Aceasta este mângâierea mea în necazul meu: că făgăduința Ta îmi dă iarăși viață.
Psalmii 119:50
Aș îndrăzni să spun că cei care citesc acest devoțional sunt de acord că toți tânjim după venirea lui Isus. Cu fiecare știre tristă sau tragică care trece pe undele noastre, în țările din întreaga lume, tânjim și mai mult după revenirea lui Isus, care să ne ia acasă.
Cu câțiva ani în urmă, am avut o reuniune de familie. Familia mea apropiată, formată din mama, tata și cinci copii, s-a înmulțit acum la cincizeci și nouă și se întinde pe cinci generații. Din păcate, nu toată lumea a reușit să ajungă la reuniune. Cinci membri ai familiei au decedat. Sora mea Margie a murit de o boală neurologică foarte rară la vârsta de cincizeci de ani. Ultimii ani din viața ei au fost petrecuți într-un azil de bătrâni, deoarece avea nevoie de ajutor pentru toate nevoile fizice și mintale. Când am vizitat-o, nu putea să comunice cu noi la un nivel mai înalt decât cel al unui copil de trei ani. Trebuia să fie hrănită și, în fiecare seară, părinții mei treceau pe la ea pentru a o hrăni la ora cinei.
În timp ce o hrăneau pe Margie, îi cântau imnuri și de multe ori Margie cânta cu ei. Își amintea toate cuvintele și melodiile. Asta m-a uimit întotdeauna. Deși abia putea să converseze cu ceilalți, își amintea cuvintele fiecărui imn.
Pregătirea spirituală a mamei mele și exemplul ei creștin au rămas în memoria surorii mele. Acest lucru mi-a amintit de promisiunea găsită în Proverbele: „Învață pe copil calea pe care trebuie să o urmeze, și când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea” (Proverbele 22:6). Dar, de asemenea, simt că Dumnezeu i-a dat un dar, acela de a-și aminti cuvintele Sale. Din nou, Solomon scrie: „Și acum, fiule, ascultă-mă și nu te abate de la cuvintele gurii mele” (Proverbele 5:7).
Ce Dumnezeu minunat slujim! El ne oferă daruri și încurajări în moduri pe care nu ni le putem imagina. Faptul că Margie a cântat împreună cu mama a fost un dar pentru mama. A ușurat corvoada de a avea grijă de Margie în fiecare seară, devenind o încântare. Să o audă pe Margie cântând împreună cu ea a fost o sursă de mare bucurie pentru mama. Credința în Dumnezeu a surorii mele a rămas cu ea pe tot parcursul celor cincizeci de ani. Nu-i așa că este uimitor? Îl laud pe Dumnezeu pentru bunătatea Sa!
Și acum tânjesc după o altă reuniune de familie, acea mare reuniune de care ne vom bucura cu toții în Cer, unde nu vor mai fi nici boală, nici moarte. Mai presus de toate, îmi doresc să fiu cu Isus.
