Căci sunt bine încredinţat că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici înălţimea, nici adâncimea, nicio altă făptură nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Isus Hristos, Domnul nostru.
Romani 8:38,39
Era anul 2020, anul pandemiei, când un virus ca un blestem bântuia pământul și obliga oamenii să se ascundă. Captivă în casa mea, viața era formată din ședințe online, conversații telefonice și discuții pe e-mail. Îmi era dor de copiii mei, de familie, prieteni și colegi. Tânjeam după lucrurile pe care le luasem de-a gata: cinele cu familia, plimbările în parc și îmbrățișările nepotului meu. Inima mă durea pentru mătușa care se chinuia cu boala aceasta, mintea medita asupra pericolului în care se afla sora mea bolnavă de cancer, iar sufletul meu implora ca acest blestem să dispară de pe pământ.
Pentru a lupta împotriva temerilor, îmi număram adesea binecuvântările: zâmbetul fiului meu, Samuel. Râsetele fiicei mele, Crystal. Vocea dulce a nepotului meu, Adrian, când mă striga: „Nana”. Dragostea prietenilor și a familiei mele. Căminul plin de pace pe care îl împărtășesc cu soțul meu, Walden, și sora mea, Nathalie. Și bucuria slujirii mele din domeniul educației.
Într-o zi mai grea pentru mine, am văzut o poză cu Samuel și inima mea s-a revărsat cu o recunoștință și o dragoste care m-au uimit! În timp ce întreaga lume se oprise și pământul înghețase, stăteam pe colțul canapelei mele și, uitându-mă la fotografia fiului meu, am avut o descoperire simplă: Dumnezeu mă iubește. Veridicitatea și măreția dragostei lui Dumnezeu m-au copleșit și m-au așezat într-o siguranță nestrămutată că dacă eu, o păcătoasă, îmi pot iubi fiul atât de mult, dragostea lui Dumnezeu pentru mine trebuie să fie nemăsurată și de neînțeles. Mi-am imaginat pentru o clipă că doar o privire scurtă sau un gând trecător cu privire la mine pot copleși inima lui Dumnezeu cu dragoste, har și milă pentru mine, chiar și acum.
În momentul meu cel mai întunecat, Dumnezeu S-a apropiat și a atins partea cea mai adâncă unde Duhul Sfânt a trimis lumina adevărului că El mă iubește! Mai mult decât o înțelegere rațională, aceasta a fost o convingere profundă că nici măcar posibilitatea morții sau a bolii nu pot stinge strălucirea dragostei lui Dumnezeu pentru mine. Când viața ajunge în punctul cel mai greu, Dumnezeu va folosi orice lucru pentru a ne atrage către El, așa încât să ne putem încrede și să credem, fără nicio îndoială, că dragostea Lui pentru noi este singura certitudine.
