Dumnezeu S-a uitat la tot ce făcuse; şi iată că erau foarte bune… Apoi Domnul Dumnezeu a sădit o grădină în Eden, spre răsărit; şi a pus acolo pe omul pe care-l întocmise.
Geneza 1:31; 2:8
Te-ai întrebat vreodată: „Doamne, ce spui?”, la încheierea meditației de dimineață? Te-ai oprit pentru a-I permite Duhului să rezume timpul petrecut împreună? Ce gând unic ai luat cu tine în timp ce te îndreptai spre o nouă zi?
„Pământul a ieșit din mâna Creatorului nespus de frumos.” Atunci, de ce a considerat El necesar să adauge această grădină specială în Răsărit? „Deși tot ceea ce făcuse Dumnezeu era de o frumusețe desăvârșită și nu părea să lipsească nimic de pe pământul pe care Dumnezeu îl crease pentru a-i face fericiți pe Adam și pe Eva, totuși El Și-a manifestat marea Sa dragoste față de ei plantând o grădină special pentru ei. (…) pentru a fi casa lor, reședința lor specială.”
În timp ce stăteam și meditam la această perspectivă a relatării Creației, Duhul Sfânt mi-a vorbit: „Copila mea, din cauza marii Mele iubiri pentru tine, ți-am pregătit acest loc frumos. Pădurile, câmpurile, peluzele, animalele și păsările – chiar și cascada și peștii – toate pentru plăcerea ta.
„Înainte de a te naște, te-am văzut aici. Emoționată la vederea căprioarelor; tăcută la cântecul păsărilor; râzând la frenezia peștilor aurii; încântată de flori, mai ales de păpădiile din primăvară; uimită de ulmul uriaș, de porumbul încolțit, de cerul larg deschis. Am văzut și durerile tale de inimă, lacrimile tale frecvente, singurătatea ta, durerea ta; cum îți găseai puterea în a fi singură în catedrala ta. Copilă, am plănuit acest lucru pentru fericirea pe care știam că o vei găsi petrecând timp în creația Mea.
Oriunde ai călători, nu există cu adevărat un loc ca acasă – acest loc special pe care l-am pregătit pentru tine. Alte locuri au unicitatea lor, frumusețea lor, în ciuda numeroaselor amintiri ale ororilor păcatului – munții zimțați, canioanele adânci, junglele pline de umiditate, calotele polare înghețate. Dar pentru tine, o grădină.”
Ceea ce am reținut pentru astăzi: „Tată, Îți mulțumesc. Chiar nu am nicio dorință de a fi sau de a merge în altă parte! Cu adevărat. Cu adevărat. Mulțumesc!”
Dar tu, sora mea în Hristos? Ce vei lua din timpul pe care îl petreci cu Domnul tău în această dimineață? Și cum vei răspunde?
E.G. White, The Signs of the Times, 9 ianuarie 1897.
