ATRIBUTUL PREȚIOS AL BLÂNDEȚII

Ferice de cei blânzi, căci ei vor moșteni pământul!
Matei 5:5

Ascultă ediția audio aici.

Blândețea este un atribut creștin prețios. Blândețea și umilința lui Hristos sunt însușite numai prin purtarea jugului lui Hristos. (…) Acest jug înseamnă supunere întreagă.

Universul ceresc privește la absența blândeții și smereniei din inimă. Înălțarea de sine, senzația de sporire a importanței, îl face pe om atât de mare în propria evaluare încât simte că nu mai are nevoie de un Salvator, că nu mai are nevoie să poarte jugul lui Hristos. Dar invitația adresată fiecăruia este: „Luați jugul Meu asupra voastră și învățați de la Mine, căci Eu sunt blând și smerit cu inima; și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre” (Matei 11:29).

Puterea lui Dumnezeu așteaptă să fie cerută. (…) Puterea spirituală pură este proaspătă în fiecare dimineață și nouă în fiecare seară. Ea îi ridică pe oameni deasupra ambiției lumești și elimină tot egoismul din suflet. (…)

Egoismul și mândria au păgubit multe vieți. (…) Cei care privesc la Isus se pierd din vedere pe ei înșiși. Prin ochiul credinței, ei își îndreaptă privirea spre Cel care este nevăzut. Ei Îl văd pe Împărat în frumusețea Sa și țara care este atât de departe. Aceștia practică economia și dau dovadă de dreptate și neprihănire, își înăbușă sinele în loc de a-l înălța. (…)

Supunerea pe care o cere Hristos, predarea de bunăvoie a voinței, care acceptă adevărul în puterea lui sfințitoare și care tremură la cuvântul Domnului, sunt aduse prin lucrarea Duhului Sfânt. Trebuie să se producă o transformare a întregii ființe – inimă, suflet și caracter. (…) Numai la altarul sacrificiului și din mâna Domnului poate omul egoist și hapsân să primească torța cerească ce îi dezvăluie propria incompetență și îl determină să poarte jugul lui Hristos, ca să învețe blândețea și smerenia Sa.

Ca învățăcei, avem nevoie să-L întâlnim pe Dumnezeu în locul adecvat. Apoi Hristos ne așază sub călăuzirea Duhului, care ne conduce în tot adevărul, plasând importanța noastră de sine în supunerea lui Hristos. Duhul ia cuvintele care ies de pe buzele lui Hristos și le comunică sufletului ascultător, cu puterea vie. Astfel Autorul adevărului Își lasă o amprentă perfectă asupra noastră.