De aceea, poporul Meu va cunoaşte Numele Meu, de aceea va şti, în ziua aceea, că Eu vorbesc şi zic: „Iată-Mă!”
Isaia 52:6
În copilărie, niciodată nu mi-a plăcut numele meu. Părinții mei mi-au pus numele Linda din cauza unui cântec popular înregistrat de un cântăreț de balade bine cunoscut. În perioada aceea, părinții mei aveau un disc de vinil cu acest cântec și îl puneau tot timpul să cânte la pick-upul de acasă. Era un cântec de dragoste și am îndurat destul de multe șicane din partea băieților în timpul școlii primare. Se pare că aici, în Statele Unite, multe fetițe născute la mijlocul anilor 1940 au primit acest nume. Spun asta pentru că dintre cei treizeci de băieți și fete din clasa întâi, cinci dintre fete aveam numele Linda. Mi s-a spus „Linda N.” timp de mulți ani, pentru ca profesorii mei să știe care teste și rapoarte erau ale mele. Și mult timp mi-am dorit să îmi pot schimba numele.
În timpurile biblice, părinții le dădeau adesea copiilor nume cu o însemnătate sau un simbolism special. Rebeca l-a numit pe al doilea băiat dintre gemenii ei Iacov, care înseamnă „cel ce ține de călcâi”. După Concordanța Strong, numele acesta înseamnă „cel ce prinde călcâiul”, „cel ce ține călcâiul” sau „cel care ia locul”. Cuvântul rădăcină al acestui nume înseamnă a lua locul, a sustrage, a lua de călcâi, a urma din spate, a ataca în mod perfid, a depăși. Mă gândesc că, prin comparație, Linda nu mai pare atât de rău.
Și, într-adevăr, s-a întâmplat că Iacov i-a înșelat până la urmă pe tatăl și pe fratele său, ceea ce a avut implicații care i-au schimbat viața. Dar, după convertirea lui reală, Dumnezeu i-a dat un nume nou: „Numele tău nu va mai fi Iacov, ci te vei chema Israel (Cel ce luptă cu Dumnezeu), căci ai luptat cu Dumnezeu şi cu oameni şi ai fost biruitor” (Geneza 32:28). Iacov – acum Israel – poate că nu a fost niciodată un om perfect, dar în acea zi viața lui a luat o turnură.
Biblia spune că numele noastre sunt scrise în cartea vieții când Îl acceptăm pe Isus ca Mântuitor personal. De fapt, vorbind unui grup de ucenici care plecau să predice, Isus a spus: „Bucuraţi-vă că numele voastre sunt scrise în ceruri” (Luca 10:20). Asta este o veste bună! Înseamnă că în ceruri nu va trebui să explic cine sunt. Nu numai că Isus îmi cunoaște numele, dar, în binecuvântarea lui Dumnezeu pentru toate popoarele, El spune: „Le voi da un nume veşnic, care nu se va stinge” (Isaia 56:5). Să privim înainte către ziua în care Isus ne va primi acasă pe fiecare după numele noastre!
