El s-a uitat și a zis: „Văd niște oameni umblând, dar mi se par ca niște copaci.” Isus i-a pus din nou mâinile pe ochi; i-a spus să se uite țintă; și, când s-a uitat, a fost tămăduit și a văzut toate lucrurile deslușit.
Marcu 8:24,25
Ascultă ediția audio aici.
Proiectul de ajutorare a localității Budești era în plină desfășurare. Târziu, după miezul nopții, a sosit transportul așteptat din Germania, de la fratele Schell, cu cele necesare pentru continuarea activității.
În TIR, printre lucrurile care trebuiau descărcate, era și un tractor. Cei prezenți au confecționat un plan înclinat pe care urma să coboare utilajul. Când totul a fost gata, nenea Nelu, cum îi ziceau localnicii pastorului lor, s-a urcat la volan și, cu grijă, lăsă tractorul să coboare. Numai că, din cauza întunericului, a grabei, ceva nu a fost bine și, în momentul cel mai critic, planul înclinat a cedat, și tractorul s-a răsturnat. Pentru o zonă foarte săracă, un tractor era un lucru foarte important pe care puteai să ți-l dorești. Dar mai mult decât zgomotul acela sinistru al tractorului răsturnat, altceva îmi răsună încă în minte. Niciunul din mulțimea aceea de oameni săraci nu pomenea nimic de tractor. Toți strigau: „Nenea Nelu, nenea Nelu!”
Am povestit de mai multe ori de atunci evenimentul acesta, care s-a încheiat de altfel cu bine. Știți care a fost singura întrebare pe care am primit-o de regulă la sfârșitul acestei povești? S-a stricat tractorul?
În urma primei intervenții a lui Isus, descrisă în capitolul 8 din Marcu, oamenii păreau ca niște copaci. De copaci te folosești, dar pe oameni trebuie să-i slujești cu dragoste.
În această vreme când aproape nu mai sunt lacrimi pentru durerile altora, când oamenii valorează, nu o dată, mai puțin decât proiectele sau lucrurile din jurul nostru, e timpul să ne întrebăm cum stăm cu sănătatea din acest punct de vedere și poate să ne rugăm ca și Ieremia: „Vindecă-mă Tu, Doamne, și voi fi vindecat; mântuiește-mă Tu, și voi fi mântuit!” (Ieremia 17:14).
