce par și par ceea ce sunt”!

    Provocare: Există în viața ta amintiri care îți întunecă pacea și încrederea în promisiunea veșniciei? Roagă-te și fă ce îți spune Dumnezeu ca să ai pace și să fii fericit(ă)!

     
     * Devoționalul din această zi stă la baza textului narat în 𝐌𝐢𝐧𝐮𝐭𝐮𝐥 𝐝𝐞 𝐬𝐮𝐟𝐥𝐞𝐭.

    autor: Robert Ancuceanu

    Gândul de dimineață a fost preluat de pe devotionale.ro.

  • DE-A V-AȚI ASCUNSELEA

    Opriți-vă și să știți că Eu sunt Dumnezeu. 
    Psalmii 46:10

    V-ați jucat recent de-a v-ați ascunselea? Dacă aveți copii mici, sunt șanse mari să fi făcut asta. Chicotele lor adorabile trădează de obicei locul în care s-au ascuns. E foarte greu să stai nemișcat când ești entuziasmat!

    Nu voi uita niciodată ziua în care m-am ascuns în dulapul din casa copilăriei mele. Găsisem locul perfect. A fost greu să mă strecor în spate, printre mesele pliabile și scaune, fără să fac zgomot, dar am reușit. Auzeam țipetele vesele ale celor care erau descoperiți și mă simțeam tare mândră de cât de bine mă ascunsesem. Dar, după un timp, mi-am dat seama că stăteam ascunsă de foarte multă vreme. În cele din urmă, toate vocile fericite au dispărut, s-a lăsat întunericul, eram singură… și îmi era frică.

    Nu este așa și viața uneori? Totul merge bine și apoi, dintr-odată, se întâmplă ceva neașteptat sau dureros. De aceea, Scriptura ne amintește să „nu ne temem” de peste trei sute de ori. Dar frica, anxietatea și depresia sunt greu de înfruntat singuri. Dumnezeu ne spune în Psalmii 46:10: „Opriți-vă și să știți că Eu sunt Dumnezeu.” El cunoaște situația noastră. Știe unde ne ascundem. Știe că ne este frică. „Ai încredere în Mine”, spune El, „Eu sunt Dumnezeu!”

    El nu ne uită și nu ne lasă pentru altcineva sau altceva mai important. Este chiar acolo, în întuneric, cu noi, și ne îndeamnă să strigăm către El. „L-am căutat pe Domnul”, a scris psalmistul, „și mi-a răspuns: m-a izbăvit din toate temerile mele” (Psalmii 34:4).

    Anul trecut, mă pregăteam pentru o operație programată – trebuia să-mi înlocuiesc genunchiul drept cu unul „bionic”. Ura! Recunosc, eram puțin speriată de ceea ce s-ar fi putut întâmpla. În timp ce stăteam întinsă pe masa inconfortabilă, cu un X mare desenat pe genunchiul sănătos și inițialele medicului pe cel bolnav, m-am simțit foarte singură. Apoi mi-a venit în minte gândul: „Opriți-vă și să știți…” (Psalmii 46:10). Dumnezeu era la cârma lucrurilor! Nu trebuia să mă tem.

    Cum stau lucrurile pentru tine? Se pare că fiecare familie trece prin ceva înfricoșător în zilele noastre. Situația mea nu a fost una care să-mi pună viața în pericol, dar a ta poate că este. Nu știu ce aș fi făcut fără Isus și fără promisiunile Lui. Dumnezeu are atât de multe versete prin care ne amintește că este cu noi și că Îi pasă. El vrea să liniștească furtuna din inima ta. Caută-L! Așteaptă-L! Te va izbăvi.

    autor: Cheri Gatton

    Devoționalul pentru femei a fost preluat de pe devotionale.ro.

  • CĂLCAȚI PE URMELE LUI!


    Călcați pe urmele mele, întrucât și eu calc pe urmele lui Hristos!
    1 Corinteni 11:1

    Ascultă ediția audio aici.

    Sistemul locomotor este baza mișcării noastre – o armonie între oase, mușchi și articulații care ne permite să mergem, să alergăm și să ne împlinim rolul în viață. Însă, pentru ca trupul să fie sănătos și funcțional, este nevoie de mișcare activă, exercițiu și disciplină.

    Pavel ne cheamă la o „mișcare” spirituală asemănătoare: să urmăm exemplul lui Hristos, călcând pe urmele Lui. La fel cum sistemul locomotor trebuie menținut prin activitate și echilibru, viața noastră spirituală se păstrează vie printr-o urmărire conștientă, prin imitarea modelelor sănătoase.

    „Mișcarea este o lege a ființei noastre. Fiecare organ al trupului are lucrarea sa prestabilită, de împlinirea căreia depind dezvoltarea și tăria sa. Acțiunea normală a tuturor organelor dă tărie și vigoare, în timp ce tendința spre sedentarism poate duce spre degradare și moarte” (DV, pp. 199–200).

    Când alegem să călcăm „pe urmele lui Hristos”, ne antrenăm zilnic inima, mintea și trupul să lucreze împreună, să meargă înainte în credință și în fapte bune. Mișcarea fizică întărește corpul; mișcarea spirituală întărește caracterul.

    „Mișcarea în aer liber va fi binefăcătoare pentru sănătatea celor a căror ocupație a fost în interior și sedentară. Toți cei care pot trebuie să simtă acest lucru ca o obligație. Nu se va pierde nimic, ci se va câștiga mult. Ei se pot întoarce la ocupațiile lor însuflețiți de o viață nouă și cu un nou curaj, se vor angaja în lucrul lor cu zel și, în acest fel, ei sunt mai bine pregătiți pentru a rezista în fața bolii” (SS, p. 181).

    Astfel, corpul și sufletul se susțin reciproc: mișcarea fizică ne păstrează sănătatea locomotoare, iar urmarea lui Hristos ne dă puterea de a merge înainte, chiar și când drumul este greu.

    Doamne, ajută-mă să-mi mișc trupul și inima în direcția Ta! Învață-mă să „calc pe urmele Tale” în fiecare zi, să imit exemplul Tău și să-mi păstrez corpul sănătos prin mișcare, iar sufletul viu prin credință! Fii tăria și călăuza mea! Amin!

    Soarele apune: B 16:48, CT 16:39, IS 16:32, MS 16:46, SM 16:48, DJ 16:58, AR 16:58


     * Devoționalul din această zi stă la baza textului narat în 𝐌𝐢𝐧𝐮𝐭𝐮𝐥 𝐝𝐞 𝐬𝐮𝐟𝐥𝐞𝐭.

    autor: Ioana Ciobanu

    Gândul de dimineață a fost preluat de pe devotionale.ro.

  • UN LUCRU NOU

    Nu vă mai gândiți la ce a fost mai înainte și nu vă mai uitați la cele vechi! Iată, voi face ceva nou, și-i gata să se întâmple! Să nu-l cunoașteți voi oare? Voi face un drum prin pustie și râuri în locuri secetoase. 
    Isaia 43:18,19

    Era un an complet nou, începutul unei luni noi, o zi nouă și un nou început — toate în aceeași zi. M-am trezit devreme în acea dimineață și, așa cum îmi este obiceiul, m-am uitat pe fereastră. Privirea mi-a fost captivată de un peisaj spectaculos. Luna galbenă strălucitoare apunea pe un cer albastru vibrant, iar totul era limpede precum cristalul. Strălucirea ei lumina atmosfera și tot ce se afla în apropiere. Eram uimită. Era un moment special pe care Dumnezeu îl pregătise doar pentru mine, și m-am simțit nespus de binecuvântată că eram beneficiara acestui dar.

    Versetul care vorbește despre faptul că Dumnezeu face un lucru nou a răsunat în mintea mea: „Nu vă mai gândiți la ce a fost mai înainte și nu vă mai uitați la cele vechi! Iată, voi face ceva nou, și-i gata să se întâmple! Să nu-l cunoașteți voi oare? Voi face un drum prin pustie și râuri în locuri secetoase” (Isaia 43:18,19).

    În timp ce stăteam acolo, savurând acel moment, am simțit apropierea prezenței lui Dumnezeu. Un sentiment profund de recunoștință m-a cuprins și m-a împins să rostesc o rugăciune de mulțumire pentru acel moment, pentru favoarea extraordinară pe care mi-a arătat-o, purtându-mi de grijă mie și familiei mele prin toate suișurile și coborâșurile anului trecut, pentru că ne-a oferit onoarea de a vedea începutul unui alt an.

    La vârsta de optzeci și doi de ani, nu am nici cea mai mică idee care sunt planurile lui Dumnezeu pentru mine sau cum dorește El să mă folosească în acest an. Dar mă predau cu umilință în mâna Sa și mă rog ca El să facă un lucru nou în mine. Îmi doresc ca El să mă umple cu dorința de a-L urma cu credincioșie și să mă ajute să-L slujesc cu bucurie, oricum ar alege El.

    Cuvintele Sale, prin regele David, mă încurajează să am încredere în El în timp ce merg mai departe: „Te voi învăța și-ți voi arăta calea pe care trebuie s-o urmezi, te voi sfătui și voi avea privirea îndreptată asupra ta” (Psalmii 32:8).

    Tată ceresc, Îți mulțumesc că mi-ai iertat toate păcatele și că mi-ai oferit dovezi extraordinare ale iubirii Tale neclintite față de mine!

    autor: Shirley C. Iheanacho

    Devoționalul pentru femei a fost preluat de pe devotionale.ro.