Dumnezeu este adăpostul şi sprijinul nostru, un ajutor care nu lipseşte niciodată în nevoi. De aceea nu ne temem chiar dacă s-ar zgudui pământul şi s-ar clătina munţii în inima mărilor.
Psalmii 46:1,2
Mă întorceam în New York din Florida, unde fusesem în vizită la sora mea. Itinerariul meu includea o escală în Aeroportul „Hartfield-Jackson” din Atlanta, Georgia. Acolo am urcat într-un avion mult mai mic pentru următoarea parte a călătoriei. Chiar dacă dintotdeauna am fost fascinată de aerodinamică, zborul cu avionul a fost mereu o provocare pentru mine.
Cam pe la jumătatea zborului din Atlanta către New York, căpitanul a pornit indicatorul pentru centura de siguranță și a anunțat că vremea se schimbase. Ne-a spus că vom trece printr-o zonă cu turbulențe. A început să îmi sune alarma de panică în minte!
Aveam ochii lipiți de fereastră, în afara căreia întreaga priveliște se schimbase în nori albi, denși, fără nicio vizibilitate. Părea că avionul stă pe loc!
Apoi, căpitanul a anunțat că se dezvoltase o furtună împrejurul zonei New Yorkului, ceea ce aducea condiții meteo nefavorabile. Aterizarea noastră planificată la Aeroportul „John F. Kennedy”, New York, a trebuit să fie redirecționată către Aeroportul Newark, New Jersey. De acum zburam în așteptare. Mi-am dat seama că avem probleme. Alarma suna puternic în mintea mea!
Căpitanul a încercat să aterizeze, dar fără succes. Totuși, ne-a asigurat calm că, imediat ce vom primi permisiunea de a ateriza din nou, vom face asta. Frica mea de zbor îmi stătea amenințătoare înainte. Aveam două alegeri – să mă panichez sau să mă rog. Dumnezeu domnește deasupra tuturor. Am ales să mă rog. Liniștea din avion era palpabilă. Unii oameni se rugau. Alții păreau îngrijorați. Eu Îl imploram pe Dumnezeu să aibă milă.
După alte câteva încercări eșuate de a ateriza, am reușit, în final, să trecem de norii groși și denși, iar în scurt timp am atins pământul! Nu am cuvinte pentru a explica adecvat simțământul de euforie pe care l-am avut când am auzit sunetul roților care iau contact cu pământul! Dumnezeu mi-a auzit cererea și a avut milă! Sunt în viață pentru a povesti întâmplarea și a-I aduce slavă Dumnezeului nostru puternic!
Când ne confruntăm cu o criză și ne apucă frica, să ne aducem aminte că Dumnezeu este refugiul și puterea noastră. El este, cu siguranță, ajutorul nostru foarte prezent în necaz.