Noul legământ
Studiul XIII – Trimestrul IV
Miercuri , 24 decembrie 2014
În Evrei 8:1,2,6 se declară că noul legământ este „mai bun” decât cel vechi. De ce? Vechiul legământ a fost oare nedesăvârşit? De fapt, problema nu era legământul în sine, ci modul în care s-au raportat israeliţii la el.
Evrei 8
1 Punctul cel mai însemnat al celor spuse este că avem un Mare Preot, care S’a aşezat la dreapta scaunului de domnie al Măririi, în ceruri,
2 ca slujitor al Locului prea sfînt şi al adevăratului cort, care a fost ridicat nu de un om, ci de Domnul.
6 Dar acum Hristos a căpătat o slujbă cu atît mai înaltă cu cît legămîntul al cărui mijlocitor este El, e mai bun, căci este aşezat pe făgăduinţe mai bune.
5. Ce probleme legate de vechiul legământ sunt amintite în Evrei 7:19; 8:9; 10:1-4?
Evrei 7
19 căci Legea n’a făcut nimic desăvîrşit-şi pe de alta, se pune în loc o nădejde mai bună, prin care ne apropiem de Dumnezeu.
Evrei 8
9 nu ca legămîntul, pe care l-am făcut cu părinţii lor, în ziua cînd i-am apucat de mînă, ca să-i scot din ţara Egiptului. Pentrucă n’au rămas în legămîntul Meu, şi nici Mie nu Mi -a păsat de ei, zice Domnul.
Evrei 10
1 În adevăr, Legea, care are umbra bunurilor viitoare, nu înfăţişarea adevărată a lucrurilor, nu poate niciodată, prin aceleaşi jertfe, cari se aduc neîncetat în fiecare an, să facă desăvîrşiţi pe cei ce se apropie.
2 Altfel, n’ar fi încetat ele oare să fie aduse, dacă cei ce le aduceau, fiind curăţiţi odată, n’ar mai fi trebuit să mai aibă cunoştinţă de păcate?
3 Dar aducerea aminte a păcatelor este înoită din an în an, tocmai prin aceste jertfe;
4 căci este cu neputinţă ca sîngele taurilor şi al ţapilor să şteargă păcatele.
Mai întâi, israeliţii „n-au rămas” în legământul lui Dumnezeu, au fost neascultători şi s-au răzvrătit. În plus, în vechiul legământ, era imposibil ca sângele animalelor aduse ca jertfă să şteargă păcatele (Evrei 10:4). Numai jertfa adusă de Hristos „o dată pentru totdeauna” a putut face ispăşire pentru păcate, inclusiv pentru cei din vechiul legământ (Evrei 10:10; 9:15), deoarece „Legea n-a făcut nimic desăvârşit”. Dar, prin noul legământ, „se pune în loc o nădejde mai bună, prin care ne apropiem de Dumnezeu” (Evrei 7:19).
Evrei 10
4 căci este cu neputinţă ca sîngele taurilor şi al ţapilor să şteargă păcatele.
Evrei 10
10 Prin această ,,voie„ am fost sfinţiţi noi, şi anume prin jertfirea trupului lui Isus Hristos, odată pentru totdeauna.
Evrei 9
15 Şi tocmai de aceea este El mijlocitorul unui legămînt nou, pentru ca, prin moartea Lui pentru răscumpărarea din abaterile făptuite supt legămîntul dintîi, cei ce au fost chemaţi, să capete vecinica moştenire, care le -a fost făgăduită.
Evrei 7
19 căci Legea n’a făcut nimic desăvîrşit-şi pe de alta, se pune în loc o nădejde mai bună, prin care ne apropiem de Dumnezeu.
De fapt, noul legământ nu este chiar „nou”, întrucât planul de mântuire s-a întemeiat dintotdeauna pe moartea lui Hristos, „Mielul junghiat de la întemeierea lumii” (Apocalipsa 13:8 în engl.; vezi şi Ieremia 32:40; Evrei 13:20,21; Ioan 13:34). „Legământul harului nu este un adevăr nou, fiindcă el a existat în mintea lui Dumnezeu din veşnicie. De aceea este numit «legământul veşnic».” – Ellen G. White, The Faith I Live By, p. 77
Apocalipsa 13
8 Şi toţi locuitorii pămîntului i se vor închina, toţi aceia al căror nume n’a fost scris, dela întemeierea lumii, în cartea vieţii Mielului, care a fost jungheat.
Ieremia 32
40 Voi încheia cu ei un legămînt vecinic, că nu Mă voi mai întoarce dela ei, ci le voi face bine, şi le voi pune în inimă frica de Mine, ca să nu se depărteze de Mine.
Evrei 13
20 Dumnezeul păcii, care, prin sîngele legămîntului celui vecinic, a sculat din morţi pe Domnul nostru Isus, marele Păstor al oilor,
21 să vă facă desăvîrşiţi în orice lucru bun, ca să faceţi voia Lui, şi să lucreze în noi ce-I este plăcut, prin Isus Hristos. A Lui să fie slava în vecii vecilor! Amin.
Ioan 13
34 Vă dau o poruncă nouă: Să vă iubiţi unii pe alţii; cum v-am iubit Eu, aşa să vă iubiţi şi voi unii pe alţii.
Experienţa lui Pavel ne arată ce se întâmplă când ne întoarcem la Domnul. Când intrăm în legământul veşnic, Dumnezeu ne promite: „Le voi pune în inimă frica de Mine, ca să nu se depărteze de Mine” (Ieremia 32:40). Fără credinţă, jertfele ajunseseră să fie privite ca un mod de achitare a preţului păcatului. Dar, când ne uităm „cu luare-aminte” la Isus, care „a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea” şi „a suferit din partea păcătoşilor o împotrivire aşa de mare faţă de Sine” (Evrei 12:2,3), descoperim costul imens al păcatului şi vestea bună că preţul a fost plătit de Altcineva „prin sângele legământului celui veşnic” (13:20). „Noul” legământ ne schimbă total perspectiva. Un exemplu este porunca de a ne iubi unii pe alţii, care este o poruncă „nouă” doar în ce priveşte modul în care trebuie să ne iubim unii pe alţii: în vechiul legământ porunca era de a ne iubi aproapele ca pe noi înşine, în noul legământ, porunca este să ne iubim unii pe alţii aşa cum ne-a iubit Domnul Isus.
Cum putem învăţa să îi iubim pe oameni aşa cum ne-a iubit Domnul Isus pe noi?
*
******
STUDIUL BIBLIEI LA RÂND TRIMESTRUL IV
Luca 8
1 Curînd după aceea, Isus umbla din cetate în cetate şi din sat în sat şi propovăduia şi vestea Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu. Cei doisprezece erau cu El;
2 şi mai erau şi nişte femei, cari fuseseră tămăduite de duhuri rele şi de boale; Maria, zisă Magdalina, din care ieşiseră şapte draci,
3 Ioana, nevasta lui Cuza, ispravnicul lui Irod, Susana, şi multe altele, cari-L ajutau cu ce aveau.
4 Cînd s’a strîns o gloată mare, şi a venit la El norod din felurite cetăţi, Isus a spus pilda aceasta:
5 ,,Sămănătorul a ieşit să-şi samene sămînţa. Pe cînd sămăna el, o parte din sămînţă a căzut lîngă drum: a fost călcată în picioare, şi au mîncat-o păsările cerului.
6 O altă parte a căzut pe stîncă; şi, cum a răsărit, s’a uscat, pentrucă n’avea umezeală.
7 O altă parte a căzut în mijlocul spinilor: spinii au crescut împreună cu ea şi au înecat-o.
8 O altă parte a căzut pe pămînt bun, şi a crescut, şi a făcut rod însutit.„ După ce a spus aceste lucruri, Isus a strigat: ,,Cine are urechi de auzit, să audă.„
9 Ucenicii Lui L-au întrebat ce înţeles are pilda aceasta.
10 El le-a răspuns: ,,Vouă v’a fost dat să cunoaşteţi tainele Împărăţiei lui Dumnezeu, dar celorlalţi li se vorbeşte în pilde, ca ,măcar că văd, să nu vadă, şi măcar că aud, să nu înţeleagă.„
11 Iată ce înţeles are pilda aceasta: ,,Sămînţa, este Cuvîntul lui Dumnezeu.
12 Cei închipuiţi în sămînţa căzută lîngă drum, sînt ceice aud; apoi vine diavolul şi ia Cuvîntul din inima lor, ca nu cumva să creadă, şi să fie mîntuiţi.
13 Cei închipuiţi în sămînţa căzută pe stîncă, sînt aceia cari, cînd aud Cuvîntul, îl primesc cu bucurie; dar n’au rădăcină, ci cred pînă la o vreme, iar cînd vine ispita, cad.
14 Sămînţa, care a căzut între spini, închipuieşte pe aceia cari, după ce au auzit Cuvîntul, îşi văd de drum, şi-l lasă să fie înăbuşit de grijile, bogăţiile şi plăcerile vieţii acesteia, şi n’aduc rod care să ajungă la coacere.
15 Sămînţa, care a căzut pe pămînt bun, sînt aceia cari, după ce au auzit Cuvîntul, îl ţin într’o inimă bună şi curată, şi fac roadă în răbdare.
16 Nimeni, dupăce a aprins o lumină, n’o acopere cu un vas, nici n’o pune supt pat, ci o pune într’un sfeşnic, pentruca ceice intră, să vadă lumina.
17 Fiindcă nu este nimic acoperit, care nu va fi descoperit, nimic tăinuit, care nu va fi cunoscut şi nu va veni la lumină.
18 Luaţi seama dar la felul cum ascultaţi; căci celui ce are, i se va da; dar celui ce n’are, i se va lua şi ce i se pare că are.„
19 Mama şi fraţii lui Isus au venit la El; dar nu puteau să-I vorbească, din pricina norodului.
20 Cineva I-a spus: ,,Mamă-Ta şi fraţii Tăi stau afară, şi vor să Te vadă.„
21 Dar El, drept răspuns, a zis: ,,Mama Mea şi fraţii Mei sînt ceice ascultă Cuvîntul lui Dumnezeu, şi-l împlinesc.„
22 Într’una din zile, Isus S’a suit într’o corabie împreună cu ucenicii Lui. El le-a zis: ,,Haidem să trecem dincolo de lac.„ Şi au plecat.
23 Pe cînd vîsleau ei, Isus a adormit. Pe lac s’a stîrnit un aşa vîrtej de vînt, că se umplea corabia cu apă; şi erau în primejdie.
24 Au venit la El, L-au deşteptat, şi au zis: ,,Învăţătorule, Învăţătorule, perim.„ Isus S’a sculat, a certat vîntul şi valurile înfuriate, cari s’au potolit: şi s’a făcut linişte.
25 Apoi a zis ucenicilor Săi: ,,Unde vă este credinţa?„ Plini de spaimă şi de mirare, ei au zis unii către alţii: ,,Cine este acesta de porunceşte chiar şi vînturilor şi apei şi-L ascultă?„
26 Au venit cu corabia în ţinutul Gherghesenilor, care este în dreptul Galileii.
27 Cînd a ieşit Isus la ţărm, L-a întîmpinat un om din cetate, stăpînit de mai mulţi draci. De multă vreme nu se îmbrăca în haină, şi nu-şi avea locuinţa într’o casă, ci în morminte.
28 Cînd a văzut pe Isus, a scos un strigăt ascuţit, a căzut jos înaintea Lui, şi a zis cu glas tare: ,,Ce am eu a face cu Tine, Isuse, Fiul Dumnezeului Celui Prea Înalt? Te rog nu mă chinui.„
29 Căci Isus poruncise duhului necurat să iasă din omul acela, pe care pusese stăpînire de multă vreme; era păzit legat cu cătuşe la mîni şi cu obezi la picioare, dar rupea legăturile, şi era gonit de dracul prin pustii.
30 Isus l-a întrebat: ,,Cum îţi este numele?„ ,,Legiune,„ a răspuns el; pentrucă intraseră mulţi draci în el.
31 Şi dracii rugau stăruitor pe Isus să nu le poruncească să se ducă în Adînc.
32 Acolo pe munte, era o turmă mare de porci, cari păşteau. Şi dracii au rugat pe Isus să le dea voie să intre în ei. El le-a dat voie.
33 Dracii au ieşit din omul acela, au intrat în porci, şi turma s’a repezit de pe rîpă în lac, şi s’a înecat.
34 Porcarii, cînd au văzut ce se întîmplase, au fugit şi au dat de veste în cetate şi prin sate.
35 Oamenii au ieşit să vadă cele întîmplate. Au venit la Isus, şi au găsit pe omul din care ieşiseră dracii, şezînd la picioarele lui Isus, îmbrăcat, şi în toate minţile; şi i-a apucat frica.
36 Ceice văzuseră cele petrecute, le-au povestit cum fusese vindecat cel stăpînit de draci.
37 Tot norodul din ţinutul Gherghesenilor a rugat pe Isus să plece dela ei, pentrucă îi apucase o mare frică. Isus S’a suit într’o corabie, şi S’a întors.
38 Omul din care ieşiseră dracii, Îl ruga să-i dea voie să rămînă cu El. Dar Isus l-a trimes acasă, şi i -a zis:
39 ,,Întoarce-te acasă, şi povesteşte tot ce ţi -a făcut Dumnezeu.„ El a plecat, şi a vestit prin toată cetatea tot ce -i făcuse Isus.
40 La întoarcere, Isus a fost primit cu bucurie de mulţime, căci toţi Îl aşteptau.
41 Şi iată că a venit un om, numit Iair, care era fruntaş al sinagogii. El s’a aruncat la picioarele lui Isus, şi L-a rugat să vină pînă la el acasă;
42 pentrucă avea o singură copilă de vreo doisprezece ani, care trăgea să moară. Pe drum, Isus era îmbulzit de noroade.
43 Şi era o femeie, care de doisprezece ani avea o scurgere de sînge; ea îşi cheltuise toată averea cu doftorii, fără s’o fi putut vindeca vreunul.
44 Ea s’a apropiat pe dinapoi, şi s’a atins de poala hainei lui Isus. Indată, scurgerea de sînge s’a oprit.
45 Şi Isus a zis: ,,Cine s’a atins de Mine?„ Fiindcă toţi tăgăduiau, Petru şi ceice erau cu El, au zis: ,,Învăţătorule, noroadele Te împresoară şi Te îmbulzesc, şi mai întrebi: ,Cine s’a atins de Mine?„
46 Dar Isus a răspuns: ,,S’a atins cineva de Mine, căci am simţit că a ieşit din Mine o putere.„
47 Femeia, cînd s’a văzut dată de gol, a venit tremurînd, s’a aruncat jos înaintea Lui, şi a spus în faţa întregului norod, din ce pricină se atinsese de El, şi cum fusese vindecată numai decît.
48 Isus i-a zis: ,,Îndrăzneşte, fiică; credinţa ta te -a mîntuit, du-te în pace.„
49 Pe cînd vorbea El încă, vine unul din casa fruntaşului sinagogii, şi-i spune: ,,Fiica ta a murit, nu mai supăra pe Învăţătorul.„
50 Dar Isus, cînd a auzit lucrul acesta, a zis fruntaşului sinagogii: ,,Nu te teme; crede numai, şi va fi tămăduită.„
51 Cînd a ajuns la casa fruntaşului, n’a lăsat pe nici unul să intre împreună cu El, decît pe Petru, pe Iacov, pe Ioan, pe tatăl şi mama fetei.
52 Toţi plîngeau şi o boceau. Atunci Isus a zis: ,,Nu plîngeţi; fetiţa n’a murit, ci doarme.„
53 Ei îşi băteau joc de El, căci ştiau că murise.
54 Dar El, dupăce i-a scos pe toţi afară, a apucat -o de mînă, şi a strigat cu glas tare: ,,Fetiţo, scoală-te!„
55 Şi duhul ei s’a întors în ea, iar fata s’a sculat numaidecît. Isus a poruncit să-i dea să mănînce.
56 Părinţii ei au rămas uimiţi. Isus le-a poruncit să nu spună numănui cele întîmplate.
