Căci El va porunci îngerilor Săi să te păzească în toate căile tale.
Psalmii 91:11
Această poveste a avut loc cu mai bine de cincizeci de ani în urmă, dar îmi amintesc de ea ca și cum s-ar fi întâmplat astăzi. Aveam doar optsprezece ani, o tânără fără experiență care tocmai se mutase din Rio Grande do Sul în São Paulo, Brazilia. Una dintre surorile mele locuia pe atunci în apropiere și m-am mutat cu ea. Nu aveam prea multe resurse financiare, deoarece eram studentă, iar cumnatul meu obișnuia să mă ia în fiecare seară de la școală pe bicicletă.
Imediat ce am obținut un loc de muncă, doar cu jumătate de normă, am strâns suficienți bani pentru a studia știința amprentelor digitale. De asemenea, am reușit să plătesc biletul de autobuz pentru a merge și a reveni de la școală.
Într-o seară, am plecat de la școală în jurul orei 22:30 și am mers pe jos până la stația de autobuz. Era foarte frig și întuneric. M-am uitat pe ambele părți ale străzii și nu am văzut absolut pe nimeni. Strada era pustie, iar eu am început să mă tem. M-am rugat în liniște și L-am rugat pe Dumnezeu să aibă grijă de mine și să mă țină în siguranță până când ajung acasă. Era atât de frig, încât am încercat să-mi acopăr fața împotriva vântului de iarnă cu gulerul hainei.
Dintr-odată, un tânăr înalt s-a apropiat și a spus că ar vrea să vorbească cu mine. Am simțit că ceva nu era în regulă și i-am spus că nu vreau să vorbesc. El a insistat și s-a apropiat. În acest moment, am simțit că intențiile lui nu erau bune și inima îmi bătea foarte repede. Nu era nimeni acolo să mă ajute și, chiar dacă aș fi țipat, nimeni nu m-ar fi auzit. Dar apoi, de nicăieri, au apărut doi ofițeri de poliție și au venit spre mine. M-au întrebat dacă bărbatul mă deranja. Eu am spus: „Da!”, dar el le-a spus sarcastic ofițerilor: „Credeți că nu știu să vorbesc cu o doamnă?”
Ofițerii i-au cerut să arate buletinul, iar el a început să îl caute, scotocind prin toate buzunarele. Se pare că nu a reușit să îl găsească. În mijlocul acestei confuzii, a sosit autobuzul și am sărit înăuntru cât de repede am putut. Inima încă îmi bătea cu putere, dar mă simțeam atât de ușurată și de recunoscătoare. Dumnezeu trimisese nu unul, ci doi îngeri să mă salveze în acea noapte. Sincronizarea Lui a fost perfectă!
Ori de câte ori îți este frică, amintește-ți că Dumnezeu este doar la o rugăciune distanță!
