Încrede-te în Domnul din toată inima ta şi nu te bizui pe înţelepciunea ta! Recunoaşte-L în toate căile tale, şi El îţi va netezi cărările.
Proverbele 3:5,6
Sunt zile de Sabat în care am nevoie să mă odihnesc: să nu mă întâlnesc cu nimeni, să nu fiu nevoită să zâmbesc, doar să stau liniștită. Singurul sunet pe care vreau să îl aud este muzica și o predică. În zile de genul acesta, îmi place să „vizitez” Biserica Oakwood University și să ascult predica lor online. O asemenea ocazie m-a făcut să cad pradă amintirilor.
Eram o mamă singură și îmi era teamă de o nouă relație după eșecul primei mele căsnicii. Nu căutam să am o relație și mă speriau simțămintele care se dezvoltau pentru cel ce urma să îmi devină al doilea soț. Simțeam că acest timp trebuia dedicat fetiței mele, relației cu Dumnezeu și dezvoltării unei aprecieri sănătoase față de propria persoană, apreciere care suferise lovituri grele și abia se recupera. I-am povestit toate acestea lui Dumnezeu într-o dimineață, rugându-L: „Te rog, ia-l pe omul acesta din fața mea și ațintește-mi ochii doar spre Tine!” I-am cerut lui Dumnezeu să nu lase ca singurătatea sau dorința mea să determine ce se întâmpla mai departe, ci voia Lui pentru mine. I-am spus că orice dorea să fac voi face. Când am terminat rugăciunea și m-am ridicat de pe genunchi, mi-a sunat telefonul. Era Arnold. Mă sunase pentru a ne ruga împreună.
Sincronizarea aceasta a fost un semn pentru mine că Dumnezeu mă auzise și îmi reamintea că El are controlul. Cu cât petreceam mai mult timp cu Arnold, cu atât vedeam mai mult călăuzirea lui Dumnezeu. Vedeam la el că încerca în mod constant să dezvolte o relație spirituală cu mine și că arăta respect și prețuire pentru fiica mea și pentru restul familiei. Acum au trecut paisprezece ani de atunci și tocmai termin „o lună de miere” de unsprezece ani. Dumnezeu îmi răspundea la o rugăciune pe care o înălțasem când m-am căsătorit pentru prima dată: „Să fie un bărbat care să Te iubească mai mult decât mă iubește pe mine.” Mă gândeam că dacă el avea o asemenea relație cu Dumnezeu, vom avea dragoste în familie. Cel de Sus a răspuns și mi-a trimis un om care simțea la fel: Dumnezeu pe primul loc. Amintirea acelei dimineți mi-a reconfirmat că, atunci când Dumnezeu este pe primul loc în fiecare decizie, avem parte de bunătate și milă. El niciodată nu ne călăuzește în mod greșit. De atunci au mai fost momente în care am uitat această lecție, dar Dumnezeu nu mă lasă niciodată singură prea mult timp. Când compar aceste ocazii cu momentele în care m-am încrezut în călăuzirea lui Dumnezeu, pot adeveri că întotdeauna calea Lui a fost cea mai bună!
