De aceea, mângâiați-vă și întăriți-vă unii pe alții, cum și faceți în adevăr.
1 Tesaloniceni 5:11
Într-o dimineață, în timpul momentelor devoționale, ceva ce am citit mi-a stârnit această întrebare: când văd că frații și surorile mele se clatină, caut să-i îndrum și să-i încurajez sau le arăt defectele și îi las fără speranță? După ce am meditat puțin la această întrebare, m-am gândit la imaginea lui Isus și a femeii păcătoase din Ioan 8:3-11. În timp ce treceam în revistă detaliile din acea imagine – fariseii „neprihăniți”, pietrele din mâinile lor, Isus scriind în noroi, femeia abătută care este sigură că o așteaptă moartea –, m-am gândit: Ce scenă! Câtă condamnare!
Apoi, m-am gândit la numeroasele mele păcate din trecut și la dragostea lui Dumnezeu față de mine. Isus a murit pentru mine, ca și pentru acea femeie păcătoasă, m-am gândit. Măcar atât să fac și eu: să-i încurajez pe alții atunci când se clatină și să nu mă ridic să judec, ca fariseii „neprihăniți”, cu piatra în mână și arătându-le păcatele. Vreau să fiu ca Isus. El, fără ezitare, a iertat-o pe femeie și i-a redat viața. Isus nu vrea să repunem constant pe tapet propriile păcate sau pe cele ale altora. Trebuie să ne iertăm pe noi înșine și pe ceilalți și să mergem mai departe.
Mi-am amintit de un vechi și bun prieten care mi-a relatat o poveste despre iertare care l-a smerit foarte mult. Fiica lui l-a auzit vorbind cu cineva despre ea. După ce l-a înfruntat în legătură cu acest lucru, ea i-a spus: „Te iert.” Și, de atunci, nu a mai pomenit nici măcar o dată despre acest subiect. Când mi-a spus această poveste, era atât de înecat de plâns, încât nu a putut continua. A trebuit să încheie apelul și să termine povestea în scris. Este atât de recunoscător pentru inima iertătoare a fiicei sale.
Auzind povestea prietenului meu, nu pot să vă explic ce am simțit, pentru că, cu mulți ani în urmă, cineva m-a auzit vorbind cu altcineva despre el. Nu m-a putut ierta. Relația noastră s-a rupt și nu ne-am mai vorbit timp de opt ani.
Această amintire mă ajută să învăț să văd binele din ceilalți și să iert. Mă îndrumă să mă gândesc la numeroasele momente în care i-am jignit pe alții, dar ei m-au iertat. Mă inspiră să urmez îndemnul lui Pavel de a ne mângâia și a ne întări unii pe alții (1 Tesaloniceni 5:11). Trebuie să fac ce a făcut Isus. El i-a iertat femeii păcatele și a ajutat-o să-și continue viața fără vină și plină de recunoștință. În calitate de ucenici ai lui Isus, trebuie să înțelegem importanța iertării.
